Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 783 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 404 din 15 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Asigurarea Româneascã - Asirom Vienna Insurance Group - S.A. - Sucursala Braşov în Dosarul nr. 9.315/197/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 5 mai 2009, în prezenţa consilierului juridic al autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 12 mai 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 9.315/197/2006, Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã Asigurarea Româneascã - Asirom Vienna Insurance Group - S.A. - Sucursala Braşov cu ocazia soluţionãrii recursului formulat împotriva unei decizii penale pronunţate de Tribunalul Braşov.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la protecţia proprietãţii, întrucât abrogarea dispoziţiilor art. 385^9 alin. 1 pct. 17^1 din Codul de procedurã penalã duce la imposibilitatea exercitãrii controlului judiciar în situaţia greşitei aplicãri a legii în alte cazuri decât cele strict prevãzute de art. 385^9 din Codul de procedurã penalã şi, pe cale de consecinţã, la menţinerea unor soluţii greşite ce nu mai pot fi remediate în niciun fel, mai ales dupã abrogarea instituţiei recursului în anulare.
Curtea de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile din Legea fundamentalã şi din actele normative internaţionale invocate. Face trimitere, în acest sens, la <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.073/2007 şi nr. 379/2008.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 sunt constituţionale, invocând în acest sens <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.073/2007 şi nr. 947/2008. Mai aratã cã prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având urmãtorul cuprins: "Codul de procedurã penalã, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...] 185. La articolul 3859, punctul 171 al alineatului 1 se abrogã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţie.
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Referitor la competenţa sa, Curtea reţine cã art. 146 lit. d) din Constituţie nu excepteazã de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi cã, în cazul constatãrii neconstituţionalitãţii lor, acestea îşi înceteazã efectele juridice în condiţiile prevãzute de art. 147 alin. (1) din Legea fundamentalã, iar prevederile legale care au format obiectul abrogãrii continuã sã producã efecte. În acelaşi sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, şi prin <>Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007.
Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã şi urmeazã sã fie admisã pentru considerentele expuse în continuare.
Pct. 17^1 al art. 385^9 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, abrogat prin dispoziţiile <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 , prevede unul dintre cazurile în care hotãrârile recurate sunt supuse casãrii, şi anume: "când hotãrârea este contrarã legii sau când prin hotãrâre s-a fãcut o greşitã aplicare a legii". Gândit de legiuitor drept caz de casare cu caracter general privind încãlcarea legii materiale, acesta a fost introdus în Codul de procedurã penalã prin <>Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea acestui cod, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în condiţiile existenţei şi în procesul civil a unui atare motiv de casare, consacrat de prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã: "când hotãrârea pronunţatã este lipsitã de temei legal ori a fost datã cu încãlcarea sau aplicarea greşitã a legii", realizându-se astfel o abordare unitarã a acestei problematici în dreptul procesual român.
Curtea constatã cã abrogarea pct. 17^1 al art. 385^9 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, prin eliminarea posibilitãţii criticãrii pe calea recursului a unei hotãrâri judecãtoreşti pe motiv cã este contrarã legii sau cã s-a fãcut o greşitã aplicare a legii, închide pãrţii interesate calea valorificãrii efective a dreptului încãlcat. Într-adevãr, ori de câte ori legea penalã sau civilã a fost încãlcatã, trebuie sã se asigure pãrţii interesate posibilitatea de a cere şi de a obţine restabilirea legalitãţii prin casarea hotãrârii nelegale. Or, prin abrogarea pct. 17^1 al art. 385^9 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, se asigurã existenţa remediului numai pentru unele dintre cazurile de încãlcare a legii materiale penale, formulate la pct. 12-17, 19 şi 20 ale aceluiaşi articol, iar pe de altã parte, se creeazã un vid de reglementare în ceea ce priveşte desfiinţarea hotãrârii nelegale în situaţia încãlcãrii legii civile. Aşadar, recursul reclamantului în procesul civil de daune produse printr-o infracţiune se poate întemeia pe aplicarea greşitã a legii civile, în timp ce pentru recursul pãrţii civile sau al pãrţii responsabile civilmente din procesul penal nu existã temei de casare în cazul greşitei aplicãri a legii civile în soluţionarea acţiunii civile de cãtre instanţa penalã. Prin urmare, partea civilã şi partea responsabilã civilmente sunt lipsite de posibilitatea apãrãrii intereselor lor legitime specifice în cadrul procesului penal, spre deosebire de pãrţile procesului civil.
Curtea constatã cã abrogarea art. 385^9 alin. 1 pct. 17^1 din Codul de procedurã penalã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu în cauzele Aydin contra Turciei (1997), Rotaru împotriva României (2000) şi Conka contra Belgiei (2002), cã efectul esenţial al dispoziţiei cuprinse în art. 13 din Convenţie constã în a impune existenţa unui recurs intern ce abiliteazã instanţa naţionalã sã ofere o "reparaţie adecvatã", recursul trebuind sã fie "efectiv" din punctul de vedere atât al reglementãrii, cât şi al rezultatului practic.
În sfârşit, Curtea constatã cã motive de casare similare cu cel prevãzut de textul de lege abrogat prin dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate se regãsesc şi în legislaţiile procesual penale ale altor ţãri europene, precum Italia, Franţa şi Spania.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al <>art. 31 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Asigurarea Româneascã - Asirom Vienna Insurance Group - S.A. - Sucursala Braşov în Dosarul nr. 9.315/197/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
