Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 78 din 23 februarie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 328 din 28 aprilie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Maria Muth în Dosarul nr. 53.706/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care constituie obiectul Dosarului nr. 805D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că îşi menţin valabilitatea cele statuate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, precizând totodată că eşalonarea plăţilor prevăzută prin ordonanţa de urgenţă criticată este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, iar adoptarea acestui act normativ nu neagă posibilitatea de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 18 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 53.706/299/2014, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Maria Muth într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă principiul egalităţii, dreptul la un proces echitabil, dreptul de proprietate privată şi regimul constituţional al adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
6. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale la care face referire autoarea excepţiei.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
8. Avocatul Poporului arată că, în opinia sa, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, apreciind că normele criticate, care s-au aplicat până la finele anului 2014, nu continuă să îşi producă efecte juridice în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014, dispoziţiile acestei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluţionate până la data intrării în vigoare a acesteia, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, precum şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, precum şi a Legii nr. 290/2003.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014. Ordonanţa de urgenţă a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 112/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, astfel că textul de lege criticat are în prezent următorul cuprins: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către şeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 şi, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 393/2006."
12. Anterior aprobării prin lege a ordonanţei de urgenţă, suspendarea fusese preconizată pentru un interval de 6 luni începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei (14 martie 2014), prin legea de aprobare stabilindu-se data de 31 decembrie 2014.
13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, în ceea ce priveşte aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, că acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Ţinând cont de împrejurările cauzei, Curtea reţine că în speţă sunt incidente cele statuate prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de faţă, autoarea excepţiei a cerut punerea în executare silită a unei hotărâri emise de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (Hotărârea nr. 2.562 din 8 aprilie 2004), Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti încuviinţând executarea silită. Prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care a invocat în susţinerea acestei acţiuni prevederile art. 2 din ordonanţa de urgenţă criticată, prin care a fost suspendată, în intervalul 14 martie 2014-31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006. În consecinţă, deşi în prezent textele de lege deduse controlului de constituţionalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepţie de neconstituţionalitate, subliniind totodată faptul că instanţa de judecată este cea care are competenţa de a se pronunţa asupra aplicabilităţii efective la cauza dedusă judecăţii a textului de lege supus controlului de constituţionalitate.
15. În continuare, Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a rezumat, în motivarea acesteia, la a enumera dispoziţiile din Legea fundamentală pe care consideră că textul de lege criticat le nesocoteşte, fără să argumenteze în vreun fel pretinsa contradicţie. Faţă de aparenta nemotivare a excepţiei, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, reprezentată prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă şi intrinsecă oricărei excepţii de neconstituţionalitate. Astfel, aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a remarcat că primele două elemente pot fi determinate absolut, dar al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Prin urmare, motivarea în sine a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci ea rezultă din dinamica primelor elemente. În aceste condiţii, Curtea a constatat că, în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.
16. În cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată prin întâmpinarea depusă în vederea contracarării contestaţiei la executare formulate de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Deşi subpunctul aferent excepţiei în cuprinsul întâmpinării menţionate se limitează la enumerarea unor texte din Legea fundamentală pretins încălcate, din ansamblul întâmpinării se desprinde ideea că autoarea excepţiei este nemulţumită de condiţionarea plăţii despăgubirilor cuvenite de existenţa disponibilităţilor financiare ale statului, ceea ce ar fi de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.
17. Critici similare au mai făcut obiectul analizei Curţii Constituţionale, care, de exemplu, prin Decizia nr. 31 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, a observat că acordarea despăgubirilor cetăţenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin legile nr. 9/1998, nr. 290/2003 şi nr. 393/2006, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie-31 decembrie 2014. Având în vedere această situaţie, Curtea a reţinut că măsura instituită de Guvern reprezintă o soluţie temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncţionalităţi ale procedurilor de restituire până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit legilor reparatorii menţionate, precum şi pentru identificarea surselor de finanţare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că, prin actul normativ criticat, nu a fost negat dreptul la despăgubire, aşadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptăţite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie.
18. Curtea a mai observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligenţele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Aşadar, măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă în discuţie constituie o măsură adecvată şi necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituţie. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 346 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 22 iulie 2015, şi Decizia nr. 530 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015.
19. Întrucât în cauza de faţă critica ce poate fi dedusă din cuprinsul întâmpinării se realizează prin raportare la dispoziţiile constituţionale care garantează şi ocrotesc dreptul de proprietate, cele reţinute în jurisprudenţa mai sus citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
20. În fine, Curtea observă că nu pot fi în mod rezonabil decelate alte eventuale critici de neconstituţionalitate, astfel că referirea la celelalte texte din Constituţie invocate nu poate fi reţinută.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maria Muth în Dosarul nr. 53.706/299/2014 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
