Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 781 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza intai din Legea sindicatelor nr. 54/2003 si ale art. 78 partea finala din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 6 din 4 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicatã de Consiliul Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Sindicatul Salariaţilor din Teatrul de Revistã "Fantasio" din Constanţa, domnul avocat Aurel Glãvan, apãrãtor ales cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa autorului excepţiei şi a pãrţilor Sindicatul Salariaţilor din Teatrul Dramatic "Ovidius" şi Sindicatul Salariaţilor din Teatrul de Balet "Oleg Danovschi", ambele din Constanţa. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã autorul excepţiei a transmis o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea pregãtirii apãrãrii.
Reprezentantul Sindicatului Salariaţilor din Teatrul de Revistã "Fantasio" şi reprezentantul Ministerului Public se opun admiterii cererii de amânare.
Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul reprezentantului Sindicatului Salariaţilor din Teatrul de Revistã "Fantasio". Acesta solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 1.691/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Consiliul Judeţean Constanţa într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care Tribunalul Iaşi - Secţia de contencios administrativ a anulat douã hotãrâri emise de autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt neconstituţionale, întrucât constituie o completare a art. 9 din Constituţie, care nu prevede în mod expres dreptul sindicatelor de a introduce acţiuni în faţa instanţelor judecãtoreşti. Considerã cã textul de lege criticat este contrar şi art. 21 din Constituţie, care, în interpretarea sa, consacrã dreptul persoanelor fizice sau juridice, inclusiv organizaţiilor sindicale, de a se adresa justiţiei, dar numai pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor legitime proprii, nu şi ale altora. În continuare, susţine cã formularea din finalul <>art. 78 din Legea nr. 24/2000 reprezintã o încãlcare a art. 120 alin. (1) şi art. 122 din Constituţie, întrucât restrânge aplicarea principiului autonomiei locale doar la domeniile stabilite de legiuitorul ordinar, or, prevederile constituţionale conferã autoritãţilor administraţiei locale competenţã materialã generalã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal aratã cã, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în repetate rânduri în sensul respingerii acesteia. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 din Legea nr. 24/2000 , apreciazã cã este neîntemeiatã, întrucât consacrarea constituţionalã a principiului descentralizãrii, autonomiei locale şi al deconcentrãrii serviciilor publice nu semnificã o libertate absolutã a unitãţilor administrativ-teritoriale în exercitarea atribuţiilor conferite prin lege.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 este neîntemeiatã. Precizeazã cã textul criticat reprezintã o aplicare a art. 9 din Constituţie, acesta fiind chiar temeiul constituţional al reglementãrii condiţiilor şi mijloacelor prin care organizaţiile sindicale contribuie la apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor. Considerã cã textul de lege criticat nu contravine nici art. 21 din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 78 din Legea nr. 24/2000 , aratã cã reglementarea la nivel legal a limitelor în care autoritãţile administraţiei publice locale pot elabora acte normative nu contravine principiului constituţional al autonomiei locale.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt constituţionale şi constituie o concretizare a dreptului de acces liber la justiţie, sindicatele contribuind la apãrarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor. Precizeazã cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 , întrucât prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, potrivit cãrora "În exercitarea atribuţiilor prevãzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fãrã a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauzã. (...)", şi cele ale <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, care au urmãtorul cuprins: "Actele normative ale autoritãţilor administraţiei publice locale se adoptã ori se emit pentru reglementarea unor activitãţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, <>art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 9 - "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale" şi ale art. 21 - "Accesul liber la justiţie". În ceea ce priveşte <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, autorul excepţiei susţine cã este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) care stabileşte principiile de bazã pe care se întemeiazã administraţia publicã din unitãţile administrativ-teritoriale şi celor ale art. 122 referitor la consiliul judeţean.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Dispoziţiile <>art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã. Astfel, în considerentele <>Deciziei nr. 175 din 15 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Curtea a constatat cã "nu existã nicio interdicţie constituţionalã pentru ca legea şi statutele organizaţiilor sindicale sã prevadã dreptul acestora de a introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor şi de a-i reprezenta pe aceştia în cauzele al cãror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apãra drepturile sau interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor". În aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã, "potrivit tezei finale a <>art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 , acţiunea în justiţie nu va putea fi introdusã sau continuatã de organizaţia sindicalã dacã cel în cauzã se opune sau renunţã la judecatã, ceea ce constituie o garanţie a realizãrii scopului sindicatelor, şi anume apãrarea drepturilor şi intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor sãi". Prin urmare, dreptul de liber acces la justiţie, garantat constituţional prin art. 21, nu este nesocotit. De asemenea, Curtea a statuat cã temeiul constituţional în virtutea cãruia sindicatele au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevãzutã de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, îl constituie prevederile art. 9, pe care autorul excepţiei le invocã în motivarea acesteia.
II. În ceeea ce priveşte dispoziţiile <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, Curtea observã cã acestea circumscriu posibilitatea autoritãţilor administraţiei publice locale de a adopta sau de a emite acte normative numai în domeniile în care acestea au competenţe atribuite în mod legal. Asupra semnificaţiei principiului statuat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a reţinut, în <>Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, cã "se referã la principiul autonomiei locale în cadrul organizãrii administraţiei publice din unitãţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu". Prin <>Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a reţinut cã însãşi Carta europeanã a autonomiei locale, adoptatã la Strasbourg la 15 octombrie 1985, fãcând referire, în art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, defineşte conceptul de autonomie localã ca "dreptul şi capacitatea efectivã ale autoritãţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantã a treburilor publice". În plus, Curtea Constituţionalã a statuat cã principiul autonomiei locale nu presupune "absolvirea autoritãţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectãrii legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţãrii". Prin urmare, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 , prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1) şi ale art. 122, este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale <>art. 78 partea finalã din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicatã de Consiliul Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
