Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 773 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 773 din 18 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 97 din 6 februarie 2015

Comenteaza legea


    Augustin Zegrean     - preşedinte
    Valer Dorneanu       - judecător
    Toni Greblă          - judecător
    Petre Lăzăroiu       - judecător
    Mircea Ştefan Minea  - judecător
    Daniel Marius Morar  - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Tudorel Toader       - judecător
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 33, art. 34 şi art. 35 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur Cristian Ştefănescu în Dosarul nr. 12.604/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 490 D/2014.
    2. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ca urmare a pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014, precum şi respingerea ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 8 mai 2014, pronunţată în Dosarul nr. 12.604/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIIIa contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 33, art. 34 şi art. 35 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur Cristian Ştefănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor împotriva unei sentinţe civile prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să analizeze dosarul înregistrat pe numele reclamantului sub aspectul legalităţii măsurii de nerestituire în natură a imobilului revendicat, iar în situaţia constatării legalităţii acesteia să desemneze un evaluator autorizat în vederea efectuării evaluării şi ulterior să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilului în cauză.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se arată că interpretarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul aplicabilităţii lor şi litigiilor începute înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi aflate în curs de judecată la această dată este de natură a contraveni normei constituţionale anterior referite, precum şi dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Codul civil.
    6. Se mai susţine că prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Astfel, se apreciază că textele criticate nu oferă drepturi egale pentru toate persoanele care au formulat cereri potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, creând inegalităţi majore între persoanele care au depus cereri la entităţile învestite de lege. Se susţine, totodată, încălcarea prevederilor art. 14 din Convenţie.
    7. Autorii excepţiei consideră că prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere dreptului de acces la justiţie, drept a cărui exercitare nu este posibilă în interiorul termenelor stabilite de textele de lege criticate. Or, se subliniază, restrângerea exerciţiului acestui drept poate avea loc doar în condiţiile reglementate de art. 53 din Constituţie. Aşa fiind, efectivitatea dreptului de acces la justiţie şi termenul rezonabil de soluţionare a cererilor formulate în condiţiile Legii nr. 10/2001 sunt încălcate de prevederile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care accesul la justiţie este permis abia după 6 luni de la expirarea termenelor de 12, 24 sau 36 de luni, ce încep să curgă de la 1 ianuarie 2014.
    8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 raportate la cele ale art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 este întemeiată. Se susţine că, în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 şi, respectiv, art. 35 se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii, dispoziţiile legale anterior invocate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014. Se arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 este neîntemeiată şi că acestea nu contravin art. 16 din Constituţie, nici analizate separat, nici analizate în coroborare cu alte articole din acelaşi act normativ. Se observă că acestea se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică şi că termenele diferite de soluţionare a notificărilor au fost impuse de volumul de muncă al entităţilor învestite de lege cu soluţionarea dosarelor, fiind explicabilă alocarea acestor termene proporţional cu numărul dosarelor de soluţionat. Se susţine că este neîntemeiată şi critica referitoare la încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie. Se observă că art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede dreptul de a contesta deciziile emise potrivit art. 33 şi art. 34 ale aceleiaşi legi şi că faptul că acestea curg din momentul expirării termenelor de 12, 24, 36 şi, respectiv, 60 de luni nu încalcă accesul liber la justiţie. Se arată că nu sunt încălcate prin textele criticate nici prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală.
    9. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    10. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă sub aspectul criticii de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 4 coroborate cu cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care instanţa de contencios constituţional a statuat că acestea sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 4 raportate la cele ale art. 34 din Legea nr. 165/2013, se susţine că acestea sunt retroactive, contravenind principiului tempus regit actum, prin aplicarea lor unor situaţii juridice constituite potrivit legislaţiei aplicabile înaintea intrării în vigoare a acestei legi. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 830 din 8 iulie 2008 şi nr. 6 din 11 noiembrie 1992. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate referitoare la art. 4 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate. Se observă că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 reglementează dreptul persoanelor nemulţumite de deciziile emise conform prevederilor art. 33 şi 34 din aceeaşi lege de a se adresa justiţiei, ele fiind incidente doar după parcurgerea fazei administrative.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum şi a art. 33, art. 34 şi art. 35 din această lege. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorii critică, în realitate, dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul cuprins:
    - Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
    - Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
    a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
    b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
    c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.
    (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
    (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
    (4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";
    - Art. 34 alin. (1): "Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.";
    - Art. 35 alin. (2): "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."
    14. Autorii excepţiei susţin că textele criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6, art. 13 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminării.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 33 din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile în cauză, având în vedere că litigiul în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie are ca obiect obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire în favoarea autorilor excepţiei. Pentru acest motiv, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 apare ca fiind inadmisibilă.
    16. Curtea reţine că textul criticat se referă la căile de atac. Având în vedere obiectul prezentei cauze (paragrafele 4 şi 15), Curtea reţine că excepţia este inadmisibilă, textul criticat neavând legătură cu cauza, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014).
    17. Cu referire la excepţia de neconstituţionalitate privind art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că acestea au mai format obiectul controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Astfel, având în vedere că sesizarea Curţii Constituţionale a fost dispusă anterior publicării deciziei menţionate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a devenit inadmisibilă.

    18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur Cristian Ştefănescu în Dosarul nr. 12.604/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Ruxandra Ştefănescu şi Mugur Cristian Ştefănescu în Dosarul nr. 12.604/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 18 decembrie 2014.

               PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                        AUGUSTIN ZEGREAN

                       Magistrat-asistent,
                      Cristina Teodora Pop

                             ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 773 din 18 decembrie 2014

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"