Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 774 din 16 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) si (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului nr. 2.423D/2010 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul Curţii nr. 2.861D/2010, care are ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. Critica a fost formulatã de Societatea Comercialã "Hermes Trade Operator" - S.R.L. din Buzãu în Dosarul nr. 301/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public considerã cã sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.861D/2010 la Dosarul nr. 2.423D/2010, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.200/118/2008, Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia într-un dosar având ca obiect o acţiune în anularea unui act administrativ fiscal. Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 301/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hermes Trade Operator" - S.R.L. din Buzãu într-un dosar având ca obiect o acţiune în anularea unui act administrativ fiscal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã cã modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal reglementatã de art. 44 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã este exclusiv alternativã celorlalte modalitãţi prevãzute de art. 44 alin. (2) lit. a), b) şi c), şi nu subsecventã acestora, organul administrativ fiscal având dreptul de a alege varianta de comunicare în mod discreţionar, fãrã a respecta o anumitã ordine. Modalitatea de comunicare a actului prin publicitate, astfel cum este reglementatã de art. 44 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã, respectiv prin afişarea la uşa organului fiscal emitent şi prin publicarea pe internet a unui anunţ cu privire la emiterea actului pe numele contribuabilului, îngrãdeşte dreptul acestuia de a se adresa justiţiei, drept consacrat de art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, întrucât nu oricine are acces la internet şi posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal pentru a vedea dacã s-a publicat sau s-a afişat vreo decizie emisã împotriva sa. De asemenea, autorii excepţiei susţin cã prevederile legale criticate îngrãdesc accesul liber la justiţie şi dreptul la apãrare, deoarece modalitatea de comunicare, astfel cum este prevãzutã de norma legalã criticatã, nu este de naturã sã conducã la o cunoaştere efectivã de cãtre contribuabil a conţinutului actului administrativ fiscal. Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale prin publicitate, respectiv prin afişare la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, este doar una din posibilitãţile de aducere la cunoştinţa contribuabilului a actului emis în sarcina sa. O astfel de modalitate de comunicare se realizeazã atunci când se constatã lipsa de la domiciliu a destinatarului, fiind o modalitate ultimã şi subsidiarã de comunicare a actelor întocmite de organele fiscale, iar prin contestaţia administrativã fiscalã care se formuleazã potrivit art. 205 şi urmãtoarele din Codul de procedurã fiscalã contribuabilul interesat are posibilitatea sã îşi formuleze toate apãrãrile necesare, astfel cã atât accesul liber la justiţie, cât şi garantarea dreptului la apãrare sunt asigurate. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "(2) Actul administrativ fiscal se comunicã dupã cum urmeazã: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de cãtre acesta sub semnãturã, data comunicãrii fiind data ridicãrii sub semnãturã a actului; b) prin remiterea, sub semnãturã, a actului administrativ fiscal de cãtre persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicãrii fiind data remiterii sub semnãturã a actului; c) prin poştã, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacã se asigurã transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate. (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, a unui anunţ în care se menţioneazã cã a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevãzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autoritãţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se considerã comunicat în termen de 15 zile de la data afişãrii anunţului." În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) şi (3) - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 31 alin. (2) - Dreptul la informaţie şi în art. 52 alin. (1) - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 2 pct. 1 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, Curtea constatã cã s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii acestora, prin raportare la aceleiaşi prevederi constituţionale invocate şi în cauza de faţã, prin Decizia nr. 193 din 12 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã actul administrativ fiscal se comunicã "la domiciliul fiscal al contribuabilului, domiciliu declarat de contribuabilul persoanã fizicã sau juridicã strãinã la înregistrarea ca plãtitor de taxe şi impozite, sau existã posibilitatea de a se face şi la adresa unde acesta locuieşte în mod efectiv. Mai mult, Curtea observã cã, în cazul strãinului, aceastã adresã este cea de reşedinţã, consemnatã ca atare în permisul de şedere eliberat de autoritãţile române. În aceste condiţii, Curtea Constituţionalã nu poate reţine nicio contrarietate între textul criticat şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate". Referitor la excepţia de neconstituţionalitate care are ca obiect dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Codul de procedurã fiscalã, în jurisprudenţa sa, concretizatã prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, şi prin Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a reţinut, în mod judicios, cã aceste prevederi, care consacrã posibilitatea realizãrii comunicãrii prin publicitate, reglementeazã o modalitate ultimã şi subsidiarã de comunicare a actelor administrative fiscale, folositã doar în cazul în care celelalte modalitãţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat cu acele prilejuri cã este apanajul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative. Cu toate cã puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşeazã nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acesta se sprijinã, Curtea a observat cã ridicarea ulterioarã a unor excepţii de neconstituţionalitate pentru motive deja lãmurite în jurisprudenţa sa tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşeazã inclusiv deciziilor prin care se constatã constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea. Indiferent de interpretãrile ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţionalã a hotãrât cã numai o anumitã interpretare este conformã cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în aceastã interpretare, atât instanţele judecãtoreşti, cât şi organele administrative trebuie sã se conformeze deciziei Curţii şi sã o aplice ca atare. Prin urmare, "pentru a da o forţã sporitã deciziei şi fãrã a marca o reconsiderare a jurisprudenţei sale", Curtea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, încã nepublicatã la data pronunţãrii prezentei decizii, a constatat neconstituţionalitatea oricãrei alte interpretãri pe care practica administrativã sau judecãtoreascã ar putea sã o atribuie textelor legale criticate faţã de cea consacratã în prealabil prin deciziile Curţii Constituţionale menţionate mai sus. Admiţând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã organul fiscal emitent poate sã procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlãturarea nejustificatã a ordinii de realizare a modalitãţilor de comunicare prevãzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţã. Faţã de aceastã situaţie, devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 47/1992, conform cãrora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale. Constatând însã cã aceastã cauzã de inadmisibilitate a survenit dupã sesizarea instanţei constituţionale, Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Anca Irina" - S.A. din Venus - Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercialã "Hermes Trade Operator" - S.R.L. din Buzãu în Dosarul nr. 301/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2011.
