Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 776 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul functionarului public parlamentar
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 672 din 21 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, excepţie ridicatã de Rodica Maria Fãt în Dosarul nr. 2.603/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Camera Deputaţilor, doamna Florentina Pop, în calitate de consilier juridic, cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Camerei Deputaţilor, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã textul de lege criticat nu retroactiveazã, ci reglementeazã în mod unitar acordarea unor indemnizaţii, fãrã sã aducã atingere drepturilor anterior câştigate. De asemenea, susţine cã prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate nu încalcã principiul egalitãţii, ci îl consolideazã, fiind aplicate întregului personal al Camerei Deputaţilor. Depune la dosar şi note scrise în sprijinul celor învederate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, precizeazã cã textul de lege criticat are caracter interpretativ în raport cu dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 7/2006, având în vedere cã vine sã lãmureascã modalitatea de aplicare a acestui articol pentru o anumitã perioadã de timp. Or, despre acest tip de norme, în doctrinã s-a apreciat cã reprezintã excepţii de la principiul neretroactivitãţii legii. Considerã cã edictarea textului este în legãturã cu evaluarea efortului financiar al ordonatorului de credite şi apreciazã cã nu sunt nesocotite prevederile art. 16 din Constituţie, neputându-se face o comparaţie între categorii socioprofesionale diferite, chiar dacã sunt din cadrul aceluiaşi angajator. Aratã cã susţinerea referitoare la îngrãdirea accesului liber la justiţie este contrazisã chiar de introducerea acţiunii în cursul cãreia a fost ridicatã prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
CURTEA
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.603/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, excepţie ridicatã de Rodica Maria Fãt într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate în scopul obligãrii Camerei Deputaţilor la plata cãtre aceasta a diferenţei dintre indemnizaţia cuvenitã potrivit art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, egalã cu 7 salarii lunare brute, şi cea primitã la încetarea reportului de serviciu, egalã cu 7 salarii de bazã lunare brute.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat are caracter retroactiv întrucât prevede în mod expres cã se aplicã şi funcţionarilor publici parlamentari pensionaţi anterior intrãrii în vigoare a acestuia. Se aduce astfel o gravã atingere dreptului câştigat în mod legal şi încrederii în statul de drept ale oricãrui funcţionar public parlamentar pensionat în perioada 19 ianuarie 2006-27 aprilie 2009 (adicã între data intrãrii în vigoare a Legii nr. 7/2006 şi data intrãrii în vigoare a Legii nr. 113/2009).
Totodatã, susţine cã textul criticat creeazã o inegalitate de tratament între funcţionarii publici parlamentari pensionaţi anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 113/2009 şi personalul contractual pensionat în aceeaşi perioadã, acesta din urmã beneficiind de un tratament privilegiat ca urmare a omiterii sale din cuprinsul art. III din Legea nr. 113/2009, întrucât pentru acesta calculul indemnizaţiei şi al diferenţelor neachitate se efectueazã, în mod legal şi constituţional, potrivit legislaţiei în vigoare la data încetãrii contractului de muncã.
Totodatã, autorul excepţiei susţine cã prevederile art. III alin. (2) şi (3) din Legea nr. 113/2009 instituie un tratament diferenţiat privind executarea creanţelor rezultate din aplicarea greşitã a art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 funcţionarilor publici parlamentari şi personalului contractual pensionat potrivit Legii nr. 7/2006. În opinia sa, art. III instituie un tratament privilegiat pentru funcţionarii publici parlamentari pensionaţi dupã data intrãrii în vigoare a Legii nr. 113/2009, cãrora li se achitã integral indemnizaţia la data pensionãrii, şi un tratament defavorabil celor care s-au pensionat anterior intrãrii în vigoare a aceleiaşi legi, cãrora diferenţa de indemnizaţie neachitatã li se achitã eşalonat în cursul anilor 2009 şi 2010, ceea ce conduce la devalorizarea sumelor respective. Mai susţine cã funcţionarilor publici parlamentari li se aplicã un tratament discriminatoriu în ceea ce priveşte executarea creanţelor şi în raport cu persoanele încadrate cu contract individual de muncã, pensionate în aceleaşi condiţii, dar care beneficiazã de plata integralã a creanţei, în baza art. 24 din Legea contenciosului administrativ sau pe calea executãrii silite.
În fine, susţine cã redactarea art. III alin. (2) şi (3) "permite instituirea unei proceduri speciale de executare, care încalcã accesul liber la justiţie, fiind în contradicţie şi cu principii de drept reglementate în legislaţia adoptatã în materia executãrii creanţelor".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textul de lege ce formeazã obiect al excepţiei este conform cu prevederile constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate dispun pentru viitor, urmând sã îşi gãseascã aplicarea de la data intrãrii lor în vigoare, astfel cã nu aduc atingere principiului neretroactivitãţii. Totodatã, aratã cã se aplicã tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. În acest sens, considerã cã prevederile legale criticate reprezintã o garanţie pentru a asigura egalitatea de tratament în cazul funcţionarilor publici parlamentari care s-au pensionat anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 113/2009 şi al celor pensionaţi ulterior acestui moment.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 aprilie 2009.
Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
- Art. III: "(1) Prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege se aplicã şi funcţionarilor publici parlamentari al cãror raport de serviciu a încetat în condiţiile art. 62 lit. d) şi ale art. 64 din Legea nr. 7/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.
(2) Cheltuielile suplimentare determinate prin acordarea indemnizaţiei potrivit alin. (1) vor fi asigurate prin bugetul Camerei Deputaţilor, respectiv al Senatului, în mod eşalonat în cursul anilor 2009 şi 2010.
(3) Procedura privind plata cheltuielilor care rezultã din aplicarea prevederilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aprobã de Biroul permanent al fiecãrei Camere, la propunerea secretarilor generali ai acestora."
Art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, la care face referire textul criticat, modificat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 113/2009 şi care, în prezent, în urma renumerotãrii şi republicãrii Legii nr. 7/2006 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 29 mai 2009, se regãseşte la art. 73 alin. (1), prevede cã funcţionarii publici parlamentari al cãror raport de serviciu a încetat pentru motive neimputabile în condiţiile art. 62 lit. d) şi ale art. 64 beneficiazã de o indemnizaţie egalã cu 7 salarii lunare brute, care se impoziteazã potrivit legii, prin salariu lunar brut înţelegându-se salariul de bazã brut lunar şi sporurile din ultima lunã de activitate.
Art. 62 lit. d) din Legea nr. 7/2006 [devenit art. 64 lit. d)] are urmãtorul cuprins: "Încetarea raportului de serviciu al funcţionarului public parlamentar are loc în urmãtoarele condiţii: (...) d) prin pensionare";
Art. 64 din Legea nr. 7/2006 [devenit art. 66] are urmãtoarea redactare: "(1) Secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, dupã caz, va dispune eliberarea din funcţie prin ordin, care se comunicã funcţionarului public parlamentar în termen de 5 zile lucrãtoare de la emitere, pentru motive neimputabile acestuia, în urmãtoarele cazuri:
a) reducerea personalului, ca urmare a reorganizãrii activitãţii, prin desfiinţarea postului ocupat de funcţionarul public parlamentar;
b) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupatã de cãtre alt funcţionar public parlamentar, a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti de reintegrare;
c) starea sãnãtãţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public parlamentar, constatatã prin decizie a organelor competente de expertizã medicalã, nu îi mai permite acestuia sã îşi îndeplineascã atribuţiile corespunzãtoare funcţiei publice parlamentare deţinute.
(2) În situaţiile prevãzute la alin. (1), secretarul general al Camerei Deputaţilor sau Senatului, dupã caz, este obligat sã acorde funcţionarului public parlamentar care urmeazã sã fie eliberat un preaviz de 30 de zile calendaristice.
(3) Funcţionarul public parlamentar poate fi eliberat din funcţie în situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. a) şi b) numai dacã nu existã funcţii publice parlamentare vacante corespunzãtoare în cadrul structurilor Camerei Deputaţilor sau Senatului, dupã caz."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 15 alin. (2) care consacrã principiul neretroactivitãţii legii, la art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi şi la art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã art. III alin. (1) din Legea nr. 113/2009 reglementeazã drepturile bãneşti care li se cuvin funcţionarilor publici parlamentari la încetarea raporturilor de serviciu din motive neimputabile lor. Critica de neconstituţionalitate este îndreptatã împotriva faptului cã, potrivit modificãrii aduse prin art. III alin. (1) din Legea nr. 113/2009, noul mod de calcul este aplicabil şi acelor funcţionari publici ale cãror raporturi de serviciu au încetat anterior intrãrii în vigoare a legii de modificare a Legii nr. 7/2006, în opinia autorului excepţiei, textul fiind, din acest motiv, retroactiv. Sub acest aspect, Curtea nu poate reţine critica prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Pentru a ajunge la aceastã concluzie, constatã cã, în jurisprudenţa sa, a statuat, cu valoare de principiu, cã "o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã refuze supravieţuirea legii vechi şi sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare". În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001. Clarificarea adusã de Curte prin considerentele citate se verificã şi în ce priveşte textul de lege ce formeazã obiectul prezentei excepţii. Astfel, Curtea observã cã textul de lege criticat se aplicã, într-adevãr acelor funcţionari publici parlamentari publici ale cãror raporturi de serviciu au încetat anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 113/2009, dar prevederile sale sunt aplicabile exclusiv pentru viitor, fãrã sã afecteze negativ pentru trecut situaţia juridicã a acestora, ci, dimpotrivã, fiindu-le chiar mai favorabile. Curtea observã cã art. III alin. (1) din Legea 113/2009 expliciteazã sfera de aplicare a art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006, nepunându-se problema retroactivitãţii acestuia.
În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, Curtea constatã cã este, de asemenea, neîntemeiatã, având în vedere faptul cã principiul enunţat nu presupune şi uniformitate. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã textul de lege criticat ar institui o discriminare a funcţionarilor parlamentari faţã de personalul contractual angajat la Camera Deputaţilor, la care prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu face niciun fel de referire. Or, jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale este în sensul cã la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit, astfel cã, în speţã, nu poate fi reţinutã nesocotirea dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentalã, deoarece în discuţie sunt ipoteze distincte, cãrora le sunt aplicabile reguli distincte, diferenţa fiind justificatã de statutul deosebit al celor douã categorii profesionale.
Totodatã, Curtea observã cã nu poate reţine nici critica formulatã prin raportare la art. 21 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia redactarea art. III alin. (2) şi (3) din Legea nr. 113/2009 permite instituirea unei proceduri speciale de executare, care ar încãlca accesul liber la justiţie. Instanţa de contencios constituţional constatã cã reglementarea unor norme derogatorii de la procedura comunã nu este de naturã sã îngrãdeascã dreptul de acces liber la justiţie, fiind atributul suveran al legiuitorului de a impune reguli procedurale diferite, în funcţie de specificul materiei în care acestea intervin, atât timp cât nu sunt afectate drepturi garantate la nivel constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III din Legea nr. 113/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, excepţie ridicatã de Rodica Maria Fãt în Dosarul nr. 2.603/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
