Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 77 din 14 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PCH SERANO COM IMPEX"-S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca obţinerea autorizaţiei de construcţie nu constituie o ingradire a dreptului de proprietate, deoarece exercitarea acestui drept trebuie facuta cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 18.564/2000, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PCH SERANO COM IMPEX"-S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect o plângere impotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit în temeiul acestor dispoziţii de lege. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, contravine prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât restrânge "posibilitatea exercitãrii neîngrãdite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construcţie pentru lucrãrile menţionate în cuprinsul acestui text de lege...". Autorul exceptiei considera ca aceasta restrangere nu s-ar încadra în limitarea expresã prevãzutã la art. 41 alin. (6) din Constituţie. Se susţine ca textul criticat incalca şi dispoziţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, dat fiind ca restrangerea exerciţiului drepturilor constituţionale nu se poate face decât în cazurile expres şi limitativ prevãzute de acest text constituţional, "iar restrangerea realizatã prin dispoziţiile <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, nu se încadreazã în cazurile prevãzute de art. 49 alin. (1) din Constituţie". Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile legale ce fac obiectul exceptiei ridicate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale. În acest sens se arata ca obligaţia obţinerii autorizaţiei pentru lucrãrile prevãzute la <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, nu constituie o ingradire a exercitãrii dreptului de proprietate. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considera ca prin aplicarea mãsurilor criticate nu se incalca prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, sunt ocrotite drepturi fundamentale ale omului, alãturi de dreptul de proprietate, "întrucât executarea unor lucrãri fãrã autorizaţie, deci fãrã respectarea unor reguli privind construcţiile poate avea urmãri care ar afecta integritatea corporalã, sãnãtatea, chiar viata cetãţenilor". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: "Autorizaţia de construire se elibereazã pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a clãdirilor de orice fel;". Curtea Constituţionalã constata ca dispoziţiile <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 231 din 24 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 29 noiembrie 2000, astfel încât la data sesizãrii Curţii prin Încheierea din 6 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti, textul criticat avea urmãtoarea redactare: - art. 3 lit. a): "Autorizaţia de construire se elibereazã pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie ori alte intervenţii care afecteazã siguranta construcţiei sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevãzute la art. 8 lit. f);". <>Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, a fost, de asemenea, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 453 din 18 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, dar textul ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi-a pãstrat redactarea data prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 231/2000 . În aceasta situaţie Curtea Constituţionalã constata ca, deşi textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale au fost modificate atât anterior, cat şi ulterior sesizãrii sale prin Încheierea din 6 aprilie 2001, în noua redactare se pãstreazã soluţia legislativã dinaintea modificãrilor, astfel încât motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei subzistã. Asa fiind, în sensul celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalitãţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocarii exceptiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cauza pentru soluţionarea exceptiei nu este necesarã o noua sesizare. Prin prezenta decizie Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Prin textul de lege criticat se sancţioneazã contraventional executarea de lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, fãrã autorizaţie de construire. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-o cauza în care se contesta procesul-verbal de contravenţie prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenţionale pentru construirea unei terase fãrã autorizaţie de construire. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. Autorul exceptiei considera ca textul criticat restrânge posibilitatea exercitãrii neîngrãdite a atributelor dreptului de proprietate, prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de construire, ceea ce în opinia sa ar contraveni atât art. 41 alin. (1) şi (6), cat şi art. 49 alin. (1) din Constituţie. Curtea retine ca regimul legal al construcţiilor nu are legatura cu ocrotirea dreptului de proprietate. În mãsura în care dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor prevãzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate suporta sancţiunile stabilite de lege, fãrã a se putea apara invocand principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 11 ianuarie 2002, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata. Nu poate fi reţinutã nici susţinerea conform cãreia textul <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, ar contraveni prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie, în sensul celor susţinute de autorul exceptiei. Art. 49 din Constituţie, care reglementeazã "Restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi", prevede la alin. (1) ca: "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav." Prevederile <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, nu constituie o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate privatã, ci reprezintã reglementarea prin lege a conţinutului şi a limitelor acestui drept, în temeiul art. 41 alin. (1) din Constituţie. Restrangerea exerciţiului dreptului de proprietate, spre a fi caracterizatã ca atare, trebuie sa decurga nemijlocit din lege. Or, în speta legea nu instituie o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate, ci prevede obligaţia obţinerii unei autorizaţii de construcţie. Îndeplinirea acestei obligaţii are în vedere prevenirea consecinţelor unor sinistre în cazul executãrii unor construcţii necorespunzãtoare. Fata de cele de mai sus rezulta ca <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, nu contravine nici prevederilor art. 49 alin. (1) din Constituţie.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "PCH SERANO COM IMPEX" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.564/2000 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Maria Bratu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
