Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 77 din 2 februarie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) si art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 77 din 2 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (1)-(4) si art. 34 alin. (7) si (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si a dispozitiilor art. 82 alin. (1) si (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 269 din 24 aprilie 2012

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale şi ale art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prestserv Discount" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.342/303/2009* al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
    Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 845D/2011.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 29 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 18.342/303/2009*, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale şi ale art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prestserv Discount" - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009, prin modificãrile aduse Codului fiscal, încalcã prevederile art. 44 alin. (4) şi (8) şi ale art. 56 alin. (2) din Legea fundamentalã. Astfel, dispoziţiile criticate impun o aşezare injustã a sarcinilor fiscale, unii contribuabili fiind nevoiţi sã plãteascã un impozit ce echivaleazã cu veniturile realizate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, se aratã cã impunerea de cãtre organul fiscal a unei declaraţii-tip ce trebuie completatã de cãtre contribuabil la declararea cuantumului obligaţiei fiscale datorate este de naturã a înfrânge prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã.
    Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Guvernul, având în vedere motivele de neconstituţionalitate invocate, aratã cã autorul excepţiei îşi îndreaptã critica faţã de dispoziţiile art. 18 şi ale art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003. În continuare, se aratã cã raporturile juridice de drept fiscal sunt raporturi de putere publicã în care statul şi cetãţenii nu se aflã pe picior de egalitate juridicã. Totodatã, prevederile art. 56 din Constituţie consacrã plenitudinea de competenţã a statului în a stabili modul de aşezare a sarcinilor fiscale. Sistemul impozitului minim nu face decât sã ofere organului fiscal criterii pentru estimarea bazei de impunere la un anumit nivel, considerat de legiuitor ca fiind nivelul minim. În continuare, se aratã cã nu pot fi primite nici criticile referitoare la dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, deoarece standardizarea activitãţii organelor fiscale este atât în sprijinul contribuabililor, cât şi al statului, libera exprimare a ideilor şi, în general, a sinelui neavând legãturã cu actul declarãrii veniturilor, care este necesar sã fie marcat de obiectivitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 pct. 1 şi 5 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetarã pe anul 2009 şi reglementarea unor mãsuri financiar-fiscale. Curtea observã cã art. 32 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 34/2009 modificã dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, iar art. 32 pct. 5 din aceeaşi ordonanţã modificã dispoziţiile art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
    Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18 alin. (1)-(4) şi art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, şi art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007.
    Textele criticate au urmãtorul conţinut:
    - Art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal: "(1) Contribuabilii care desfãşoarã activitãţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizeazã aceste venituri în baza unui contract de asociere, şi în cazul cãrora impozitul pe profit datorat pentru activitãţile prevãzute în acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaţi la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri înregistrate.
    (2) Contribuabilii, cu excepţia celor prevãzuţi la alin. (1), la art. 13 lit. c)-e), art. 15 şi 38, în cazul cãrora impozitul pe profit este mai mic decât suma impozitului minim pentru tranşa de venituri totale corespunzãtoare, prevãzute la alin. (3), sunt obligaţi la plata impozitului la nivelul acestei sume.
    (3) Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzãtoare impozitului minim, stabilite în funcţie de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt urmãtoarele:


┌────────────────────────────────┬───────────────────────────┐
│ Venituri totale anuale (lei) │ Impozit minim anual (lei) │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 0-52.000 │ 2.200 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 52.001-215.000 │ 4.300 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 215.001-430.000 │ 6.500 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 430.001-4.300.000 │ 8.600 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 4.300.001-21.500.000 │ 11.000 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│ 21.500.001-129.000.000 │ 22.000 │
├────────────────────────────────┼───────────────────────────┤
│Peste 129.000.001 │ 43.000 │
└────────────────────────────────┴───────────────────────────┘



    (4) Pentru încadrarea în tranşa de venituri totale prevãzutã la alin. (3), se iau în calcul veniturile totale, obţinute din orice sursã, înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, din care se scad:
    a) veniturile din variaţia stocurilor;
    b) veniturile din producţia de imobilizãri corporale şi necorporale;
    c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenţiilor guvernamentale şi a altor resurse pentru finanţarea investiţiilor;
    d) veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, conform reglementãrilor legale;
    e) veniturile rezultate din anularea datoriilor şi a majorãrilor datorate bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil, conform reglementãrilor legale;
    f) veniturile realizate din despãgubiri de la societãţile de asigurare;
    g) veniturile prevãzute la art. 20 lit. d).";
    - Art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal:
    "(7) Prin excepţie de la prevederile alin. (6), contribuabilii prevãzuţi la alin. (1) lit. a) nou-înfiinţaţi sau care la sfârşitul anului fiscal precedent înregistreazã pierdere fiscalã efectueazã plãţi anticipate în contul impozitului pe profit la nivelul sumei rezultate din aplicarea cotei de impozit asupra profitului contabil al perioadei pentru care se efectueazã plata anticipatã.
    (8) În cazul contribuabililor care în anul precedent au beneficiat de scutiri de la plata impozitului pe profit, conform legii, iar în anul pentru care se calculeazã şi se efectueazã plãţile anticipate nu mai beneficiazã de facilitãţile fiscale respective, impozitul pe profit pentru anul precedent, pe baza cãruia se determinã plãţile anticipate, este impozitul pe profit determinat conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru anul precedent, luându-se în calcul şi impozitul pe profit scutit.";
    - Art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã: "(1) Declaraţia fiscalã se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
    (2) În declaraţia fiscalã contribuabilul trebuie sã calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacã acest lucru este prevãzut de lege."
    În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) şi (2) referitor la libertatea de exprimare, art. 44 alin. (4) şi (8) referitor la dreptul de proprietate privatã şi art. 56 alin. (2) referitor la contribuţiile financiare.
    Curtea constatã cã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicatã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanţa de urgenţã, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 87/2010, art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal se abrogã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal îşi produc în continuare efectele juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul excepţiei. În acest caz, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, se constatã cã instanţa de contencios constituţional are competenţa de a controla constituţionalitatea dispoziţiilor legale ale art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, chiar dacã ele nu mai sunt în vigoare la data pronunţãrii prezentei decizii.
    În continuare, Curtea constatã cã regula generalã în materia impozitelor şi taxelor este cuprinsã în art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentalã a acestora, neputându-se reţine, în consecinţã, cã prin stabilirea pe cale legalã a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
    Din aceste reglementãri constituţionale rezultã cã stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptãri sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiarã a ţãrii în perioadele respective.
    Întrucât, astfel cum s-a arãtat, stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, precum şi a condiţiilor de impozitare intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, adoptând reglementarea criticatã, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acţionat în limitele acestei competenţe, prin stabilirea unei baze impozabile certe care sã asigure un tratament echitabil şi corect pentru toţi, neputându-se reţine cã astfel ar fi contravenit principiului aşezãrii juste a sarcinilor fiscale.
    În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţionalã şi prin Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, şi Decizia nr. 1.359 din 21 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010.
    În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã impun completarea de cãtre contribuabil a unui formular-tip, se constatã cã prin Decizia nr. 122 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011, instanţa de contencios constituţional a statuat cã autoritãţile fiscale trebuie sã dispunã de informaţii corecte şi adecvate în exercitarea atribuţiilor ce le sunt prevãzute de lege, informaţii ce sunt destinate doar acestor autoritãţi, neputându-se susţine cã prin declararea anumitor informaţii se încalcã libertatea de exprimare a contribuabilului.
    Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,


                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. (1)-(4) şi art. 34 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 82 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Prestserv Discount" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.342/303/2009* al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 februarie 2012.


        PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                  AUGUSTIN ZEGREAN

                 Magistrat-asistent,
               Daniela Ramona Mariţiu
                   __________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016