Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 779 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139, art. 140^3 si art. 385^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 16 ianuarie 2007
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139, 140^3 si 385^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Stefan Gheorghe in Dosarul nr. 13.769/3/2006 (1.352/2006) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie.
La apelul nominal se prezinta personal autorul exceptiei si asistat de aparatorul ales, cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
Aparatorul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, reiterand aceleasi aspecte sustinute si in fata instantei de judecata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 17 mai 2006, pronuntata in Dosarul nr. 13.769/3/2006 (1.352/2006), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 139, 140^3 si 385^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Stefan Gheorghe in dosarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva unei incheieri de sedinta in materie penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate aduc atingere prevederilor constitutionale invocate, deoarece nu poate formula o cale de atac impotriva incheierii prin care s-a respins cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi tara.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, potrivit art. 140^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, incheierea prin care se respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare a masurii preventive nu poate fi supusa niciunei cai de atac. Or, o asemenea reglementare este de natura a avantaja organul de urmarire penala care exercita functia de acuzare, nemaifiind garantat echilibrul celor doua functii fundamentale in procesul penal, si anume cea a acuzarii si cea a apararii. Nu in ultimul rand, si art. 6 paragrafele 1 si 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului consacra echitabilitatea procesului si egalitatea armelor folosite.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece faptul ca incheierea prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs explica necesitatea de a evita o prelungire abuziva a procesului, prin aceea ca ea poate fi atacata cu recurs odata cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei si, de asemenea, reprezinta prin ea insasi o cale de atac impotriva dispunerii masurii preventive.
Guvernul mai arata ca dispozitiile legale criticate nu impiedica cu nimic infaptuirea justitiei si independenta judecatorilor si se aplica in mod nediferentiat tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie juridica.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate se aplica tuturor persoanelor aflate in situatia reglementata de ipoteza normei juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare.
Legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, cum sunt cele referitoare la hotararile judecatoresti supuse recursului, astfel incat accesul la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
De asemenea, dispozitiile legale criticate sunt in concordanta cu cele din Constitutie, potrivit carora incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si <>Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 139, art. 140^3 si art. 385^1 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
Art. 139. - Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive: "Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Cand masura preventiva a fost luata cu incalcarea prevederilor legale sau nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere, dispunandu-se, in cazul retinerii si arestarii preventive, punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza.
In cazul in care masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de instanta sau de procuror, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de indata pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii preventive.
Cand masura preventiva a fost luata, in cursul urmaririi penale, de procuror sau de instanta, procurorul, daca apreciaza ca informatiile primite de la organul de cercetare penala justifica inlocuirea sau revocarea masurii, dispune aceasta ori, dupa caz, sesizeaza instanta.
Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu instanta, pentru inlocuirea sau revocarea masurii preventive luate de catre aceasta, cand constata el insusi ca nu mai exista temeiul care a justificat luarea masurii.
Masura arestarii preventive poate fi inlocuita cu una dintre masurile prevazute de art. 136 alin. 1 lit. b) si c)."
Art. 140^3. - Calea de atac impotriva incheierii pronuntate de judecator in cursul urmaririi penale privind masurile preventive: "Impotriva incheierii prin care judecatorul dispune, in timpul urmaririi penale, luarea unei masuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept sau prelungirea masurii preventive, precum si impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventiva, invinuitul sau inculpatul si procurorul pot face recurs la instanta superioara in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Incheierea prin care judecatorul respinge, in timpul urmaririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a masurii preventive nu este supusa niciunei cai de atac.
Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus in fata instantei de recurs si va fi ascultat in prezenta aparatorului sau. In cazul in care invinuitul sau inculpatul se afla internat in spital si, din cauza starii sanatatii, nu poate fi adus in fata judecatorului sau cand, din cauza de forta majora sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat in lipsa acestuia, dar numai in prezenta aparatorului sau, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.
Dosarul va fi inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se solutioneaza in termen de 48 de ore, in cazul arestarii invinuitului, si in 3 zile in cazul arestarii inculpatului.
Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere.
Cand apreciaza ca masura preventiva este nelegala sau nu este justificata, instanta de recurs o revoca, dispunand, in cazul arestarii preventive, punerea de indata in libertate a invinuitului sau inculpatului, daca acesta nu este arestat in alta cauza.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea masurii preventive sau prin care s-a constatat incetarea de drept a acestei masuri nu este suspensiv de executare.
Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului."
Art. 385^1. - Hotararile supuse recursului: "Pot fi atacate cu recurs:
a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazurile prevazute de lege;
b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia penala a Curtii Supreme de Justitie;
d^1) sentintele privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate;
e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curti de apel si Curtea Militara de Apel;
f) sentintele pronuntate in materia executarii hotararilor penale, afara de cazul cand legea prevede altfel, precum si cele privind reabilitarea.
Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea hotararii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele prevazute in art. 362 nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevazute in art. 362 pot declara recurs impotriva deciziei pronuntate in apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronuntata in apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2), potrivit carora Nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justitie, ale art. 23 alin. (7), potrivit carora Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege, ale art. 124, referitoare la Infaptuirea justitiei, ale art. 129, referitoare la Folosirea cailor de atac, precum si dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in esenta, dispozitiile legale atacate sunt criticate deoarece nu instituie o cale de atac separata si impotriva incheierilor prin care s-a respins cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu obligatia de a nu parasi tara. O problema juridica similara, referitoare la faptul ca incheierea de sedinta prin care s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu este supusa separat caii de atac a recursului, ce viza constitutionalitatea art. 140^3 alin. 1 si art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, a fost tratata de Curte cu ocazia pronuntarii Deciziilor nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, si nr. 121 din 1 martie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005.
Asa fiind, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mai sus amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, inclusiv pentru art. 139 din Codul de procedura penala.
In plus, in lumina dispozitiilor art. 23 alin. (7) si art. 129 din Constitutie, precum si ale art. 5 paragraful 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei - Sectiile Unite, prin Decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 119 din 8 februarie 2006, a admis recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, stabilind, intre altele, ca incheierea prin care se dispune, in cursul urmaririi penale, respingerea cererii de revocare, inlocuire sau incetare a arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139, art. 140^3 si art. 385^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Stefan Gheorghe in Dosarul nr. 13.769/3/2006 (1.352/2006) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
