Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 767 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Vasile Bãbuţ în Dosarul nr. 5.604/97/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei. Lipsesc pãrţile Primãria Simeria şi primarul oraşului Simeria, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, aşa cum a fost formulatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care aratã cã art. 56 lit. i) din Codul muncii nu înfrânge principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, întrucât se aplicã în mod egal, fãrã discriminãri, tuturor persoanelor prevãzute de norma de lege şi reprezintã o restrângere a exerciţiului unor drepturi permisã de Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 5.604/97/2007, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Vasile Bãbuţ cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 436/LM/2008, pronunţatã de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 5.604/97/2007.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este contrar art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41 şi 53 din Constituţie. Astfel, aratã cã, în cazul pedepselor accesorii, suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei atrage şi suspendarea acestor pedepse, în timp ce pedepsele complementare urmeazã sã se execute în continuare, aşa încât se creeazã un tratament juridic discriminatoriu. De asemenea, considerã cã, efect al dispoziţiilor art. 56 lit. i) din Codul muncii, dreptul la muncã este restrâns.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, sens în care aratã cã restrângerea dreptului la muncã este urmare a folosirii funcţiei ocupate în vederea sãvârşirii unei fapte penale. De asemenea, faptul cã în cazul pedepselor accesorii, suspendarea pedepsei principale atrage suspendarea executãrii pedepselor accesorii nu are nicio relevanţã în cauzã, întrucât, spre deosebire de acestea, care urmeazã soarta pedepsei principale, pedepsele complementare se executã dupã executarea pedepsei principale, chiar dacã aceasta a fost suspendatã condiţionat pe o anumitã perioadã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "Contractul individual de muncã înceteazã de drept: [...]
i) ca urmare a interzicerii exercitãrii unei profesii sau a unei funcţii, ca mãsurã de siguranţã ori pedeapsã complementarã, de la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a dispus interdicţia."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat este contrar urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 41 referitor la dreptul la muncã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale care consacrã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, Curtea constatã cã acest principiu are în vedere aplicarea unui tratament juridic egal pentru situaţii egale. Din contrã, situaţii diferite justificã şi uneori chiar impun instituirea unor reglementãri diferite.
În speţã, Curtea constatã cã regimul juridic al pedepselor complementare este diferit de regimul juridic al pedepselor accesorii. Una dintre diferenţele semnificative vizeazã perioada executãrii. Astfel, în timp ce pedepsele accesorii se executã de la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare la o pedeapsã privativã de libertate şi pânã la data terminãrii executãrii sau pânã la data considerãrii acesteia ca executatã (prin graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori prin prescripţia executãrii), pedepsele complementare se executã dupã executarea pedepsei închisorii, dupã graţierea (totalã sau parţialã) sau dupã prescripţia pedepsei închisorii. Aceste diferenţe de tratament ţin de raţiunile diferite pe care legiuitorul le-a urmãrit prin instituirea acestor pedepse, cele complementare vizând protejarea unor interese generale sau particulare, în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituţie, şi ulterior executãrii pedepsei.
În lumina acestor argumente, apare ca evidentã şi netemeinicia criticilor raportate la prevederile constituţionale care consacrã dreptul la muncã, mai ales în condiţiile în care prevederile art. 54 lit. i) din Codul muncii prin coroborare cu prevederile art. 64 lit. c) din Codul penal fac trimitere la o funcţie, profesie sau activitate "de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sãvârşirea infracţiunii;".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 lit. i) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Vasile Bãbuţ în Dosarul nr. 5.604/97/2007 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
