Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ion Bonini - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curţii de Apel Oradea.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 20 mai 1999.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor: Adrian Fechete, Direcţia Regionala Vamalã Oradea, Costel Vancea, Gheorghe Carlea, Petru Teodor Gavrilut, Liana Sorina Ban, Ioan Naca, Ioan Sandor, Valeriu Dumitru Peret, Arpad Peter Farkas, Floare Florutiu, Virgil Radu Petrica, Ioan Boldis şi Daniela Tartea.
Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ridicate, apreciind ca, deşi criteriul plafonului valoric prevãzut la art. 146 din Codul penal nu este în concordanta cu evoluţia inflaţiei, aceasta nu contravine nici unui principiu constituţional. Totodatã Curtea Constituţionalã a mai constatat şi prin alte decizii ca prevederile criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 ianuarie 1999 Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Adrian Fechete.
În motivarea exceptiei autorul acesteia susţine ca, în prezent, o paguba materialã mai mare de 50.000.000 lei, care constituie "consecinţe deosebit de grave", în sensul art. 146 din Codul penal, nu mai este de actualitate, astfel ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale. Se precizeazã ca, la nivelul unitãţii pagubite, care încaseazã zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, o suma mai mare de 50.000.000 lei nu produce nici o consecinta deosebit de grava pentru patrimoniul acesteia şi nici o perturbare deosebit de grava a activitãţii ei. Se solicita, totodatã, Curţii Constituţionale sa se pronunţe dacã în aceasta situaţie se menţin dispoziţiile art. 146 din Codul penal sau acest cuantum trebuie apreciat în funcţie de mãrimea patrimoniului societãţii pagubite ori, de la caz la caz, avându-se în vedere şi situaţia monedei naţionale, care, de la data modificãrii <>art. 146 din Codul penal, prin Legea nr. 140/1996 , s-a devalorizat de aproximativ 4 ori, conform indicelui de inflaţie comunicat de Direcţia Judeteana de Statistica Bihor.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta de judecata apreciazã ca aceasta este nefondata. Autorul exceptiei a fost condamnat, printre altele, pentru sãvârşirea infracţiunii de înşelãciune calificatã, care a produs consecinţe deosebit de grave, la 11 ani închisoare şi la 5 ani interzicerea drepturilor prevãzute la art. 64 lit. a), b) şi c) din Codul penal. Totodatã inculpatul a fost obligat sa plãteascã partii civile, Direcţia Regionala Vamalã Oradea, suma de 123.807.824,50 lei despãgubiri civile, împreunã cu dobanda legalã aferentã.
Prin <>Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, textul art. 146 din Codul penal, care defineste consecinţele deosebit de grave, a fost modificat în sensul ca "prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materialã mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile publice la care se referã art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice". Din actele dosarului rezulta ca paguba cauzatã prin infracţiunea sãvârşitã a fost în suma de 123.807.825,60 lei, ceea ce, în raport cu dispoziţiile art. 146 din Codul penal, constituie o paguba materialã mai mare de 50.000.000 lei adusã unei autoritãţi publice şi echivaleaza totodatã cu o perturbare deosebit de grava adusã activitãţii acesteia. Chiar dacã unitatea încaseazã zilnic sute de milioane de lei cu titlu de taxe, paguba cauzatã de inculpat are caracter de consecinţe deosebit de grave. Deşi moneda nationala s-a devalorizat de aproximativ 4 ori de la data modificãrii art. 146 din Codul penal, acest text îşi pãstreazã actualitatea, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
În conformitate cu prevederile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit din partea Guvernului se apreciazã ca dispoziţiile art. 146 din Codul penal sunt constituţionale. Prin aceste dispoziţii legiuitorul a stabilit doua criterii: valoarea pagubei materiale produse prin infracţiune şi gravitatea perturbarii activitãţii unei persoane juridice sau fizice. Aceste criterii nu contravin nici unei dispoziţii din Constituţie. Totodatã însã se apreciazã, în punctul de vedere al Guvernului, ca, deşi dispoziţiile art. 146 din Codul penal nu sunt neconstituţionale, modificarea acestora apare totuşi ca necesarã pentru a se asigura o corecta individualizare a pedepselor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a motivelor formulate în dosarul cauzei de autorul exceptiei rezulta ca acesta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 146 din Codul penal, solicitând Curţii Constituţionale sa se pronunţe asupra modalitatii de apreciere a cuantumului de 50.000.000 lei, stabilit de acest text, fãrã însã a se indica nici o norma constituţionalã în raport cu care aceste dispoziţii sunt considerate neconstituţionale.
1. Analizând aceasta sesizare, Curtea retine ca, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevãzute la alin. (1), care incalca dispoziţiile sau principiile Constituţiei", iar art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege prevede ca "Sesizãrile trebuie fãcute în forma scrisã şi motivate".
În speta însã excepţia de neconstituţionalitate nefiind motivatã, examinarea constituţionalitãţii textului criticat nu ar putea fi facuta decât prin încãlcarea dispoziţiilor legale menţionate. Jurisprudenta Curţii Constituţionale este constanta în acest sens. Astfel, în considerentele <>Deciziei nr. 341 din 12 septembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 29 ianuarie 1998, se arata ca "neindicarea de cãtre autorul exceptiei a normelor constituţionale în raport cu care considera ca sunt neconstituţionale dispoziţiile legale atacate constituie, de asemenea, un motiv de respingere, întrucât excepţia ridicatã nu constituie, în sensul constituţional al termenului, o excepţie de neconstituţionalitate. Dacã instanta de contencios constituţional s-ar socoti competenta sa se pronunţe asupra unei asemenea excepţii, ea s-ar substitui partii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate ridicat, exercitând astfel din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil".
De asemenea, în Decizia nr. 29 din 10 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, Curtea Constituţionalã a arãtat ca "potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentalã şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã se pronunţa asupra prevederii legale atacate numai în limitele sesizãrii". În consecinta, constituie un motiv de respingere a exceptiei neindicarea dispoziţiei constituţionale în raport cu care textul de lege atacat este criticat. Controlul din oficiu este inadmisibil, atâta timp cat examinarea pe calea exceptiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare.
2. Indiferent însã de considerentele de mai sus, Curtea Constituţionalã retine ca art. 146 din Codul penal prevede: "Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o paguba materialã mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitãţii, cauzatã unei autoritãţi publice sau oricãreia dintre unitãţile la care se referã art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."
Din analiza acestor dispoziţii rezulta ca art. 146 din Codul penal cuprinde o norma cu caracter explicativ prin care se lamureste înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave. Aceasta reglementare este necesarã cu atât mai mult cu cat legiuitorul a prevãzut consecinţele deosebit de grave ca element circumstantial în conţinutul agravant al mai multor infracţiuni, cum ar fi: furtul calificat, tâlhãria, înşelãciunea, delapidarea, distrugerea calificatã etc.
Susţinerile autorului exceptiei cu privire la reaprecierea criteriului valoric de 50.000.000 lei corespund realitãţii. În condiţiile actuale, ca urmare a devalorizarii monedei naţionale, limita de 50.000.000 lei prevãzutã la art. 146 din Codul penal care determina înţelesul expresiei consecinţe deosebit de grave nu mai constituie o valoare în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever. Rezolvarea acestei situaţii se poate realiza prin modificarea acestei norme juridice, în sensul adaptãrii ei la realitatile sociale actuale. Modificarea conţinutului unei norme juridice este însã o prerogativa exclusiva a autoritãţii legislative în lumina dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a tarii".
De altfel, prevederile art. 146 din Codul penal au mai fãcut obiectul şi al altor excepţii de neconstituţionalitate, pe care Curtea Constituţionalã le-a soluţionat. Prin Decizia nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal. Deşi a constatat ca, într-adevãr, în condiţiile unei rate ridicate a inflaţiei, limita de 50.000.000 lei prevãzutã la art. 146 din Codul penal nu mai reprezintã o valoare fixa fata de care se impune un regim sanctionator mai sever, Curtea Constituţionalã a precizat ca aceasta nu înseamnã ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor Constituţiei.
Pe de alta parte, potrivit competentei sale, înscrisã în <>art. 144 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã verifica, în cadrul controlului de constitutionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. De aceea, Curtea Constituţionalã nu se poate substitui Parlamentului pentru modificarea limitei valorice prevãzute la art. 146 din Codul penal.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 din Codul penal, excepţie ridicatã de Adrian Fechete în Dosarul nr. 2.299/1998 al Curţii de Apel Oradea.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 mai 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
