Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 789 din 27 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la retelele publice de comunicatii electronice si la infrastructura asociata, precum si interconectarea acestora
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 794 din 22 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociatã, precum şi interconectarea acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vodafone România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Simona Neagu. Partea Autoritatea Naţionalã pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei este reprezentatã de Cãtãlina Maria Mihãilescu, şef al Serviciului contencios, executãri şi acte interne.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul Simona Neagu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, dezvoltând argumentele expuse în motivarea acesteia. Depune note scrise în susţinere.
Reprezentantul Autoritãţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituţionale. Invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (1) lit a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociatã, precum şi interconectarea acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vodafone România" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11), întrucât creeazã posibilitatea sancţionãrii unui agent economic în baza unei prezumţii de vinovãţie "cu privire la o faptã viitoare". Acest lucru echivaleazã în opinia autoarei excepţiei cu "angajarea unei rãspunderi administrative independent de vinovãţia persoanei sancţionate", or, imposibilitatea angajãrii unei rãspunderi obiective a fost statuatã şi de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, ca de exemplu <>Decizia nr. 161/1998 şi <>Decizia nr. 150/2001 . Împrejurarea cã pe parcursul litigiului, susţine autoarea excepţiei, obligaţia de platã curge în continuare, fiind de naturã a intimida operatorii şi a-i determina indirect sã renunţe la contestarea amenzilor, echivaleazã cu o limitare a accesului la justiţie. În ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, se susţine cã "principiul dreptãţii şi al demnitãţii impune într-un stat de drept pãstrarea sancţiunilor şi pedepselor în limite proporţionale cu gravitatea faptei pentru a nu le transforma în mijloace de intimidare". De aceea, textul criticat este în contradicţie cu aceastã dispoziţie constituţionalã, pentru cã "permite ca amenda aplicatã sã curgã pânã la executarea efectivã a obligaţiei, fãrã nicio limitã superioarã, creându-se premisele acumulãrii de sume exorbitante, disproporţionate faţã de pericolul social concret al neîndeplinirii acestei obligaţii, de naturã a pune în pericol continuarea activitãţii agentului economic". Autoarea excepţiei mai susţine cã lipsa criteriilor privind limitarea amenzii totale aplicate creeazã premisele diminuãrii patrimoniului societãţii, contravenind astfel principiului constituţional al inviolabilitãţii proprietãţii private.
Şi, în fine, prevederile de lege criticate contravin şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât obligaţia constituţionalã asumatã potrivit acestui text "presupune şi asigurarea proporţionalitãţii sancţiunilor cu gravitatea faptei, fãrã a pune în pericol existenţa persoanei sau a patrimoniului acesteia".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã. În ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale invocate a fi încãlcate, aratã cã libertatea comerţului nu poate fi asiguratã decât prin impunerea unui climat de disciplinã economicã la care agenţii economici trebuie sã se conformeze. În consecinţã, legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu sunt incidente în cauzã. În ce priveşte încãlcarea art. 21 din Legea fundamentalã, considerã cã norma criticatã nu conţine nicio prevedere de naturã sã ducã la concluzia cã ar împiedica liberul acces la justiţie. De altfel, de vreme ce partea interesatã se aflã chiar în cadrul unui proces, accesul liber la justiţie este pe deplin asigurat.
În ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale pretins a fi încãlcate, se aratã cã sancţionarea cu amendã pentru neîndeplinirea unor obligaţii de cãtre operatorii de reţele de comunicaţii electronice dã expresie preocupãrii statului de a proteja interesele naţionale şi de a descuraja comportamentul contrar acestor interese, fãrã a aduce atingere principiilor proclamate de Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã sancţionarea cu amendã administrativã a operatorilor care furnizeazã autoritãţii de reglementare în comunicaţii date incomplete şi incorecte reprezintã o opţiune a legiuitorului ce dã expresie preocupãrii statului pentru libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociatã, precum şi interconectarea acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 527/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002. Ulterior sesizãrii, acest text a fost modificat prin <>art. I pct. 22 din Legea nr. 133/2007 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 24 mai 2007.
Curtea constatã cã aceste prevederi, în noua lor redactare, pãstreazã soluţia legislativã criticatã de autorul excepţiei.
Textele criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 19 alin. (1) lit. a): "(1) Autoritatea de reglementare poate obliga, prin decizie, operatorii la plata unor amenzi administrative în sumã de pânã la 30.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculatã de la data stabilitã prin decizie, pentru a-i determina:
a) sã furnizeze în mod complet şi corect, în conformitate cu solicitarea scrisã a autoritãţii de reglementare, informaţiile care le-au fost cerute conform prevederilor art. 11 alin. (3) sau ale art. 13 alin. (3);".
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt: art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) cu privire la prezumţia de nevinovãţie, art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligaţiile statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã.
1. În ce priveşte susţinerile potrivit cãrora textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu au temei deoarece, potrivit art. 20 alin. (6) din ordonanţa criticatã, orice decizie a autoritãţii de reglementare poate fi atacatã în contencios administrativ, în condiţiile legii.
2. Cu privire la invocarea încãlcãrii principiului constituţional al prezumţiei de nevinovãţie, înscris în art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, ca de exemplu <>Decizia nr. 249 din 17 iunie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 27 noiembrie 1997, a statuat cã: "Acest principiu nu poate fi însã desprins de contextul sãu constituţional. Or, prezumţia de nevinovãţie este reglementatã în legãturã cu libertatea individualã a persoanei, privind reţinerea, arestarea şi soluţionarea procesului penal, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare."
Textul <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 nu vizeazã situaţii care sã aducã atingere libertãţii individuale, ci instituie o sancţiune specificã de drept administrativ, împotriva cãreia este deschisã calea accesului liber la justiţie.
3. Textul de lege criticat nu contravine nici art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie nu pot fi asigurate decât prin impunerea unui climat de disciplinã economicã la care agenţii economici trebuie sã se conformeze şi, în consecinţã, legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzãtoare pentru nerespectarea regulilor stabilite.
4. Şi, în fine, <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 nu contravine dispoziţiilor art. 136 alin. (5) din Constituţie. Potrivit jurisprudenţei Curţii, este de principiu cã aplicarea mãsurilor prevãzute de lege împotriva celor care nu îşi respectã obligaţiile legale sau contractuale nu contravine normelor constituţionale privind protecţia proprietãţii private
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 , prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (4), <>art. 24 şi 126 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 160 din 28 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006. În aceastã decizie, Curtea a reţinut cã posibilitatea unei autoritãţi a administraţiei publice de a aplica sancţiuni administrative nu contravine dispoziţiilor constituţionale, reprezentând o atribuţie ce ţine de activitatea autoritãţii respective. Raţiunea reglementãrii are în vedere modalitatea de constrângere a operatorilor de reţele de comunicaţii electronice de a respecta cadrul legislativ în care aceastã autoritate are responsabilitãţi.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la reţelele publice de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociatã, precum şi interconectarea acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vodafone România" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
