Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 784 din 7 noiembrie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 784 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 982 din 8 decembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florina Dediu în Dosarul nr. 1.132/2005 (Numãr unic 29.602/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã.
La apelul nominal rãspunde autoarea excepţiei, personal şi asistatã de avocat Victoria Patit. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.924 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Carmen Julieta Oprea în Dosarul nr. 23.511/3/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.926 D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde reprezentantul pãrţilor Viorel Dragomir, Alexandra Dragomir şi Mihaela Cristina Pãtraşcu, avocat Elena Calistru, lipsind autorii excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã în acest dosar avocat Elena Calistru a depus concluzii scrise, prin care se solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, având în vedere conţinutul excepţiilor de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 1.736 D/2006, 1.924D/2006 şi nr. 1.926 D/2006, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Apãrãtorii pãrţilor prezente şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.924 D/2006 şi nr. 1.926 D/2006 la Dosarul nr. 1.736 D/2006 care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul, apãrãtorul autoarei excepţiei Florina Dediu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul pãrţilor Viorel Dragomir, Alexandra Dragomir şi Mihaela Cristina Pãtraşcu pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând bogata jurisprudenţã a Curţii Constituţionale în materie şi arãtând cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.132/2005 (Numãr unic 29.602/2/2005), şi prin Încheierea din 15 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 23.511/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Florina Dediu şi, respectiv, de Carmen Julieta Oprea în dosarele menţionate.
Prin Încheierea din 13 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.976/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 , excepţie ridicatã de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Florina Dediu şi Carmen Julieta Oprea nu indicã textele constituţionale pretins a fi încãlcate prin dispoziţiile criticate. Gheorghe Boer şi Eugenia Boer susţin, în esenţã, cã judecarea recursurilor de cãtre curţile de apel care au soluţionat apelul în aceeaşi cauzã este contrarã liberului acces la justiţie, dreptului la apãrare, precum şi principiului constituţional al egalitãţii în drepturi. În opinia autorilor excepţiei, chiar dacã pricinile vor fi soluţionate de alţi judecãtori decât cei care s-au pronunţat deja, pãrţile nu mai pot beneficia de un control judiciar real, exercitat de o instanţã superioarã, întrucât "de puţine ori o instanţã va cenzura o hotãrâre pronunţatã de ea însãşi", ceea ce aduce atingere dreptului la apãrare şi egalitãţii în faţa legii. Totodatã, se aratã cã prin textul de lege criticat se încalcã principiul neretroactivitãţii legii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã aratã cã "întrucât exprimarea punctului de vedere în speţã echivaleazã cu o antepronunţare asupra motivului de contestaţie întemeiat pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedurã civilã, Curtea se aflã în imposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei invocate".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având urmãtorul cuprins:
- Art. II: "(1) Procesele în curs de judecatã în primã instanţã la data schimbãrii competenţei instanţelor legal învestite, precum şi cãile de atac se judecã de instanţele competente, potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(4) În cazurile prevãzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativã, instanţelor devenite competente sã le judece."
Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încãlcate prin textul de lege criticat sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã prevederile <>art. II din Legea nr. 219/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi faţã de motivãri similare.
Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este aceasta consacratã de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Constituţie, având menirea sã înlãture o gravã disfuncţie în sistemul judiciar, cauzatã de supraîncãrcarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor cãi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa fiind, soluţia trimiterii pe cale administrativã a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionãrii cauzelor. Cu acel prilej, Curtea a constatat cã nu poate fi primitã critica privind retroactivitatea legii, dat fiind cã dispoziţiile criticate sunt norme de procedurã, de imediatã aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut. Chiar dacã prin efectul aplicãrii imediate a noii reglementãri referitoare la competenţa materialã aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, soluţia legislativã adoptatã nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul cã ne aflãm în prezenţa unei reglementãri cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua soluţie legislativã nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine nici principiului egalitãţii de tratament între subiectele de drept.
Considerente similare au fundamentat şi soluţiile de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 , pronunţate de Curtea Constituţionalã prin numeroase alte decizii, de exemplu, <>Decizia nr. 405 din 16 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, şi <>Decizia nr. 392/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 2 iunie 2006.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţatã prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.

Pentru cele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Florina Dediu în Dosarul nr. 1.132/2005 (Numãr unic 29.602/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilã şi pentru cauze privind proprietatea intelectualã, de Julieta Carmen Oprea în Dosarul nr. 23.511/3/2005 al aceleiaşi instanţe şi de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 noiembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016