Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 781 din 1 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 28^2 alin. 3 si art. 40 alin. 1 din Codul de procedura penala si ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 si art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 7 august 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28^2 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi <>art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Constantin Tudorachi în Dosarul nr. 1/81/2007 al Curţii Militare de Apel.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Ministerul Apãrãrii Naţionale, domnul Felix Petcu, consilier juridic cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Apãrãrii Naţionale, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã nu poate fi reţinutã incompatibilitatea textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale sau cu vreuna dintre celelalte dispoziţii din Legea fundamentalã invocate de autorul excepţiei.
CURTEA ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1/81/2007, Curtea Militarã de Apel a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28^2 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi <>art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Constantin Tudorachi, inculpatul care are calitatea de colonel militar în rezervã, într-o cauzã penalã aflatã în stadiul procesual al recursului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, lipsesc unele cadre militare de accesul la o instanţã ce îndeplineşte toate condiţiile de independenţã şi imparţialitate, iar, pe de altã parte, instituie pentru magistraţii militari un statut mai favorabil decât cel aplicabil magistraţilor civili. De asemenea, se criticã posibilitatea judecãrii unor persoane civile de cãtre instanţele militare.
Curtea Militarã de Apel apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA ,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului Ministerului Apãrãrii Naţionale, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28^2 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 28^2 alin. 3: "Curtea Militarã de Apel: [...]
3. ca instanţã de recurs, judecã recursurile împotriva hotãrârilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege.";
- Art. 40 alin. 1: "Când competenţa instanţei este determinatã de calitatea inculpatului, instanţa rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:
a) fapta are legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului;
b) s-a dat o hotãrâre în primã instanţã."
De asemenea, obiect al excepţiei îl formeazã şi dispoziţiile art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi <>art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 74 alin. (4)-(6): "(4) Judecãtorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din aceastã calitate.
(5) Salarizarea şi celelalte drepturi cuvenite judecãtorilor şi procurorilor militari se asigurã de Ministerul Apãrãrii Naţionale, în concordanţã cu prevederile legislaţiei privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti şi cu reglementãrile referitoare la drepturile materiale şi bãneşti specifice calitãţii de militar activ şi, respectiv, de salariat civil al acestui minister.
(6) Acordarea gradelor militare şi înaintarea în grad a judecãtorilor şi procurorilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apãrãrii Naţionale.";
- Art. 78: "(1) Judecãtorii şi procurorii beneficiazã de despãgubiri acordate din fondurile bugetare ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale Ministerului Justiţiei, Ministerului Public sau, în cazul judecãtorilor şi procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apãrãrii, în cazul în care viaţa, sãnãtatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legãturã cu acestea.
(2) Despãgubirile prevãzute la alin. (1) se acordã în condiţiile stabilite prin hotãrâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.";
- Art. 82 alin. 7: "Judecãtorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecãtorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militarã de serviciu."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale privitoare la drepturile omului faţã de legile interne în ipoteza existenţei unor neconcordanţe, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 124 alin. (2) şi (3) care statueazã cã justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi şi cã judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Autorul excepţiei invocã în argumentarea criticii şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul acesteia susţine, în legãturã cu dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, cã acestea permit instanţelor militare sã judece cauze în care sunt pãrţi persoane care nu au calitatea de militari activi, contravenind astfel dreptului la un proces echitabil şi "egalitãţii pãrţilor în faţa jurisdicţiilor". Curtea nu poate reţine critica prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la un proces echitabil, precum şi la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã privind egalitatea în faţa legii. Esenţialã este calitatea pe care persoana o avea la momentul sãvârşirii infracţiunii, iar acest lucru este cu atât mai evident pentru ipoteza în care fapta sãvârşitã a avut legãturã cu atribuţiile de serviciu ale fãptuitorului, cum este cazul în speţã. În plus, prevederile art. 40 din Codul de procedurã penalã nu instituie niciun fel de discriminãri între persoanele care, aşa cum s-a petrecut în cazul autorului excepţiei, au fost trecute în rezervã dupã sãvârşirea faptei, ele aplicându-se în mod egal tuturor învinuiţilor ori inculpaţilor aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã. De altfel, în virtutea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este liber sã reglementeze competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, cu condiţia respectãrii celorlalte norme şi principii prevãzute în Legea fundamentalã, or, aşa cum s-a arãtat mai sus, prevederile art. 40 din Codul de procedurã penalã se circumscriu textelor constituţionale amintite.
În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se invocã şi Cauza Maszni împotriva României, 2006, prin care Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a reţinut cã instanţele militare, chiar dacã ar prezenta garanţiile de independenţã şi imparţialitate necesare asigurãrii unui proces echitabil, ar putea, în concret, sã punã pãrţile într-o situaţie de inegalitate. Faţã de aceastã criticã însã, instanţa de contencios constituţional constatã cã nu este competentã sã se pronunţe asupra modului în care instanţele judecãtoreşti îşi duc la îndeplinire, în mod concret, competenţele stabilite prin lege, astfel cã eventuala nesocotire a atributelor de independenţã şi imparţialitate, în anumite cauze individuale, nu poate face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţionalã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, se susţine cã sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea cã lipsesc cadrele militare inferioare şi pe cele care nu îndeplinesc activitãţi judiciare de accesul la o instanţã ce îndeplineşte toate condiţiile de imparţialitate şi independenţã, alta decât instanţele militare. Mai exact, autorul excepţiei este nemulţumit de imposibilitatea de a se adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru exercitarea cãii de atac a recursului. Cu privire la acest aspect, Curtea observã cã, în jurisprudenţa sa constantã, a statuat cã accesul liber la justiţie nu are semnificaţia asigurãrii acestuia la toate structurile judecãtoreşti. Explicaţia constã în aceea cã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi diferite de exercitare a drepturilor procedurale.
În fine, în susţinerea neconstituţionalitãţii dispoziţiilor criticate din <>Legea nr. 303/2004 se aratã cã "prevederile legale care reglementeazã cariera militarã a judecãtorilor şi procurorilor militari, cât şi avantajele de care aceştia se pot bucura prin prisma carierei militare sunt în flagrantã contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ce prevãd cã judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii", precum şi cu cele referitoare la egalitatea în faţa legii, aceştia fiind favorizaţi faţã de judecãtorii şi procurorii civili. Curtea constatã cã aceastã criticã nu este întemeiatã. Cu privire la acest aspect, prin <>Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Curtea Constituţionalã a reţinut cã numirea, promovarea şi evoluţia carierei de magistrat a judecãtorilor şi procurorilor militari se fac în aceleaşi condiţii ca şi în cazul magistraţilor de la celelalte instanţe judecãtoreşti şi parchete, iar calitatea de militar activ în cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale nu conduce la stabilirea unei relaţii de subordonare pe planul îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca magistraţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28^2 alin. 3 şi art. 40 alin. 1 din Codul de procedurã penalã şi ale art. 74 alin. (4)-(6), art. 78 şi <>art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Constantin Tudorachi în Dosarul nr. 1/81/2007 al Curţii Militare de Apel.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
