Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 787 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 982 din 8 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 , excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 3.237/39/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
La apelul nominal se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.237/39/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Dorin Andronic.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 sunt neconstituţionale, întrucât ele contravin principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat [art. 1 alin. (4)], reprezentând o ingerinţã în activitatea instanţelor judecãtoreşti prin instituirea unui termen pentru judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilã o excepţie de neconstituţionalitate. Totodatã, se susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin principiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie [art. 21 alin. (1) şi (3)] şi dreptul la apãrare (art. 24), prin instituirea unui termen prea scurt pentru judecarea recursului. De asemenea, se aratã cã textul de lege criticat încalcã şi prevederile art. 124 şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti al cãror atribut exclusiv de fixare a termenelor de judecatã ar fi încãlcat, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, având urmãtorul cuprins: "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
Autorul excepţiei susţine cã acest text de lege încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) referitor la competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Analizând textul de lege criticat şi prevederile din Legea fundamentalã pretins a fi încãlcate, Curtea reţine urmãtoarele:
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 , faţã de dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece autoritatea legislativã este singura în mãsurã sã stabileascã procedura de judecatã, autoritatea judecãtoreascã pronunţându-se asupra cauzelor deduse judecãţii cu respectarea normelor legale. Astfel, stabilirea termenului de 3 zile pentru judecarea recursului nu reprezintã o ingerinţã în activitatea instanţelor judecãtoreşti, aşa cum susţine autorul excepţiei, întrucât acestea îşi desfãşoarã activitatea cu respectarea normelor de procedurã stabilite de legiuitor. Stabilirea unui termen maxim pentru judecare recursului are în vedere asigurarea judecãrii cu celeritate a cauzelor.
Referitor la susţinerea cã <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Dispoziţiile criticate nu îngrãdesc dreptul unei persoane de a se adresa instanţelor judecãtoreşti pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime, o dovadã în acest sens fiind şi faptul cã instanţa se pronunţã prin încheiere asupra admisibilitãţii excepţiei tocmai în cadrul unui proces aflat în desfãşurare.
Prin <>Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, şi <>Decizia nr. 514 din 20 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 13 iulie 2006, Curtea a statuat cã prevederile <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 conţin norme de procedurã care nu contravin condiţiei soluţionãrii cauzelor cu celeritate şi într-un termen rezonabil, stabilitã de art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci, dimpotrivã, îi dau expresie, textul de lege instituind în mod expres un termen imperativ pentru soluţionarea recursului (3 zile). Prin urmare, dispoziţiile art. 29 alin. (6) din legea criticatã rãspund întru totul cerinţei de celeritate impuse de condiţia soluţionãrii cauzelor într-un termen rezonabil şi reflectã totodatã preocuparea legiuitorului de a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, sub toate aspectele sale, inclusiv dreptul la apãrare.
Curtea constatã cã <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 nu este neconstituţional, nici raportat la art. 124 şi la art. 126 alin. (2) din Constituţie. Astfel, conform art. 124 din Constituţie, justiţia este unicã, în sensul cã activitatea de judecatã se înfãptuieşte dupã aceleaşi legi pentru toţi cetãţenii, imparţialã, în sensul cã este realizatã de autoritãţi special create, fãrã interese particulare în procesele pe care le judecã şi egalã pentru toţi, în sensul cã pãrţilor din proces li se aplicã acelaşi regim juridic, fãrã privilegii şi discriminãri. De asemenea, termenul de 3 zile este stabilit prin lege, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, care prevede cã procedura de judecatã şi competenţa instanţelor judecãtoreşti sunt stabilite prin lege.
Având în vedere acestea, rezultã cã dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de naturã a afecta principiile unicitãţii, imparţialitãţii şi egalitãţii justiţiei sau al independenţei judecãtorilor.
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 , sub aspectul unor critici similare, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 757 din 31 octombrie 2006 , constatând cã dispoziţiile criticate nu încalcã prevederile constituţionale.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (6) teza finalã din Legea nr. 47/1992 , excepţie ridicatã de Dorin Andronic în Dosarul nr. 3.237/39/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
