Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 782 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 406 din 15 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicatã de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr. 3.673/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde personal autoarea excepţiei.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul pãrţii prezente pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta reitereazã argumentele prezentate în motivarea scrisã, precizând, mai întâi, cã <>Decizia nr. 906/2007 pronunţatã de Curtea Constituţionalã în aceeaşi materie nu poate fi invocatã în cauzã, deoarece soluţia a fost de respingere ca inadmisibilã a excepţiei, deci fãrã o examinare a constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 12 alin. (6) din Legea nr. 33/2007 . În esenţã, aratã cã textul de lege criticat afecteazã dreptul de a fi ales prin condiţia impusã candidatului independent pentru România la alegerea Parlamentului European de a depune la Biroul Electoral Central, în vederea acceptãrii candidaturii sale, lista cu cel puţin 100.000 de semnãturi ale susţinãtorilor cu drept de vot. Candidatul independent este net defavorizat în cursa pentru alegeri faţã de candidatul aflat pe lista unui partid politic, care beneficiazã de sprijinul logistic şi financiar al partidului şi cãruia îi este necesar un numãr mai mic de 5.000 de semnãturi de adeziune, deoarece o asemenea listã trebuie însoţitã de un numãr de cel puţin 200.000 de semnãturi, iar numãrul maxim al candidaţilor propuşi de acelaşi partid politic este de 43. În aceste condiţii, apreciazã cã cerinţa stabilitã de <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 "împinge la corupţie" prin uzitarea unor metode frauduloase de colectare a numãrului de semnãturi impus de lege. Şansele reale ale candidatului independent au fost cu mult diminuate şi prin aceea cã modelul listei susţinãtorilor a fost stabilit de Guvern prin hotãrâre adoptatã cu mai puţin de 30 de zile înainte de data de referinţã a alegerilor. Mai aratã autoarea excepţiei cã România este singurul stat din Uniunea Europeanã în care este necesar un numãr atât de mare de semnãturi pentru ca un candidat independent sã aibã acces la procedura alegerilor pentru Parlamentul European. Pentru toate cele susţinute, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri, unul prin care face vorbire despre <>Decizia nr. 906/2007 a Curţii Constituţionale şi altul prin care se prezintã comparativ legile electorale pentru alegerile în Parlamentul European ale ţãrilor membre ale Uniunii Europene, sub aspectul condiţiei depunerii listei de semnãturi aplicabile atât candidaţilor independenţi, cât şi celor aparţinând unui partid politic.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã, oricât de anevoioasã ar pãrea situaţia candidatului independent în cursa alegerilor pentru Parlamentul European, totuşi nu se poate admite neconstituţionalitatea textului legal criticat, având în vedere, în primul rând, faptul cã acesta nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã cu cea a candidatului propus pe listã de un partid politic. Art. 16 din Constituţie, invocat, se referã la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi nu între cetãţeni şi persoane juridice, cum sunt partidele politice. Totodatã, exercitarea dreptului de a fi ales presupune intervenţia statului în planul dreptului pozitiv, în sensul reglementãrii prin lege organicã a condiţiilor concrete de realizare efectivã a dreptului, de naturã sã reflecte opţiunea legiuitorului în privinţa sistemului electoral naţional. În plus, din natura criticilor de neconstituţionalitate formulate se observã tendinţa de modificare a reglementãrii examinate, ceea ce este inadmisibil, fiind în contradicţie cu prevederile art. 61 din Legea fundamentalã şi ale <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În consecinţã, pune concluzii de respingere a excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.673/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Mihaela Mihai Neagu Mihaela într-un recurs formulat împotriva unei sentinţe civile de respingere a unei contestaţii privind decizia Biroului Electoral Central de respingere a candidaturii sale pentru alegerile din România pentru Parlamentul European.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã principiul egalitãţii în drepturi prin aceea cã impune candidatului independent care doreşte sã participe individual la alegerile pentru Parlamentul European condiţia ca acesta sã prezinte o listã cu cel puţin 100.000 de semnãturi ale susţinãtorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat înscris pe listele unui partid politic nu îi sunt necesare decât aproximativ 5.000 de semnãturi, având în vedere cã pe lista unui partid politic poate fi înscris un numãr de maxim 43 de candidaţi, iar respectivul partid trebuie sã prezinte liste cuprinzând semnãturile a cel puţin 200.000 de susţinãtori. Comparând cele douã categorii de candidaţi, sub aspectul numãrului de semnãturi ale susţinãtorilor necesar spre a putea participa la alegerile pentru Parlamentul European, discriminarea operatã de legea criticatã este evidentã, cu atât mai mult cu cât candidatul înscris pe lista unui partid politic beneficiazã şi de sprijinul financiar şi logistic al acelui partid, dar şi de subvenţii de la bugetul de stat, potrivit <>art. 3 din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activitãţii partidelor politice şi a campaniilor electorale. Se mai aratã cã operaţiunea de strângere a semnãturilor susţinãtorilor este practic imposibilã pentru candidatul independent, deoarece tipul de formulare pentru listele de susţinãtori a fost modificat de Guvern cu doar 30 de zile înaintea termenului-limitã de depunere a candidaturilor. Discriminarea negativã pe care legea criticatã o opereazã în privinţa candidatului independent faţã de cel aparţinând unui partid politic are drept consecinţã golirea de conţinut a dreptului de a fi ales, respectiv a dreptului de a fi ales în Parlamentul European, garantate de Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Aratã, în acest sens, cã dispoziţiile legale criticate stabilesc diferenţiat numãrul de susţinãtori ai candidaţilor propuşi de un partid politic şi cei ai candidatului independent, având în vedere regimul special al fiecãreia dintre cele douã categorii de candidaţi, fãrã ca prin aceasta sã fie încãlcatã vreuna dintre normele constituţionale invocate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Dispoziţiile legale criticate nu conţin prevederi de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, acestea aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Acestea conţin condiţii de eligibilitate suplimentare celor cuprinse la art. 37 şi art. 16 alin. (3) din legea fundamentalã, pe care legiuitorul le-a reglementat în scopul stabilirii unor limite pentru prevenirea exercitãrii abuzive a drepturilor electorale şi pentru a candida şi a fi ales un candidat care se bucurã de o anumitã susţinere şi minimã credibilitate din partea populaţiei cu drept de vot din circumscripţia pentru care candideazã, la fel cum şi candidaţii propuşi de partidele politice beneficiazã de susţinerea partidului pe a cãrui listã candideazã. Prin urmare, câtã vreme o persoanã nu îndeplineşte condiţiile legale de eligibilitate stabilite pentru acceptarea candidaturii sale, nu se poate vorbi de o încãlcare a dreptului de a fi ales, prevãzut de art. 37 şi 38 din Constituţie, în condiţiile în care art. 16 alin. (3) din aceasta stabileşte cã "funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii (...)". În plus, Guvernul apreciazã cã în cauzã nu se pune problema neconstituţionalitãţii dispoziţiilor legale criticate, ci este vorba de o problemã strict de interpretare şi aplicare a acestora, în raport cu situaţia de fapt ce urmeazã a fi reţinutã de cãtre instanţa de judecatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European sunt constituţionale. Acestea nu fac decât sã transpunã în planul legii organice ceea ce dispun art. 16 şi 38 din Constituţie, invocate, care lasã la nivelul de reglementare a legii stabilirea condiţiilor în care urmeazã sã fie exercitate drepturile electorale. În consecinţã, instituirea unui numãr de semnãturi necesar înscrierii unui candidat la alegerile parlamentare europene reprezintã o garanţie a exercitãrii dreptului de a fi ales, prin descurajarea eventualelor candidaturi abuzive, de naturã sã împiedice buna desfãşurare şi finalizarea procesului electoral, dar exprimã şi cerinţa ca propunerea candidaturii sã fie reprezentativã. Se aratã totodatã cã situaţia candidaţilor independenţi în alegeri este obiectiv diferitã de cea a candidaţilor susţinuţi de un partid politic, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea principiului egalitãţii de tratament juridic. Este invocatã, în sensul celor susţinute, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu <>hotãrârile nr. 37/1996 şi nr. 71/1996, prin care s-a reţinut, în esenţã, cã alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale instituite prin lege, inclusiv deci a condiţiilor stabilite pentru depunerea candidaturii, ceea ce nu este de naturã sã vinã în conflict cu dreptul constituţional de a fi ales.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 16 ianuarie 2007, introduse prin <>art. I pct. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 11/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 4 martie 2009. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut:
Art. 12^1 alin. (1): "(1) Poate candida ca independent cetãţeanul român sau cetãţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegãtori. Cererea de admitere a candidaturii independente se depune la Biroul Electoral Central, în 4 exemplare, însoţitã de un exemplar al listei de susţinãtori, cu cel puţin 60 de zile înainte de ziua de referinţã."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege menţionat contravine dispoziţiilor fundamentale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi ale art. 38 - Dreptul de a fi ales în Parlamentul European.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã, pentru cele ce se vor arãta în continuare.
Dispoziţiile <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European instituie pentru cetãţeanul român sau cetãţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care doreşte sã candideze la alegerile pentru Parlamentul European condiţia depunerii la Biroul Electoral Central a listei cuprinzând semnãturile a cel puţin 100.000 de alegãtori, alãturi de cererea sa de admitere a candidaturii independente. Aşadar, textul de lege stabileşte în mod expres o cerinţã suplimentarã dreptului de a fi ales, prevãzut de art. 37, respectiv art. 38 din Constituţie, ceea ce, în opinia autoarei excepţiei, este de naturã a încãlca tocmai acest drept fundamental, precum şi principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, având în vedere cã pentru cei maxim 43 de candidaţi aflaţi pe lista unui partid politic legea instituie un numãr total de numai 200.000 de semnãturi ale susţinãtorilor cu drept de vot.
Curtea constatã cã dreptul de a fi ales, prevãzut de art. 37 alin. (1) din Constituţie, pentru alegerile privind Camera Deputaţilor, Senat, respectiv pentru funcţia de Preşedinte al României şi care, raportat la alegerile în Parlamentul European, este consacrat de art. 38 din Legea fundamentalã, stabileşte la nivel constituţional vocaţia de a fi ales a oricãrui cetãţean cu drept de vot care îndeplineşte totodatã condiţiile stabilite de art. 16 alin. (3) din Constituţie, adicã are cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã, şi cãruia nu îi este interzisã asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Legea fundamentalã. Alin. 2 al aceluiaşi art. 37 stabileşte condiţiile de vârstã pe care candidaţii trebuie sã le îndeplineascã, raportat la fiecare dintre cele 3 tipuri de mandate prevãzute în text, respectiv pentru Camera Deputaţilor, Senat şi Preşedintele României. Art. 16, consacrat principiului egalitãţii în drepturi, completeazã cadrul constituţional ce configureazã dreptul de a fi ales în sensul cã la alin. (3) legiuitorul constituant a prevãzut expres faptul cã "funcţiile şi demnitãţile publice (...) pot fi ocupate, în condiţiile legii, (...)", în acest context fiind garantatã şi egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea unor astfel de funcţii şi demnitãţi.
Sistemul electoral este reglementat, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Legea fundamentalã, prin lege organicã, astfel cã <>Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, criticatã, reprezintã expresia normei constituţionale indicate şi totodatã opţiunea legiuitorului în materie. Aşadar, prevederile acestui act normativ se circumscriu cadrului constituţional general configurat de art. 37 şi 38 din Legea fundamentalã şi reglementeazã, la nivelul legii organice, condiţiile de desfãşurare a alegerii membrilor din România în Parlamentul European, ca modalitate concretã de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales.
Or, premisa normei juridice stabilite de <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 o constituie tocmai condiţia generalã, constituţionalã, potrivit cãreia candidatul independent la alegerile pentru Parlamentul European trebuie mai întâi sã fie titularul dreptului subiectiv de a fi ales, deci se presupune cã are vocaţia exercitãrii acestui drept, urmând ca, pentru exercitarea în concret a dreptului, sã îndeplineascã cerinţa suplimentarã de depunere la Biroul Electoral Central a listei cu semnãturile a cel puţin 100.000 de alegãtori, alãturi de cererea de admitere a candidaturii sale şi alte acte necesare. O astfel de condiţie suplimentarã nu vine în contradicţie cu dreptul de a fi ales, invocat de autoarea excepţiei, de vreme ce existenţa acestui drept este o condiţie preliminarã, sine qua non, fãrã de care accesul la întreaga procedurã electoralã este imposibil. Totodatã, condiţia legalã privind depunerea listei cu cel puţin 100.000 de semnãturi ale susţinãtorilor cu drept de vot nu are efectul golirii de conţinut a dreptului de a fi ales, cum susţine autoarea excepţiei. Trãsãtura esenţialã a oricãrui mandat dobândit în urma exprimãrii prin sufragiu a voinţei politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent cã este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau euro-parlamentare, sistemul electoral naţional prevede, în esenţã, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste cu semnãturi de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaţilor este unul obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de egalitate de tratament fiecãreia dintre cele douã categorii de participanţi la alegeri: candidaţii independenţi, pe de o parte, şi cei propuşi pe lista unui partid politic, pe de altã parte. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu semnãturi reprezintã o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publicã îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi aratã, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivã a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altã parte, accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile comunitar care într-adevãr beneficiazã de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât sã existe şanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ european.
De altfel, Curtea Constituţionalã a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu <>Hotãrârea nr. 37 din 2 octombrie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996 şi <>Hotãrârea nr. 71 din 16 octombrie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996, cã, deşi o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituţiei, decât o persoanã ce întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, totuşi alegerile (pentru funcţia de Preşedinte al României) pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale (instituite prin <>Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României) adoptate în temeiul art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituţie. De aceea depunerea candidaturii face parte din procedura electoralã, aşa încât cerinţa prevãzutã de art. 3 alin. (2) şi ale <>art. 9 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 69/1992 pentru alegerea Preşedintelui României ca propunerea candidaturii sã fie reprezentativã, având adeziunea a cel puţin 100.000 de susţinãtori, constituie o condiţie legalã ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional al contestatorului de a fi ales.
Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate criticã dispoziţiile <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 şi sub aspectul încãlcãrii principiului egalitãţii în drepturi, prevãzut de art. 16 din Constituţie, considerând cã sunt privilegiaţi candidaţii aflaţi pe lista unui partid politic, care, deşi beneficiazã de sprijinul logistic şi financiar al acestuia, trebuie sã depunã o listã cu minimum 200.000 de semnãturi ale susţinãtorilor cu drept de vot, în timp ce unui candidat independent i se cer cel puţin 100.000 de semnãturi, el fiind în mod evident dezavantajat.
Curtea nu poate reţine nici aceste critici de neconstituţionalitate, deoarece, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa, "principiul egalitãţii cetãţenilor în drepturi presupune egalitatea de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile, dupã cum impune şi aplicarea unui tratament juridic diferit, pentru situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil" (<>Decizia nr. 1.228 din 18 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2008).
Or, potrivit <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 , "membrii din România în Parlamentul European se aleg pe baza de scrutin de listã, potrivit principiului reprezentãrii proporţionale, şi pe baza de candidaturi independente." Participanţii la alegeri sunt, pe de o parte, partidele politice, organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale şi, pe de altã parte, candidaţii independenţi ce au calitatea de persoane eligibile comunitar, adicã orice cetãţean al unui stat membru al Uniunii Europene care are dreptul de a fi ales pentru Parlamentul European, având domiciliul sau reşedinţa în România, în conformitate cu dispoziţiile <>Legii nr. 33/2007 . În rândul competitorilor electorali comunitari se remarcã, aşadar, douã categorii distincte de participanţi, diferite sub aspectul regimului juridic aplicabil, reprezentate de partidele politice, organizaţiile cetãţenilor aparţinând minoritãţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale şi persoanele fizice - candidaţii independenţi. Or, art. 16 alin. (1) din Constituţie, invocat, consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi nu egalitatea între persoane fizice, pe de o parte, şi persoane juridice, pe de altã parte. Ar fi contrar înseşi normei fundamentale invocate sã se pretindã uniformitate acolo unde existã diferenţe clare şi obiective de situaţie sau, dupã caz, de regim juridic aplicabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfãşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicatã de Mihaela Mihai Neagu Mihaela în Dosarul nr. 3.673/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
