Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 779 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si art. 214 alin. 5 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 555 din 4 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Mudura în Dosarul nr. 4.816/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Prim-magistratul-asistent referã cã partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicitã respingerea ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 353/R/2010 din 25 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.816/111/2010, Tribunalul Bihor - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Mudura într-o cauzã având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã este contrar dreptului la un proces echitabil în materie penalã, întrucât permite ca probele ce stau la baza soluţionãrii conflictului de drept penal sã fie obţinute de alte organe judiciare penale în cadrul unor proceduri caracterizate prin principii şi reguli specifice. Condiţia "dacã legea prevede aceasta" alimenteazã inechitãţile în domeniul penal, autorizând un amestec inadmisibil al procedurilor administrative în procedurile penale. Se mai susţine cã procedurile prevãzute de art. 90 alin. 2 coroborat cu art. 214 din Codul de procedurã penalã nu prezintã caracteristicile unor proceduri preliminare, în sensul art. 21 alin. (3) din Constituţie, pentru a legitima folosirea proceselor-verbale şi a actelor de constatare, fãrã nicio delimitare, în procesul penal declanşat ulterior. Considerã cã, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, înscrisurile menţionate la art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã pot avea doar valoare de informaţii pentru organele de urmãrire penalã, iar nu valoare de mijloace de probã în procesul penal şi nu pot influenţa în niciun fel soluţionarea procesului penal, care trebuie sã depindã exclusiv de actele de procedurã întocmite de organele judiciare penale, cu respectarea garanţiilor pe care nu le poate oferi decât un proces penal legal declanşat.
Tribunalul Bihor - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã nu este atins dreptul la un proces echitabil câtã vreme, în vederea aflãrii adevãrului, aceste acte pot fi combãtute cu orice alte probe propuse de pãrţi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2 cu denumirea marginalã Procesul-verbal ca mijloc de probã şi art. 214 alin. 5 cu denumirea marginalã Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probã procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacã legea prevede aceasta.";
- Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probã."
Textele din Constituţie invocate în motivarea excepţiei sunt urmãtoarele: art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi art. 124 referitor la înfãptuirea justiţiei, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, Decizia nr. 524 din 27 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, şi Decizia nr. 1.485 din 10 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 27 noiembrie 2009, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, criticate în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu argumente similare.
Potrivit jurisprudenţei menţionate, faptul cã, în condiţiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã pot constitui mijloace de probã nu este de naturã sã aducã nicio atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil, câtã vreme, în vederea aflãrii adevãrului, aceste acte pot fi combãtute cu orice alte probe propuse de pãrţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Procesele-verbale şi actele de constatare prevãzute de art. 90 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt întocmite de organe ale statului, în exercitarea competenţei acestora stabilite de lege şi în conformitate cu normele speciale aplicabile în materie, iar folosirea lor în cadrul procesului penal se realizeazã cu respectarea tuturor garanţiilor prevãzute de lege.
Curtea a mai reţinut cã dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere unicitãţii şi imparţialitãţii justiţiei şi nici independenţei judecãtorilor, întrucât instanţa judecãtoreascã este cea care apreciazã asupra concludenţei şi utilitãţii probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului. În procesul deliberãrii, judecãtorul verificã şi evalueazã materialul probator şi îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauzã, prin coroborarea şi aprecierea probelor, şi nu prin raportarea exclusivã la procesele-verbale şi actele de constatare întocmite de alte organe cu competenţã specialã. Aşadar, judecata se desfãşoarã de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecãtorul îşi fundamenteazã soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel cã informaţiile culese imediat dupã sãvârşirea faptei reclamate, în mãsura obţinerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedurã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate de Curte în jurisprudenţa menţionatã îşi menţin valabilitatea.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Gheorghe Mudura în Dosarul nr. 4.816/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
