Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 78 din 15 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Simona Ricu - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Niculina Foculescu în Dosarul nr. 19.772/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. Invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 30 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 19.772/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Niculina Foculescu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, deoarece favorizeazã o anumitã categorie de cetãţeni în faţa alteia, instituind în sarcina proprietarilor de autoturisme de teren ce nu provin din producţia internã sarcini fiscale disproporţionate faţã de cele percepute proprietarilor de autoturisme de teren din producţia internã. Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã excepţia neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtoarea redactare: "În cazul oricãruia dintre urmãtoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculeazã în funcţie de capacitatea cilindricã a acestuia, prin înmulţirea fiecãrei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzãtoare din tabelul urmãtor: [...] 5. Autoturisme cu capacitatea cilindricã de peste 3.001 cmc ... 120". Excepţia de neconstituţionalitate este raportatã la dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a proprietãţii private, indiferent de titular, şi ale art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate prin <>Decizia nr. 249 din 6 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 7 aprilie 2008, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale invocate şi în cauza de faţã. Astfel, în ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia acest text de lege ar fi contrar art. 16 din Constituţie, întrucât favorizeazã o anumitã categorie de cetãţeni, Curtea a reţinut, în acord cu cele statuate şi prin <>Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, cã "exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activitãţi sau bunuri nu poate sã fie consideratã, prin ea însãşi, ca neconstituţionalã. Dimpotrivã, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în aceastã materie reprezintã o practicã legislativã curentã care corespunde fie necesitãţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor raţiuni economice". În ce priveşte critica privind încãlcarea art. 44 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut cã, potrivit alin. (1) al aceluiaşi text constituţional, legiuitorul este în drept sã stabileascã conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Datoria fiecãrui cetãţean de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice derivã din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, trebuie avut în vedere cã încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principalã de venituri a statului, venituri prin care statul va fi în mãsurã sã-şi îndeplineascã îndatoririle constituţionale faţã de cetãţeni. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale, Curtea a reţinut cã, atât timp cât prin aceastã reglementare nu se contravine principiilor proporţionalitãţii şi al echitãţii în materie fiscalã, instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa asupra criteriilor alese de legiuitor pentru stabilirea impozitelor, fãrã a aduce atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 263 alin. (2) pct. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Niculina Foculescu în Dosarul nr. 19.772/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
