Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 784 din 3 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1^1 si 7 si ale art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 608 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ana Mateaş în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009, Curtea Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ana Mateaş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã ordonanţa de urgenţã criticatã încalcã prevederile art. 115 alin. (1) din Legea fundamentalã, deoarece modificã o lege organicã, respectiv legea privind reforma în domeniul sãnãtãţii. Acest lucru nu este permis de textul constituţional amintit, legile organice putând fi modificate numai de un act normativ de acelaşi nivel, respectiv tot o lege organicã.
În continuare, aratã cã prin restrângerea ariei calificãrilor necesare persoanelor care îndeplinesc funcţia de manager de spital se încalcã dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã. De asemenea, se susţine de cãtre autoarea excepţiei cã prin aplicarea imediatã a textului criticat se încalcã principiul neretroactivitãţii legii, prevãzut de art. 15 din Constituţie.
Curtea de Apel Oradea considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, respectiv cele adoptate în temeiul art. 115 alin. (1) din Constituţie, iar nu şi la ordonanţele de urgenţã adoptate în baza art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la dispoziţiile art. 15 din Constituţie, se aratã cã textele de lege criticate nu conţin prevederi prin care sã se indice aplicarea retroactivã a legii, astfel cã acestea încep sã producã efecte juridice dupã intrarea în vigoare a actului normativ criticat.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie se referã la ordonanţele Guvernului care pot fi emise în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Or, în speţã este vorba de o ordonanţã de urgenţã a Guvernului adoptatã în temeiul art. 115 alin. (4) din Legea fundamentalã. În continuare, apreciazã cã textele criticate nu conţin dispoziţii retroactive, ci, din contrã, art. II alin. (1) din ordonanţã prevede cã efectele ei se produc începând cu data intrãrii în vigoare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheierea de sesizare, instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi 7 şi ale <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009. Ulterior sesizãrii, textul <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 a fost modificat prin <>Legea nr. 91/2010 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. De asemenea, potrivit <>Legii nr. 91/2010 , art. I pct. 1 a devenit art. I pct. 1^1. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1^1 şi 7 şi ale <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Înainte de modificare, textul art. I pct. 1 (devenit pct. 1^1) avea urmãtorul conţinut: "1. La articolul 178, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«(2) Managerul persoanã fizicã sau reprezentantul desemnat de managerul persoanã juridicã trebuie sã fie absolvent al unei instituţii de învãţãmânt superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sãnãtãţii şi stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii.»"
Dupã modificarea survenitã, textul are urmãtorul conţinut: "La articolul I punctul 1^1, alineatul (2) al articolului 178 se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«(2) Managerul persoanã fizicã sau reprezentantul desemnat de managerul persoanã juridicã trebuie sã fie absolvent al unei instituţii de învãţãmânt superior şi sã îndeplineascã una dintre urmãtoarele condiţii:
a) sã fie absolvent al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sãnãtãţii şi stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii;
b) sã fie absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de învãţãmânt superior acreditatã, potrivit legii.»
Celelalte texte criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. I pct. 7: "La articolul 183^3, dupã litera m) se introduc douã noi litere, literele n) şi o), cu urmãtorul cuprins:
«n) dacã se constatã cã managerul nu mai îndeplineşte condiţiile prevãzute de dispoziţiile legale în vigoare pentru exercitarea funcţiei de manager;
o) în cazul existenţei plãţilor restante, a cãror vechime este mai mare de 2 ani, în condiţiile în care se constatã nerespectarea achitãrii obligaţiilor cãtre furnizori prin încãlcarea legislaţiei în vigoare privind înregistrarea cronologicã şi sistematicã în contabilitatea instituţiei a acestor datorii corelatã cu respectarea termenelor contractuale.»";
- Art. II: "(1) Începând cu data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, funcţia de manager sau manager interimar al spitalului, ocupatã în prezent conform legii, poate fi exercitatã numai de persoana fizicã sau reprezentantul desemnat de managerul persoanã juridicã, care îndeplineşte dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţã.
(2) În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã, ministrul sãnãtãţii numeşte prin ordin comisii în vederea analizãrii şi verificãrii îndeplinirii de cãtre manageri şi manageri interimari a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã.
(3) Comisiile prevãzute la alin. (2) vor întocmi în termen de 30 de zile de la numire un raport privind îndeplinirea sau neîndeplinirea de cãtre manageri şi manageri interimari de spital a dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativã.
I. La data sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, textul <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 prevedea cã managerul persoanã fizicã sau reprezentantul desemnat de managerul persoanã juridicã trebuie sã fie absolvent al unei instituţii de învãţãmânt superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ şi al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sãnãtãţii şi stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii.
În critica autoarei excepţiei cu privire la acest text se arãta cã prin restrângerea ariei calificãrilor necesare persoanelor care îndeplinesc funcţia de manager de spital se încalcã dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
Ulterior sesizãrii, textul <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 a fost modificat prin <>Legea nr. 91/2010 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.
Noul text prevede cã managerul persoanã fizicã sau reprezentantul desemnat de managerul persoanã juridicã trebuie sã fie absolvent al unei instituţii de învãţãmânt superior şi fie al unor cursuri de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sãnãtãţii şi stabilite prin ordin al ministrului sãnãtãţii, fie al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie de învãţãmânt superior acreditatã, potrivit legii.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 , se observã cã, în urma modificãrilor introduse prin <>Legea nr. 91/2010 , soluţia legislativã iniţial criticatã a suferit modificãri substanţiale. În actuala redactare textul de lege stabileşte cã managerul persoanã fizicã sau reprezentantul desemnat de managerul persoanã juridicã trebuie sã fie absolvent al unei instituţii de învãţãmânt superior, fãrã a specifica domeniul în care acesta trebuie sã fi absolvit.
Întrucât textul de lege iniţial criticat a cãpãtat, prin modificãrile aduse, o altã configuraţie juridicã, critica de neconstituţionalitate a rãmas ca atare fãrã obiect, astfel încât, în temeiul <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 şi ale <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 din perspectiva criticilor aduse, Curtea constatã cã alin. (1) şi (4) ale art. 115 din Constituţie reglementeazã douã instituţii distincte, interdicţia reglementãrii în domenii care fac obiectul legilor organice fiind prevãzutã de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Astfel, interdicţia prevãzutã de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentalã nu opereazã şi în cazul ordonanţelor de urgenţã, care se adoptã de cãtre Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, categorie în care se înscrie şi ordonanţa criticatã. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionatã de existenţa unor situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, Guvernul fiind obligat sã motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulatã prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu cuprind în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv. Instanţa de contencios constituţional a statuat de nenumãrate ori, de exemplu prin <>Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, şi <>Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, cã un act normativ nu este retroactiv atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze pentru perioada ulterioarã intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 1^1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Ana Mateaş în Dosarul nr. 1.133/35/CA/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 7 şi <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de aceeaşi parte în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
