Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Valer Dorneanu - preşedinte
Marian Enache - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Livia Doina Stanciu - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila - judecător
Bianca Drăghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu privire la poziţia la care se află imobilul în cauză, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor RomâniaFilm - R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" -, în calitate de reprezentant al statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, în Dosarul nr. 6.776/325/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.514D/2015 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Claudiu Butuza, şi avocat Alina Grosu, pentru partea Nada Rusimovici, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus la dosar note scrise şi un set de înscrisuri în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" este reprezentanta Ministerului Culturii, minister care reprezintă statul român. Însă, în opinia sa, potrivit Legii societăţilor nr. 30/1991, R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" este un întreprinzător constituit în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi a Hotărârii Guvernului nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei. De asemenea, susţine, în esenţă, că patrimoniul regiei a fost înscris în cartea funciară şi că bunurile imobile sunt proprietatea regiei, potrivit Sentinţei civile nr. 10.364 din 19 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 15.957/2000, şi Deciziei civile nr. 112 din 17 ianuarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă, în Dosarul nr. 191/C/2002. În continuare, se solicită a se observa, în susţinerea tezei de proprietari ai bunului ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 18 din 17 octombrie 2011 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind aplicarea dispoziţiilor art. 324 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările şi completările ulterioare. În final, se afirmă că bunul ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este evidenţiat în conturile bilanţului R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" şi nu poate ieşi din patrimoniul acesteia fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Depune note scrise. 5. Avocat Alina Grosu, pentru partea Nada Rusimovici, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 44 şi art. 136, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, apreciind că în cauză sunt incidente considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 227 din 13 martie 2007. Totodată, solicită a se observa că imobilul se află în raza teritorială guvernată de sistemul de carte funciară şi pentru identificarea regimului juridic al acestuia şi stabilirea proprietarului bunului este necesară studierea cărţii funciare iniţiale coroborată cu primele dispoziţii legale edictate în domeniul cinematografiei. 6. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, întrucât există precedent constituţional, menţionând că deciziile Curţii Constituţionale nr. 269 din 16 martie 2010 şi nr. 19 din 22 ianuarie 2013 nu sunt incidente în cauză. 7. În replică, reprezentantul autoarei excepţiei precizează că, dacă bunurile imobile dispar din patrimoniul R.A.D.E.F. "RomâniaFilm", aceasta îşi pierde obiectul de activitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 8. Prin Sentinţa civilă nr. 2.403/PI din 17 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.776/325/2014, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu privire la poziţia la care se află imobilul în cauză, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de pârâta Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor România Film, în calitate de reprezentant al statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, într-o cauză având ca obiect constatare nulitate act juridic, respectiv constatarea nulităţii absolute a unui act juridic care a stat la baza intabulării unui drept de proprietate privată asupra unui imobil, precum şi constatarea nulităţii absolute a unui contract de dare în plată. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că, examinând-o, Curtea Constituţională trebuie să constate că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate concretizat prin deciziile nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008 şi nr. 269 din 16 martie 2010, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. Însă, apreciază că, în prezenta cauză, Curtea trebuie să constate că cele reţinute în jurisprudenţa sa, prin deciziile menţionate, nu îşi păstrează valabilitatea. În acest sens, arată că la data la care s-a modificat Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008, imobilul în cauză aparţinea, începând cu anul 1992, unei societăţi cu personalitate juridică, reglementată de dispoziţiile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 530/1991 privind înfiinţarea de regii autonome şi societăţi comerciale în domeniul cinematografiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 septembrie 1991, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, susţine că, situaţia juridică a imobilului în cauză nu mai putea fi afectată de cuprinsul anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005. 10. De asemenea arată că, prin Decizia nr. 227 din 13 martie 2007, în mod corect, Curtea a observat că există posibilitatea ca imobilele prevăzute în anexa nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 să se afle şi în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, cum este şi în prezenta cauză, în care a dovedit cu extrasul de carte funciară faptul că R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" a dobândit dreptul de proprietate, prin efectul legii. 11. Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 prevăzând in terminis că toate imobilele din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, indiferent de titularul dreptului de proprietate, se află în proprietatea privată ori publică a statului, se realizează un transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul unor terţe persoane către stat sau administraţii publice locale, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană juridică, şi nu o unitate administrativ-teritorială ori statul. 12. În continuare, autoarea consideră că, în vederea analizării susţinerilor sale, Curtea Constituţională trebuie să observe că este necesară clarificarea regimului juridic al imobilului în cauză la data emiterii dispoziţiei legale criticate, mai precis, dacă imobilul în cauză putea trece în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliului local respectiv, prin efectul Legii nr. 303/2008, sau dacă transferul dreptului de proprietate s-a realizat ca efect al Legii nr. 15/1990 şi a Hotărârii Guvernului nr. 530/1991 către R.A.D.E.F. "RomâniaFilm". Aşadar, autoarea excepţiei apreciază că, în acord cu jurisprudenţa sa, Curtea trebuie să constate că nu toate imobile cuprinse în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 au trecut, prin efectul Legii nr. 328/2006, modificată prin Legea nr. 303/2008, în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale. 13. În final, autoarea excepţiei susţine că instanţa de contencios constituţional trebuie să constate că emiterea de modificări legislative, fără a ţine seama de efectele juridice deja produse de legislaţia anterioară şi fără respectarea regimului juridic al proprietăţii private este de natură să conducă la înfrângerea principiului securităţii raporturilor juridice civile. 14. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă arată că în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, la poziţia nr. 272, este menţionat imobilul în litigiu care, încă din anul 1992, se află în proprietatea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor "RomâniaFilm" şi apreciază că se impune cu forţa evidenţei că Decizia Curţii Constituţionale nr. 227 din 13 martie 2007 este incidentă în cauză. De asemenea, instanţa arată că Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013 a Curţii Constituţionale a fost adoptată şi, cu atât mai mult, publicată în Monitorul Oficial al României ulterior intrării imobilului în discuţie în proprietatea privată a unei persoane fizice, ceea ce conduce inevitabil la inaplicabilitatea şi chiar ineficacitatea acesteia, dat fiind efectul ex nunc al deciziilor pronunţate de instanţa de contencios constituţional. Altfel spus, deciziile nr. 980 şi 981 din 22 noiembrie 2012 şi, cu atât mai mult, Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013 produc efecte numai pentru viitor, neputând interfera asupra unui act juridic translativ de proprietate. În final, instanţa arată că aceste aserţiuni constituie punctul său de vedere referitor la excepţia de neconstituţionalitate invocată. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Guvernul consideră că asupra problematicii expuse în prezenta cauză Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 227 din 13 martie 2007, prin care a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt neconstituţionale, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu este statul român. Ca atare, apreciază că cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în decizia menţionată sunt aplicabile şi prezentei excepţii, dispoziţiile de lege criticate încălcând prevederile constituţionale invocate, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană fizică, juridică sau o unitate administrativ-teritorială, iar nu statul. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile anexei nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu privire la poziţia la care se află imobilul în cauză, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Însă, având în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora "Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază", precum şi motivarea scrisă a autoarei excepţiei, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, în realitate, dispoziţiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008, cu referire la imobilul menţionat la poziţia nr. 272 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005, cu modificările şi completările ulterioare. 20. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: - Art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006: "La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective."; - Anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005: "Sălile şi Grădinile de spectacol cinematografic care se află în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A.D.E.F. «România-Film»:
┌────┬───────────────────────────┬─────────┬────────┐
│Nr. │ Adresa │Denumirea│Număr de│
│crt.│ │ │locuri │
├────┼───────────────────────────┼─────────┼────────┤
│ 0 │ 1 │ 2 │ 3 │
├────┼───────────────────────────┼─────────┼────────┤
│... │ ....................... │ ....... │........│
├────┼───────────────────────────┼─────────┼────────┤
│272 │Judeţul Timiş, Municipiul │ STUDIO │ 708" │
│ │Timişoara, Str. Lenau nr. 2│ │ │
└────┴───────────────────────────┴─────────┴────────┘
21. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei şi al obligativităţii respectării sale şi a legilor, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 136 privind proprietatea, precum şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. În acest sens sunt Decizia nr. 59 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 9 aprilie 2013, Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010 şi Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008. 23. Astfel, prin Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, precitată, Curtea a reţinut că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic s-au aflat în proprietatea privată a statului, Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România Film" fiind titulara dreptului de administrare asupra bunurilor imobile din patrimoniul său, iar nu titulara dreptului de proprietate. 24. De asemenea, Curtea a statuat că dispoziţiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 reprezintă o măsură legislativă prin care se dispune trecerea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic din domeniul privat al statului şi administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "RomâniaFilm" în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale, ceea ce nu poate reprezenta o încălcare a principiului protecţiei proprietăţii private sau a principiului inalienabilităţii proprietăţii publice, consacrate de art. 44 alin. (1), (2) şi (3) şi, respectiv, de art. 136 din Constituţie. 25. Totodată, în legătură cu regimul juridic al sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, prin Decizia nr. 19 din 22 ianuarie 2013, Curtea a reţinut că imobilele cu destinaţia de cinematografe au trecut în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale respective prin efectul Legii nr. 303/2008, iar protocolul de predare-primire care se încheia, punctual, pentru fiecare imobil în parte, între unitatea administrativ-teritorială şi administratorul R.A.D.E.F. - "RomâniaFilm" nu avea natura juridică a unui titlu de proprietate, fiind, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii, modalitatea practică de preluare a acestor imobile. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. Distinct de cele menţionate, referitor la critica autoarei excepţiei privind lipsa de claritate şi previzibilitate a dispoziţiilor legale criticate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (a se vedea, în acest sens Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013 sau Decizia nr. 186 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2016). 28. Aplicând aceste considerente la speţa de faţă, Curtea reţine că, potrivit textului de lege criticat, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor "România-Film", împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective. Aşadar, dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate îndeplinesc cerinţele mai sus menţionate, fiind norme clare, previzibile şi care stabilesc cât se poate de precis conduita destinatarilor săi. 29. În final, Curtea observă că celelalte susţineri ale autoarei excepţiei, susţineri potrivit cărora trebuie clarificat regimul juridic atât al imobilului în cauză, cât şi al celorlalte imobile cuprinse în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Regia Autonomă a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor RomâniaFilm, în calitate de reprezentant al statului român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, în Dosarul nr. 6.776/325/2014 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. II pct. 1 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, cu referire la imobilul menţionat la poziţia nr. 272 din anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
