Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 774 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 558 din 11 august 2009
DECIZIE nr. 774 din 12 mai 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 558 din 11 august 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Adrian Florea şi Gavan Nicolae Florea în Dosarul nr. 11.818/280/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 11.818/280/2007, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Adrian Florea şi Gavan Nicolae Florea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât termenul în care se poate formula cererea de anulare a unei hotãrâri a adunãrii generale a asociaţilor - 15 zile -, indiferent de cauza de nulitate a acesteia, creeazã o excepţie nepermisã de la regula imprescriptibilitãţii acţiunii privind nulitatea absolutã a unui act juridic şi constituie o îngrãdire a drepturilor constituţionale ale persoanelor interesate. Pe de altã parte, prevãzând doar calea extraordinarã de atac a recursului împotriva hotãrârii instanţei de fond, deci doar douã grade de jurisdicţie, dispoziţiile criticate aduc atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi accesului liber la justiţie.
Tribunalul Argeş - Secţia civilã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, texte de lege care au urmãtorul conţinut: "(1) Hotãrârile luate de adunarea generalã în limitele legii, ale actului constitutiv şi ale statutului sunt obligatorii chiar şi pentru membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generalã sau au votat împotrivã.
(2) Hotãrârile adunãrii generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispoziţiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiţie de cãtre oricare dintre membrii asociaţi care nu au luat parte la adunarea generalã sau care au votat împotrivã şi au cerut sã se insereze aceasta în procesul-verbal de şedinţã, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoştinţã despre hotãrâre sau de la data când a avut loc şedinţa, dupã caz.
(3) Cererea de anulare se soluţioneazã în camera de consiliu de cãtre judecãtoria în circumscripţia cãreia asociaţia îşi are sediul. Hotãrârea instanţei este supusã numai recursului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în <>art. 16 , <>21 şi <>53 .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
În legãturã cu încãlcarea <>art. 21 din Constituţie , în jurisprudenţa sa anterioarã, Curtea Constituţionalã a examinat dacã liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea cãilor de atac. Astfel, prin <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte. Instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Aceastã soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale <>art. 126 alin. (2) , potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi din cele ale <>art. 129 , în conformitate cu care, "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Condiţionând valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, legiuitorul nu a procedat cu intenţia de a restrânge accesul liber la justiţie, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitãrii dreptului constituţional prevãzut de <>art. 21 , prevenind astfel abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte pãrţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant cã reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferitã prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientã de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egalã mãsurã ocrotite.
Aşa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluţionarea procesului cu celeritate, în absenţa lui cererea în anulare putând fi formulatã oricând, fapt ce ar fi de naturã a genera o stare de perpetuã incertitudine în ceea ce priveşte raporturile juridice stabilite printr-o hotãrâre a adunãrii generale a asociaţilor, afectând astfel grav stabilitatea care trebuie sã le caracterizeze.
De asemenea, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa cã semnificaţia <>art. 21 alin. (2) din Constituţie , potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a stabilit nicio categorie sau grup social. Legiuitorul însã poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicatã de Adrian Florea şi Gavan Nicolae Florea în Dosarul nr. 11.818/280/2007 al Tribunalului Argeş Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
