Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 777 din 25 septembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 812 din 4 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Laura Manea în Dosarul nr. 3.779/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 592D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 417/2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 27 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.779/62/2011, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor.
Excepţia a fost ridicată de Laura Manea cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect pretenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, care stabilesc o scădere a cuantumului indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 persoanelor care au născut până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum şi celor care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care aveau copilul în plasament, în plasament în regim de urgenţă, ori care au fost sau urmau să fie numite tutore până la această dată, sunt retroactive, afectând drepturi stabilite în temeiul unei reglementări anterioare. De asemenea, consideră că este încălcat şi dreptul de proprietate, întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale sunt protejate ca "bunuri" în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Or, "indemnizaţiile pentru creşterea copilului sunt asimilate acestora, fiind drepturi legal câştigate în virtutea contribuţiilor plătite de părinţi în stagiul de cotizare stabilit de lege".
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 765/2011, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora: "Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă în cuantum de 75% din media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului sau, după caz, anterioare adopţiei, încredinţării în vederea adopţiei, stabilirii măsurii plasamentului ori a plasamentului în regim de urgenţă sau a instituirii tutelei, dar nu mai puţin de 1,2 ISR şi nu mai mult de 6,8 ISR."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine următoarelor prevederi ale Constituţiei: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 20 prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a constatat că "niciunul dintre destinatarii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 nu beneficiază la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ de dreptul la concediu şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, calitatea de beneficiar al acestor drepturi fiind condiţionată de naşterea unui copil şi de dobândirea drepturilor părinteşti ulterior acestui moment. Prin urmare, nu se poate vorbi de afectarea unui drept de natură patrimonială aflat deja în patrimoniul persoanelor amintite".
Ulterior, prin Decizia nr. 417 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 26 iulie 2012, Curtea a examinat şi criticile formulate din prisma încălcării drepturilor persoanelo r care dobândiseră indemnizaţia pentru creşterea copiilor anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aspect ce nu făcuse obiectul criticii în Decizia nr. 765/2011.
În acest sens, nuanţând cele reţinute prin decizia iniţială, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu reprezintă un drept prevăzut în Legea fundamentală, precum şi faptul că acordarea sa este supusă condiţiei ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda şi alte drepturi de asigurări sociale faţă de cele pe care Constituţia le nominalizează în mod expres. Curtea a reţinut că dreptul în discuţie, chiar dacă poate fi încadrat, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de "bun", reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestuia pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii.
Astfel, Curtea a invocat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a arătat că dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează obţinerea dreptului de proprietate într-un anumit cuantum nici măcar în situaţia când aceste drepturi sunt obţinute în temeiul plăţii unei contribuţii anterioare la fondurile de asigurări sociale. (Hotărârea din 30 martie 2005 - paragraful 39, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei).
De asemenea, prin Decizia nr. 417/2012, Curtea Constituţională a constat că prevederile de lege criticate, conformându-se dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, afectează indemnizaţia pentru creşterea copiilor doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acesteia şi nu se răsfrâng asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării lor în vigoare, care constituie facta praeterita.
Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 417/2012 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Laura Manea în Dosarul nr. 3.779/62/2011 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
