Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 788*) din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si ale art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 578 din 16 august 2011
--------
*) A se vedea opinia separatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010.
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Arad în Dosarul nr. 2.507/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.858D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihai-Dan Veleanu în Dosarul nr. 14.771/63/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi în Dosarul nr. 3.873D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Pedrag Iovanovici în Dosarul nr. 2.826/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
În Dosarul nr. 3.858D/2010, autorul excepţiei a depus note scrise prin care prezintã situaţia de fapt, aduce noi argumente în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate şi solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, arãtând cã doreşte sã se prezinte personal în faţa Curţii Constituţionale, dar este împiedicat din motive de sãnãtate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã nu este de acord cu amânarea judecãrii cauzei.
Curtea respinge cererea de amânare, potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) din Codul de procedurã civilã, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, întrucât autorul nu aduce dovezi care sã certifice problemele de sãnãtate invocate.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.858D/2010 şi nr. 3.873D/2010 la Dosarul nr. 3.688D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.858D/2010 şi nr. 3.873D/2010 la Dosarul nr. 3.688D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.507/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Arad într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 14.771/63/2009, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Mihai-Dan Veleanu într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.826/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Pedrag Iovanovici într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate, ale art. 46 privind dreptul la moştenire, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, ale art. 111 alin. (1) cu privire la informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţã, ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public naţional şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Se susţine, în acest sens, cã dispoziţiile criticate discrimineazã persoanele decedate fãrã moştenitori, cãrora nu le recunoaşte dreptul la despãgubiri, în raport cu cele decedate care au un soţ supravieţuitor sau care au descendenţi pânã la gradul al doilea, precum şi în raport cu cele în viaţã, instituind totodatã o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, îndreptãţite la obţinerea de prejudicii morale, în funcţie de faza în care se afla judecarea fiecãrui litigiu, fiind încãlcate în acest fel prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2), precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminãrii, aceastã din urmã încãlcare contravenind şi prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu tratatele la care România este parte.
De asemenea, se aratã cã valoarea despãgubirilor nu poate fi limitatã fãrã ca aceastã limitare sã contravinã dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi cã textele criticate încalcã şi prevederile constituţionale ale art. 46, întrucât afecteazã dreptul la moştenire.
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, se susţine cã cuantificarea prejudiciului moral şi a întinderii daunelor nu este atribuţia legiuitorului, ci trebuie sã fie atribuţia exclusivã a instanţei de judecatã, care va aplica în acest scop principul proporţionalitãţii despãgubirilor acordate cu prejudiciul suferit.
Cu privire la pretinsa încãlcare a prevederilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public naţional şi ale art. 148 alin. (2) ce reglementeazã integrarea în Uniunea Europeanã, se aratã cã, prin textele criticate, Guvernul a stabilit în mod eronat, fãrã justificare, şi fãrã a folosi metode sau criterii obiective de cuantificare, un plafon maxim al despãgubirilor ce pot fi acordate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 şi cã autoritãţile române nu au acordat prioritate în aplicare prevederilor art. 104 din Tratatul de la Maastricht, ce impun statelor membre obligaţia de a evita deficitele publice excesive.
De asemenea, sunt criticate din punct de vedere extrinsec dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, susţinându-se cã emiterea acestei ordonanţe de urgenţã s-a fãcut cu încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 108 alin. (3) şi ale art. 115 alin. (4), întrucât nu a existat o situaţie extraordinarã care sã impunã adoptarea în procedurã de urgenţã a acesteia.
Tribunalul Arad - Secţia civilã, în Dosarul nr. 3.688D/2010, apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã. Argumentând lipsa încãlcãrii prevederilor art. 16 din Constituţie, instanţa aratã cã prin modificãrile aduse Legii nr. 221/2009 prin prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 au fost stabilite criterii de determinare a prejudiciilor suferite şi cã aplicarea acestora nu duce la inegalitate nejustificatã sau la disproporţionalitate. Instanţa aratã, de asemenea, cã dispoziţiile art. 111, 138 alin. (5) şi 148 alin. (2) din Constituţie nu au legãturã cu normele criticate, întrucât prevederile constituţionale ale art. 138 alin. (5) au în vedere exerciţiul bugetar şi nu activitatea de legiferare, dispoziţiile constituţionale ale art. 111 nu implicã modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurãrilor sociale, iar prevederile art. 104 din Tratatul de la Maastricht nu pot împiedica Parlamentul sã-şi exercite rolul de unicã autoritate legiuitoare.
Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3.858D/2010, apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã şi aratã cã textele criticate nu reglementeazã restrângeri ale unor drepturi, ci acordã reparaţii pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a unor condamnãri penale sau a unor mãsuri administrative cu caracter politic, stabilind categoriile de persoane care au dreptul de a solicita astfel de despãgubiri.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilã, în Dosarul nr. 3.873D/2010, apreciazã cã excepţia este parţial întemeiatã, justificându-se doar raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, se aratã cã, întrucât instanţele pot aprecia în continuare cuantumul despãgubirilor acordate, iar stabilirea unui plafon maxim al acestora nu reprezintã o imixiune a Guvernului în actul de justiţie, nu poate fi reţinutã încãlcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126. De asemenea, se aratã cã nu se poate reţine nici încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (4), urgenţa emiterii Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 fiind pe deplin motivatã şi suficient argumentatã în expunerea de motive a proiectului acesteia.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009 şi prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Din analiza dosarelor, Curtea observã cã, în realitate, autorii excepţiei criticã dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 şi dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, potrivit cãrora:
- Art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi: "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la: [...]";
- Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã".
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate, ale art. 46 privind dreptul la moştenire, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, ale art. 111 alin. (1) cu privire la informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţã, ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public naţional şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Ulterior sesizãrii sale prin Încheierea din 15 septembrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, constatând cã acestea sunt neconstituţionale.
2. Ulterior sesizãrii sale prin încheierile din 4 august 2010, 15 septembrie 2010 şi 9 septembrie 2010, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, constatând cã acestea sunt neconstituţionale.
3. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizãrii Curţii Constituţionale şi momentul pronunţãrii instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Judeţului Arad în Dosarul nr. 2.507/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã şi de Mihai-Dan Veleanu în Dosarul nr. 14.771/63/2009 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Pedrag Iovanovici în Dosarul nr. 2.826/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
