Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 780 din 17 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 11 februarie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Adrian Valentin Moise în Dosarul nr. 19.973/3/2013 (nr. în format vechi 7.386/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului nr. 311D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, Adrian Valentin Moise. Lipseşte partea Societatea Română de Radiodifuziune, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 15 octombrie 2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere imposibilitatea constituirii majorităţii prevăzute de art. 6 şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor pentru data de 17 noiembrie 2015.
4. De asemenea, magistratul-asistent arată că, la dosarul cauzei, a fost înregistrat memoriul formulat de Asociaţia Română pentru Transparenţă, în calitate de amicus curiae, prin care se susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Precizează cu titlu prealabil că, deşi instanţa judecătorească a dispus sesizarea Curţii Constituţionale doar cu privire la art. 1 din Legea nr. 41/1994, în realitate, critica de neconstituţionalitate are ca obiect atât textul de lege menţionat, cât şi Legea nr. 41/1994, în ansamblul său. Susţine că prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece au un vădit caracter imprecis, astfel încât determină un statut juridic incert în cazul Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Arată că, în calitate de membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, a luat cunoştinţă de rapoartele Curţii de Conturi, în care s-a reţinut, în repetate rânduri, necesitatea clarificării statutului juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune. Clarificarea statutului juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune şi al Societăţii Române de Televiziune este necesară pentru a stopa efectuarea unor cheltuieli frauduloase a banilor publici în cazul celor două persoane juridice.
6. Reprezentantul Ministerului Public menţine concluziile formulate la termenul anterior în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar, precizează că prevederile de lege criticate au o redactare clară şi neechivocă, Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune fiind persoane juridice, care îşi desfăşoară activitatea sub controlul Parlamentului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
7. Prin Încheierea din 10 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 19.973/3/2013 (nr. în format vechi 7.386/2014), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Valentin Moise cu prilejul soluţionării apelului împotriva Sentinţei civile nr. 6.977/13 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva unei decizii de concediere.
8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 41/1994 sunt edictate imprecis de legiuitor, astfel încât lasă loc arbitrariului în interpretarea şi aplicarea acestora, existând riscul posibilităţii de eludare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, în special a prevederilor art. 1, în conformitate cu care "autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare". Se arată că textul de lege criticat nu este previzibil, întrucât nu prevede cu claritate statutul juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune, utilizând sintagma "serviciu public autonom de interes naţional", fără însă a o defini şi fără a exista în legislaţia naţională o definiţie a expresiei în cauză.
9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 din Legea nr. 41/1994 este neîntemeiată, reţinând că prevederile de lege criticate nu ridică o problemă de constituţionalitate din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Instanţa judecătorească constată că, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, se invocă, de fapt, modalitatea de interpretare a prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994, în ceea ce priveşte caracterul public sau nu al instituţiei Radiodifuziunii, iar din această perspectivă se pune în discuţie aplicabilitatea sau nu, în raport cu instituţia Radiodifuziunii, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, cât priveşte posibilitatea/imposibilitatea de a contracta servicii avocaţiale externe, în ipoteza în care instituţia are departament propriu de consiliere juridică. Din această optică, excepţia de neconstituţionalitate este una neîntemeiată, definiţia dată de art. 1 din Legea nr. 41/1994 - serviciu public autonom de interes naţional - neînscriindu-se în categoria de instituţii sau autorităţi publice ale administraţiei publice, centrale şi locale, companii naţionale, regii autonome sau societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, excluse de la posibilitatea recurgerii la servicii avocaţiale externe.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
11. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994 sunt constituţionale, reţinând că textul de lege criticat respectă exigenţele constituţionale, legea fiind clară, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării (înfiinţarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune ca servicii publice autonome de interes naţional), precisă, sub aspectul exactităţii soluţiei legislative alese şi a terminologiei folosite, şi previzibilă, sub aspectul scopului şi consecinţelor pe care le antrenează. Arată că Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune nu sunt subordonate unei autorităţi publice, activitatea acestora fiind, potrivit art. 2 din Legea nr. 41/1994, sub controlul Parlamentului. Prin urmare, regula potrivit căreia nu se pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare, stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012, nu se aplică Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, din moment ce acestea nu fac parte dintre autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome, care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică. În plus, menţionează faptul că realizarea serviciului public se poate face şi de agenţi privaţi autorizaţi de un agent public, pentru exercitarea unei activităţi de interes general.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei şi de partea Societatea Română de Radiodifuziune, memoriile înregistrate la dosar, formulate de Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România, Asociaţia Pro Democraţia, Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, Centrul pentru Jurnalism Independent, Federaţia Naţională "Solidaritatea" a Pensionarilor din România, Asociaţia Proiect Urban şi Asociaţia ActiveWatch, Asociaţia Română pentru Transparenţă, în calitate de amicus curiae, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, având următorul cuprins: "Se înfiinţează Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune, ca servicii publice autonome de interes naţional, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române."
15. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că solicitarea autorului acesteia referitoare la extinderea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate şi la alte texte de lege, faţă de cele cuprinse în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu poate fi reţinută. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti (...)", iar alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor; opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi (...)". Cadrul procesual specific excepţiei de neconstituţionalitate este, aşadar, cel fixat prin încheierea de sesizare a instanţei de judecată în faţa căreia a fost invocată excepţia, astfel că în faţa Curţii Constituţionale obiectul acesteia nu poate fi altul decât cel stabilit prin încheierea de sesizare. O extindere a acestuia în faţa instanţei de contencios constituţional ar echivala cu sesizarea directă a Curţii Constituţionale, ceea ce depăşeşte cadrul legal stabilit de Legea nr. 47/1992.
17. Reţinând, aşadar, ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994, Curtea, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată cu prilejul soluţionării apelului împotriva unei sentinţe pronunţate într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei decizii de concediere, formulate în temeiul art. 252 şi 274 din Codul muncii. Astfel, Curtea constată că invocarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 referitoare la înfiinţarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune ca servicii publice autonome de interes naţional nu are legătură cu soluţionarea cauzei deduse judecăţii instanţei de fond.
18. De asemenea, Curtea constată că autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 prin prisma caracterului imprecis al acestor norme în privinţa statutului juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune. O asemenea critică rezultă din apărările autorului excepţiei formulate în calea de atac a apelului, faţă de cererea Societăţii Române de Radiodifuziune de obligare a acestuia la plata cheltuielilor de judecată, problema aplicabilităţii în cauză a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 neconstituind un capăt distinct de cerere sau un motiv de apel separat al autorului excepţiei. Astfel, cum reţine Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în Decizia nr. 389 din 10 februarie 2015, pronunţată cu prilejul soluţionării apelurilor, "soluţia primei instanţe nu a fost criticată de contestator, prin apelul formulat, în ce priveşte acordarea şi stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată". Sub acest aspect, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2012 potrivit cărora "Autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi regiile autonome care au în structura organizatorică personal propriu de specialitate juridică nu pot achiziţiona servicii juridice de consultanţă, de asistenţă şi/sau de reprezentare", la care autorul excepţiei face referire în susţinerea neconstituţionalităţii prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
19. În aceste condiţii, având în vedere ansamblul cadrului juridic în care a fost invocată excepţia, Curtea constată că, în speţă, susţinerea neconstituţionalităţii art. 1 din Legea nr. 41/1994 în vederea clarificării statutului juridic al Societăţii Române de Radiodifuziune nu are legătură cu soluţionarea cauzei al cărei obiect este contestaţia împotriva unei decizii de concediere.
20. În conformitate cu art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din legi, cu condiţia ca acestea să aibă legătură cu soluţionarea cauzei; or, în cauza de faţă, Curtea constată că această cerinţă nu este îndeplinită.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Adrian Valentin Moise în Dosarul nr. 19.973/3/2013 (nr. în format vechi 7.386/2014) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Popescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
