Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIE nr. 773 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIE nr. 773 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 174 din 9 martie 2017

Comenteaza legea


    Valer Dorneanu          - preşedinte
    Marian Enache           - judecător
    Petre Lăzăroiu          - judecător
    Mircea Ştefan Minea     - judecător
    Daniel Marius Morar     - judecător
    Livia Doina Stanciu     - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu   - judecător
    Varga Attila            - judecător
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil, excepţie ridicată de Ana Bontaş în Dosarul nr. 2.751/100/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.662D/2015.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, deoarece autoarea acesteia critică modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege invocate, şi, în subsidiar, concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei, deoarece răspunderea civilă delictuală intervine la momentul săvârşirii faptului ilicit cauzator de prejudicii.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.751/100/2012, Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil. Excepţia a fost invocată de pârâta-apelantă Ana Bontaş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelurilor declarate, pe de-o parte, de reclamanţi, iar, pe de altă parte, de pârâtă împotriva Sentinţei civile nr. 1.622 din 18 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş, prin care a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi a fost obligată pârâta Ana Bontaş - în calitate de tutore pentru tatăl său Gheorghe Breban, la plata unor sume de bani cu titlu de daune materiale şi daune morale.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin art. 16 din Constituţie, fiind încălcat principiul egalităţii în drepturi, deoarece, deşi raportul de tutelă a fost constituit sub imperiul Codului familiei din 1953 care prevedea prin art. 118 obligaţia de a accepta numirea ca tutore, sub imperiul Codului civil actual, tutorele va putea fi numit doar după exprimarea prealabilă a consimţământului său. În condiţiile în care prin art. 1.372 din Codul civil s-a consacrat răspunderea tutorelui pentru fapta celui pus sub interdicţie - a unui tutore care şi-a exprimat consimţământul pentru această numire, cunoscând consecinţele grave la care se expune (aceea de a răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate de cei puşi sub interdicţie), ar fi discriminatoriu în raport cu cei numiţi tutori sub imperiul unei legi care nu prevedea răspunderea pentru fapta celor puşi sub interdicţie, ca textul legal să-i vizeze şi pe aceştia. Nu pot fi supuşi aceluiaşi tratament juridic tutorii numiţi sub două reglementări juridice atât de diferite, una care stabileşte răspunderea civilă în sarcina lor şi una în care o asemenea răspundere nu ar exista.
    6. Totodată, autoarea excepţiei susţine că dacă textul de lege criticat ar viza şi raporturile de tutelă constituite anterior intrării în vigoare a Codului civil, atunci acestea ar contraveni şi art. 44 din Constituie, prin aceea că ar expune patrimoniul tutorelui unei potenţiale pierderi, riscul afectării patrimoniului tutorelui nefiind prevăzut în legislaţie la momentul la care a fost stabilit raportul juridic de tutelă.
    7. Curtea de Apel Cluj - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, neputând fi reţinută situaţia de discriminare invocată, în condiţiile în care răspunderea tutorelui pentru fapta celui pus sub interdicţie intervine nu în funcţie de momentul la care a fost numit tutorele, ci în funcţie de momentul la care s-a săvârşit faptul ilicit cauzator de prejudicii şi care antrenează răspunderea în condiţiile art. 1.372 din Codul civil. În speţă, faptul ilicit cauzator de prejudicii s-a săvârşit sub imperiul noului Cod civil, astfel încât răspunderea pentru fapta altuia poate fi antrenată doar în condiţiile art. 1.372 din Codul civil. Pe cale de consecinţă, dispoziţiile de lege criticate nu contravin art. 16 din Constituţie. Instanţa consideră că nu se poate reţine nici încălcarea art. 44 din Constituţie, deoarece, şi sub imperiul vechiului Cod civil, în condiţiile prescrise de art. 1.000 alin. 1 teza întâi din acesta, pârâta apelantă ar fi fost ţinută să răspundă de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care era obligată să răspundă. Atât sub imperiul vechiului Cod civil, cât şi sub imperiul noului Cod civil, angajarea răspunderii pentru fapta altuia, respectiv pentru fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde, presupunea repararea prejudiciului atât sub aspectul daunelor materiale, cât şi sub aspectul daunelor morale, această reparare a prejudiciului repercutându-se în mod direct asupra patrimoniului celui a cărui răspundere a fost angajată.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, chiar dacă potrivit legislaţiei anterioare, acceptarea sarcinii tutelei era obligatorie, odată numită, persoana care îndeplinea această sarcină avea obligaţia "să îngrijească de cel pus sub interdicţie", spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă", folosind în acest scop veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdicţie (art. 149 din Codul familiei). Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil, regulile acestuia se aplică, potrivit art. 6 alin. (6) din acesta, şi efectelor viitoare rezultate din tutelă, chiar dacă situaţia juridică este născută anterior intrării în vigoare a noului Cod civil. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală, potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, "Obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor." Astfel, în funcţie de data producerii faptului ilicit cauzator de prejudicii, răspunderea civilă a tutorelui se va angaja în condiţiile art. 1.000 din vechiul Cod civil, care de asemenea prevedea că tutorele răspunde "de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră" - sau în condiţiile noului Cod civil. Din încheierea instanţei, rezultă că faptul cauzator de prejudicii s-a produs ulterior intrării în vigoare a noului Cod civil, ceea ce va face aplicabile prevederile acestuia în materia răspunderii civile delictuale, fără a se putea susţine că ar fi vorba despre o discriminare. Problema pe care o ridică petenta este una de aplicare în timp a legii, cu privire la instituţia tutelei care, deşi constituită sub imperiul legii vechi, are efecte care au continuat sub legea nouă. Ceea ce este esenţial diferit faţă de noua reglementare din Codul familiei şi noua reglementare cuprins în Codul civil este atitudinea legiuitorului cu privire la sarcina tutelei şi caracterul social al acestei sarcini. Dacă în noul Cod civil tutela, fără a-şi pierde caracterul civic, moral, de act de asumare a unei responsabilităţi sociale, nu poate exista în afara acordului de voinţă al celui ce urmează să devină tutore (art. 119), potrivit Codului familiei, această sarcină era una impusă, dincolo de voinţa persoanei care, urmare obligării sale legale de a deveni tutore, avea o serie de obligaţii sociale, personale sau patrimoniale, faţă de cel pus sub interdicţie. Această impunere a unei sarcini cu un pronunţat caracter personal, fără a ţine seama de dorinţa sau disponibilitatea persoanei desemnate de a-şi asuma un asemenea angajament reprezenta în opinia Guvernului, o formă de derobare a statului faţă de sarcinile pe care, la rândul său, ar fi trebuit să şi le asume şi să le şi îndeplinească faţă de persoanele cu handicap, potrivit art. 50 din Constituţie, impunând unei persoane fizice, contrar chiar şi art. 42 din Constituţie, asumarea unei forme de protecţie socială. Totodată, prin consecinţele patrimoniale pe care le presupune răspunderea tutorelui pentru faptele celui pus sub interdicţie, se poate ridica, chiar dacă indirect, şi problema unei atingeri aduse patrimoniului şi dreptului de proprietate privată ocrotit de art. 44 din Constituţie.
    10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens menţionează că relaţia dintre făptuitor şi persoana responsabilă este bazată pe acceptarea obligaţiei de supraveghere şi control a modului de viaţă al minorului sau al bolnavului psihic pus sub interdicţie. În plus, obligaţia de supraveghere a acestei categorii de făptuitori presupune îndrumarea, coordonarea şi controlul faptelor lor, tocmai pentru a preveni riscul producerii de prejudicii altor persoane. Din această perspectivă, principiul egalităţii în faţa legii nu este nesocotit, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la egalitatea în faţa legii, şi anume deciziile nr. 20 din 2 februarie 2000 şi nr. 20 din 21 ianuarie 2015. Mai mult, cel care şi-a asumat obligaţia de supraveghere a acestor persoane, implicit, şi-a exprimat acordul de a răspunde pentru consecinţele faptelor lor dăunătoare. Ca atare, consideră că dreptul de proprietate privată al responsabilului nu este afectat, cu atât mai mult cu cât, o asemenea reglementare, în actualul Cod civil, a apărut tocmai pentru a acoperi prejudiciile anonime cauzate în societate, prin angajarea răspunderii.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de părţile Mărioara Helindean, Andrei-Vasile Helindean şi Ovidiu-Pavel Helindean, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au denumirea marginală "Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie" şi au următorul conţinut:
    "(1) Cel care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altuia de către aceste din urme persoane.
    (2) Răspunderea subzistă chiar în cazul când făptuitorul, fiind lipsit de discernământ, nu răspunde pentru fapta proprie."
    14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1.372 din Codul civil, cu denumirea marginală "Răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie", consacră în mod expres răspunderea tutorelui pentru fapta celui pus sub interdicţie şi fac parte din secţiunea a 4-a a cap. IV - Răspunderea civilă al titlului II - Izvoarele obligaţiilor al cărţii a V-a - Despre obligaţii din Codul civil. Instituirea răspunderii pentru fapta altuia are ca fundament existenţa obligaţiei de control şi supraveghere a persoanei pusă sub interdicţie, lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. În actuala reglementare, potrivit art. 119 alin. (1) din Codul civil, numirea tutorelui se face numai "cu acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin contract de mandat, cel desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2)".
    16. Curtea constată că, odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, s-a ivit un conflict de legi în timp referitor la efectele tutelelor instituie înainte de intrarea în vigoare a acestuia, iar art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil prevede că răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite.
    17. În cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil este invocată din perspectiva aplicării legii civile în timp în cazul unei tutele instituite înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, faptul ilicit cauzator de prejudicii fiind săvârşit după intrarea în vigoare a Codului civil. Astfel, autoarea excepţiei este nemulţumită de faptul că instanţa de judecată a aplicat dispoziţiile de lege criticate din Codul civil situaţiei juridice deduse judecăţii, reţinând că numirea pârâtei ca tutore a avut loc la data de 11 octombrie 2010, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost săvârşită la data de 5 octombrie 2011, instanţa ţinând cont de prevederile art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
    18. În consecinţă, Curtea constată că aspectele invocate de autoarea excepţiei constituie probleme de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate la cauza dedusă judecăţii instanţei de judecată, iar nu veritabile critici de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) care consacră răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată şi, prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

    19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil, excepţie ridicată de Ana Bontaş în Dosarul nr. 2.751/100/2012 al Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2016.

                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         prof. univ. dr. VALER DORNEANU

                              Magistrat-asistent,
                            Ioana Marilena Chiorean

                                   ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIE nr. 773 din 15 decembrie 2016

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIE nr. 773 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIE nr. 773 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.372 alin. (1) şi (2) din Codul civil