Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 773 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.009 din 19 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 93 alin. (5) din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yahia Dawara în Dosarul nr. 3.631/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul de limbã arabã desemnat în cauzã spre a asigura traducerea, domnul Dalati Bassam.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.548D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Azaldin Gello în Dosarul nr. 4.263/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã, de asemenea, acelaşi interpret de limbã arabã.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.548D/2006 la Dosarul nr. 1.547D/2006, primul înregistrat.
Având cuvântul asupra excepţiei, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 şi 19 aprilie 2006, pronunţate în dosarele nr. 3.631/2/2006 şi nr. 4.263/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Zahia Dawara şi Azaldin Gello în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în contencios administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemãnãtor, autorii susţin cã <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 contravine dreptului la apãrare ocrotit de art. 24 din Constituţie, liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din aceasta şi principiului independenţei justiţiei statuat de art. 124 alin. (3) din Legea fundamentalã, deoarece acesta impune instanţei de judecatã pronunţarea mãsurii de prelungire a duratei de luare în custodie publicã. De asemenea, aratã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 5 alin. (4) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul oricãrei persoane lipsite de libertate prin arestare sau deţinere de a introduce recurs în faţa unui tribunal pentru ca acesta sã statueze într-un termen scurt asupra legalitãţii deţinerii sale şi sã dispunã eliberarea sa dacã deţinerea este ilegalã.
În plus, în Dosarul nr. 1.548D/2006, autorul excepţiei susţine şi încãlcarea art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a art. 16 şi a art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece procedura prevãzutã de art. 93 alin. (5) din ordonanţa criticatã excepteazã reclamanta - Autoritatea pentru strãini - de la plata taxei de timbru pentru acţiunea introdusã, ceea ce contravine totodatã şi principiului egalitãţii pãrţilor în procesul civil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi aceeaşi opinie în ambele cauze, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textul de lege criticat nu impune instanţei o anumitã soluţie, deoarece aceasta urmeazã a hotãrî în raport de motivele arãtate în cerere de cãtre Autoritatea pentru strãini şi apãrãrile strãinului, de probele administrate, precum şi de propria convingere. Prin urmare, nu se poate susţine încãlcarea prevederilor art. 21, art. 24 şi ale art. 124 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apãrare şi, respectiv, înfãptuirea justiţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã, în cadrul procesului prin care se solicitã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor, aceştia sunt citaţi în calitate de pârâţi, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevãzute de lege, instanţa urmând a hotãrî în raport de motivele arãtate în cererea Autoritãţii pentru strãini, de apãrãrile pârâtului şi probele administrate. Prin urmare, nu se poate reţine încãlcarea art. 21, art. 24 şi a art. 124 alin. (3) din Constituţie. Totodatã, potrivit art. 95 din ordonanţa de urgenţã atacatã, strãinii luaţi în custodie publicã vor fi introduşi în centre de cazare, având dreptul de a fi informaţi imediat dupã aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbã înţeleasã, despre motivele principale care au condus la luarea mãsurii, drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii în aceste centre.
În legãturã cu pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, sunt invocate considerentele în materie reţinute de Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 276 din 26 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 28 iunie 2005.
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional.
Dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 nu conţin norme contrare liberului acces la justiţie, acesta presupunând dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. Or, prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în 30 de zile are scopul de a-i împiedica pe strãinii depistaţi cu şedere ilegalã pe teritoriul ţãrii de a se sustrage mãsurilor de returnare dispuse de autoritãţile române împotriva lor. Totodatã, strãinii cazaţi în centrele de cazare beneficiazã, potrivit art. 95 alin. (2) din ordonanţã, de asistenţã juridicã, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea art. 24 din Constituţie consacrat dreptului la apãrare.
Dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, pretins a fi încãlcate, se referã la lipsirea de libertate, or, în cauza de faţã nu este vorba de o mãsurã privativã de libertate, ci doar de o mãsurã administrativã şi temporarã de restrângere a libertãţii de circulaţie. Totodatã, se apreciazã cã art. 124 din Constituţie nu are incidenţã în prezenta cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, al cãror conţinut este urmãtorul: "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor prevãzuţi la alin. (2) şi (4), care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de cãtre curtea de apel în a cãrei razã de competenţã teritorialã se aflã locul de cazare, la solicitarea motivatã a Autoritãţii pentru strãini."
Autorii excepţiei considerã cã textul de lege încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 24 consacrat dreptului la apãrare şi ale art. 124 alin. (3) potrivit cãrora "Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii".
De asemenea, aceştia mai susţin şi nerespectarea art. 5 paragrafele 1 şi 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 impun instanţei de judecatã pronunţarea mãsurii de prelungire a duratei de luare în custodie publicã a strãinilor, eludând astfel exigenţele accesului liber la justiţie, ale dreptului la apãrare, precum şi ale principiului independenţei justiţiei. Judecãtorul nu pronunţã soluţia dupã intima convingere, în urma examinãrii tuturor susţinerilor pãrţilor şi a probelor administrate, ci ea este cuprinsã şi impusã de însuşi textul de lege criticat.
Examinând prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , în ansamblul sãu, Curtea constatã cã prelungirea duratei de luare în custodie publicã a strãinilor care nu au putut fi îndepãrtaţi de pe teritoriul României se dispune de cãtre curtea de apel competentã, în urma analizãrii motivelor ce susţin cererea Autoritãţii pentru strãini, dar şi a apãrãrilor strãinului, care este citat şi care, potrivit art. 95, beneficiazã de dreptul la asistenţã juridicã şi cãruia i-au fost comunicate în scris motivele luãrii în custodie publicã. În urma administrãrii probelor aflate la dosar, instanţa de judecatã va pronunţa o soluţie care nu este, aşadar, impusã de lege, aşa cum afirmã autorul excepţiei. Mai mult chiar, Curtea observã cã art. 93 alin. (5) din ordonanţã cuprinde norme juridice menite a proteja drepturile procesuale ale strãinului, întrucât în aceastã etapã, în care Autoritatea pentru strãini solicitã prelungirea perioadei de luare în custodie publicã a strãinilor împotriva cãrora s-a dispus mãsura returnãrii sau care au fost declaraţi indezirabili, mãsura este cerutã în faţa instanţei de judecatã şi hotãrâtã de aceasta în cadrul unui proces. Astfel sunt garantate exercitarea dreptului la apãrare şi accesul liber la justiţie ale pârâtului, iar judecãtorul va hotãrî în mod deliberat şi în urma analizãrii tuturor probelor administrate în proces.
În consecinţã, Curtea nu poate reţine contrarietatea dispoziţiilor <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 faţã de art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, privind independenţa judecãtorilor. În legãturã cu indicarea art. 16 din Legea fundamentalã, Curtea observã cã acest text nu are incidenţã în cauzã, deoarece norma constituţionalã se referã la egalitatea în drepturi a cetãţenilor români.
Cât priveşte invocarea art. 5 paragrafele 1 şi 4 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã acest text nu poate fi invocat ca argument în susţinerea excepţiei, deoarece prelungirea duratei de luare în custodie publicã reprezintã o mãsurã administrativã, dispusã de magistrat, de restrângere temporarã a libertãţii de circulaţie a strãinului care nu a putut fi îndepãrtat de pe teritoriul României, în cadrul procedurii legale, iar nu o mãsurã privativã de libertate. Perioada pentru care se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publicã este strict prevãzutã de lege, înãuntrul acestor termene strãinul având oricând posibilitatea pãrãsirii centrului de cazare odatã ce condiţiile pentru care a fost dispusã mãsura înceteazã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Yahia Dawara şi Azaldin Gello în dosarele nr. 3.631/2/2006 şi nr. 4.263/2/2006 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------w
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
