Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 788 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 si pct. 19 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.009 din 19 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Creţu şi Laurenţa Creţu în Dosarul nr. 2.043/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, întrucât se criticã o omisiune de reglementare care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 2.043/2006, Tribunalul Timiş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Creţu şi Laurenţa Creţu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece Codul de procedurã penalã a lãsat în afara reglementãrii eroarea instanţelor de recurs, iar eroarea gravã de fapt şi excesul de putere nu compenseazã absenţa unei legi privind erorile judiciare.
Tribunalul Timiş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei nu a precizat vreun motiv de ordin juridic care sã justifice critica de neconstituţionalitate, limitându-se numai la menţionarea articolelor din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este nefondatã, deoarece cele douã cazuri de casare prevãzute la art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedurã penalã asigurã judecarea cauzei în mod echitabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, iar pãrţile se pot prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil. În plus, dispoziţiile legale criticate sunt conforme cu art. 129 din Constituţie, care atribuie exclusiv legiuitorului dreptul de a stabili cazurile exercitãrii cãilor de atac, fãrã a contraveni regulilor constituţionale privind înfãptuirea justiţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Cazurile în care se poate face recurs. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, prin Încheierea din 21 iunie 2006, dispoziţiile <>art. 385^9 alin. 1 pct. 18 au fost modificate şi completate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. În prezent, textele de lege criticate au urmãtorul cuprins: "Hotãrârile sunt supuse casãrii în urmãtoarele cazuri: [...]
18. când s-a comis o eroare gravã de fapt, având drept consecinţã pronunţarea unei hotãrâri greşite de achitare sau de condamnare;
19. când judecãtorii de fond au comis un exces de putere, în sensul cã au trecut în domeniul altei puteri constituite în stat;".
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 52 alin. (3) referitoare la dreptul persoanei vãtãmate de a fi despãgubitã patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, ale art. 124 referitoare la înfãptuirea justiţiei, ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi la obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la dreptul oricãrei persoane de a avea acces liber la justiţie, precum şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, cu trimitere la dispoziţiile art. 6, 14 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, la interzicerea discriminãrii şi la interzicerea abuzului de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei nu formuleazã critici de neconstituţionalitate, ci considerã cã prevederile art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedurã penalã nu sunt de naturã sã asigure repararea erorilor judiciare comise de instanţele de recurs. Rezultã aşadar cã se criticã o omisiune de reglementare.
Curtea s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate ce vizau omisiuni de reglementare, statuând în mod constant cã jurisdicţia constituţionalã nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite şi, de aceea, critica de neconstituţionalitate prin omisiune este inadmisibilã. Altminteri, un astfel de control ar reprezenta o ingerinţã în sfera atribuţiilor Parlamentului, care, potrivit art. 58 alin. (1) teza a doua din Constituţie, este unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 18 şi pct. 19 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Creţu şi Laurenţa Creţu în Dosarul nr. 2.043/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
