Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 766 din 7 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 si 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 25 din 16 ianuarie 2007
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Tudorel Toader - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), <>art. 13 si 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si ale <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, exceptie ridicata de instanta de judecata, precum si de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa si Adriana Violeta Molodetiu in Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie.
La apelul nominal se prezinta personal autoarea exceptiei, Georgeta Popa, precum si partile Bogdan Rohat, Stefan Calin, Petre Maeanu, Adrian Panduru, Virgil Dobroiu, Cristian Gheorghe, Ion Lungu, Tatiana Ceremus si Nelu Mihai Balaban, personal si asistati de aparatorii alesi cu delegatii la dosar, autorii Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Costel Urzica si partile Irina Elena Cerga, Iulian Bocu, Marin Constantin si Victor Roberto Anghel. De asemenea, au raspuns aparatorii alesi cu delegatii la dosar pentru autorii Angela Stoica si Adriana Violeta Molodetiu si pentru partile Smaranda Stoica si Constantin Stoica. Se constata lipsa celorlalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Doamna avocat Alice Draghici, care a depus delegatie la dosar pentru Adriana Violeta Molodetiu, Ion Balint, Vasile Balint si Costel Urzica solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate, relevand, in esenta, considerentele dezvoltate cu ocazia ridicarii exceptiei in fata instantei de judecata.
Aparatorii alesi Vicol Laura si Sandu Cristina au depus delegatii pentru Victor Roberto Anghel si Vasile Balint, avocatul Mihai Costea, pentru Ion Balint, Vasile Balint, Smaranda Stoica, Angela Stoica si Constantin Stoica, avocatul Pompil Draghici, pentru Iulian Bocu si Marin Constantin, avocatul Adrian Ioan Diaconu, pentru Sile Stan, si avocatii Anghelache Gheorghe si Roxana Elena Dascaloiu, pentru Elena Irina Cerga. Toti acestia au pus concluzii in acord cu cele aratate de doamna avocat Alice Draghici.
Celelalte parti prezente au solicitat admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor <>art. 13 din Legea nr. 51/1991 , ca inadmisibila, deoarece dispozitiile legale criticate au fost modificate, de vreme ce in continutul reglementarii se face trimitere la prevederile din Codul de procedura penala, care, la randul lor au suferit modificari de esenta prin <>Legea nr. 356/2006 .
In ce priveste celelalte dispozitii legale criticate, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, intrucat criticile formulate de autorii acesteia vizeaza interpretarea si aplicarea legii, si nu contrarietatea normelor legale cu prevederile constitutionale invocate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2006, pronuntata in Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005), Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), art. 13 si <>art. 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si ale <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, exceptie ridicata de instanta de judecata, precum si de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa si Adriana Violeta Molodetiu in dosarul de mai sus, avand ca obiect solutionarea unei cauze penale aflate in calea de atac a apelului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), referitoare la principiul separatiei puterilor in stat, art. 16, referitoare la "Egalitatea in drepturi", art. 21, referitoare la "Accesul liber la justitie", art. 24, referitoare la "Dreptul la aparare", art. 26, referitoare la "Viata intima, familiala si privata", art. 28, referitoare la "Secretul corespondentei", art. 53, referitoare la "Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati", art. 124 alin. (2), referitoare la unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, art. 126 alin. (1), referitoare la instantele judecatoresti prin care se realizeaza justitia, si art. 154 alin. (1), referitoare la mentinerea in vigoare a actelor normative care nu contravin Constitutiei.
In acest sens autorii exceptiei arata ca perioada de interceptare a convorbirilor lor telefonice a fost plasata intre anii 2001-2004, intrand sub incidenta unor norme procesual penale diferite. In exercitarea dreptului lor la aparare, inculpatii au solicitat instantei de judecata in apel sa se pronunte asupra legalitatii interceptarii convorbirilor si sa dispuna efectuarea unei expertize tehnice. Acest lucru nu a fost insa posibil, deoarece prevederile <>Legii nr. 51/1991 si ale <>Legii nr. 182/2002 impiedica instanta de judecata sa declasifice autorizatia emisa de procuror, aceasta intrand, potrivit <>art. 17 lit. f) si g) din Legea nr. 182/2002 , in categoria informatiilor secret de stat cu nivelul de secretizare strict secret.
Autorii exceptiei mai arata ca prin dispozitiile legale contestate se incalca si principiul separatiei puterilor in stat atat timp cat puterea executiva poate ingradi chiar si judecatorului accesul la informatii necesare si utile infaptuirii justitiei si poate refuza declasificarea anumitor documente care, in opinia inculpatilor, au fost in mod abuziv cartate ca documente clasificate secret de stat.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie sustine ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Pana la modificarea Codului de procedura penala prin <>Legea nr. 281/2003 inregistrarile audio sau video se efectuau - potrivit art. 91^1 din acest cod - in baza unei autorizari motivate a unui procuror anume desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe langa Curtea de Apel, in timp ce interceptarea comunicatiilor in situatiile ce constituie amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei se efectua in baza unui mandat emis de procuror in conditiile <>art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei. Conform <>art. 10 din Legea nr. 51/1991 , activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale are insa caracter de secret de stat, iar accesul la astfel de informatii este permis numai anumitor persoane, dupa o procedura de verificare a acestora de catre Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.).
Rezulta, asadar, ca, in timp ce autorizatiile emise de procuror in conditiile Codului de procedura penala erau depuse la dosarul cauzei, fiind accesibile instantei de judecata si partilor, mandatele emise de procuror in baza <>Legii nr. 51/1991 au caracter de secret de stat, ceea ce face practic imposibila cenzurarea lor de catre instanta de judecata, nefiind accesibile nici acesteia si nici partilor.
Pentru aceste considerente, instanta de judecata apreciaza ca <>art. 10 din Legea nr. 51/1991 incalca art. 16 alin. (1) si (2) si art. 124 alin. (2) din Constitutie, existand o inegalitate in privinta evaluarii inregistrarilor audio intre persoanele cercetate pentru infractiuni ce atrag incidenta Codului de procedura penala si persoanele cercetate in conditiile <>Legii nr. 51/1991 . Aceasta diferentiere are implicatii in ce priveste dreptul la aparare si la un proces echitabil al partilor in procesul penal, intrucat poate conduce la o conduita abuziva a autoritatilor statului, materializata prin interceptarea unor convorbiri telefonice, urmata de folosirea acestora ca mijloace de proba, fara a exista un mandat emis potrivit legii, situatie ce nu poate fi verificata si, deci, cenzurata de instanta investita cu solutionarea cauzei.
In acelasi sens, instanta de judecata opineaza ca <>art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 impiedica accesul instantei la informatiile valorificate de organul de urmarire penala ca mijloace de proba.
In ce priveste <>art. 13 din Legea nr. 51/1991 , instanta de judecata arata ca, in pofida modificarilor aduse Codului de procedura penala, textul legal criticat permite si in prezent ca, in cazul unor amenintari la adresa sigurantei nationale a Romaniei, interceptarea comunicatiilor sa se faca in baza unui mandat emis de procuror, ceea ce este de natura a aduce atingere art. 26 si 28 din Constitutie.
Referitor la <>art. 15 din Legea nr. 51/1991 care permite in anumite situatii si pentru o perioada limitata sa se procedeze la interceptarea comunicatiilor fara autorizarea prevazuta de lege, instanta de judecata apreciaza ca prin aceasta dispozitie legala se eludeaza cadrul legal prevazut de Codul de procedura penala in privinta interceptarilor si inregistrarilor audio si video, inclusiv a garantiilor oferite in aceasta materie.
In sfarsit, instanta de judecata opineaza ca dispozitiile <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 incalca prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) si art. 24, in masura in care declasificarea vizeaza informatii ce sunt necesare ca mijloace de proba ori ca acte procedurale intr-un proces penal. In conditiile in care atat initiativa, cat si decizia finala in ce priveste declasificarea apartin unor institutii din afara puterii judecatoresti, se limiteaza dreptul la un proces echitabil si dreptul la aparare, cu consecinte directe si asupra infaptuirii actului de justitie, ce constituie esenta si menirea puterii judecatoresti.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Prevederile art. 10, <>art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 si ale <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 sunt contrare art. 21 alin. (3) si art. 24, art. 16 alin. (1) si art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat limiteaza ori restrang sistematic accesul instantelor de judecata si al partilor interesate la mandatul emis de procuror, ca urmare a clasificarii acestuia ca document secret de stat.
Procedura de interceptare a comunicatiilor prevazuta de <>art. 13 din Legea nr. 51/1991 contravine art. 26 si 28 din Constitutie, deoarece, din perspectiva interpretarii acestor drepturi fundamentale prin prisma jurisprudentei C.E.D.O., contine o serie de garantii esentiale de natura sa limiteze la nivel minim amploarea ingerintei autoritatilor publice in sfera vietii private a indivizilor. Astfel, durata de valabilitate a mandatului este deosebit de lunga (6 luni) si poate fi prelungita pe un termen nedefinit "in cazuri exceptionale", legea neprevazand nici in ce conditii sunt notificate persoanele care au facut obiectul interceptarilor. Totodata, legea nu contine dispozitii referitoare la certificarea inregistrarilor obtinute prin masuri de supraveghere, modul in care sunt consemnate in procesele-verbale de inregistrare si nicio procedura prin care sa fie separate inregistrarile ce contin elemente pertinente pentru apararea sigurantei nationale de acele inregistrari ce nu au acest caracter. De asemenea, nu se prevede nici care este regimul informatiilor obtinute intamplator cu privire la terte persoane care nu au facut obiectul mandatului de interceptare, nici nu sunt stabilite limite referitoare la vechimea informatiilor detinute de serviciile secrete si la durata de pastrare a acestora.
In sfarsit, <>art. 13 din Legea nr. 51/1991 nu prevede in ce conditii informatiile obtinute ca urmare a interceptarilor autorizate potrivit textului criticat pot fi utilizate ca mijloace de proba in procese penale, nu reglementeaza posibilitatea persoanelor interesate de a avea acces la textul interceptarilor sau de a solicita motivat consultarea integralitatii inregistrarilor atunci cand considerente ce tin de apararea sigurantei nationale au facut ca ele sa nu fie consemnate in procesele-verbale si nu ofera posibilitatea solicitarii unei expertize referitoare la suportul inregistrarii.
Avocatul Poporului considera ca textele legale supuse controlului genereaza dificultati de aplicare a lor, dar nu sunt contrare normelor si principiilor consacrate prin Constitutie si Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si <>Legea nr. 47/1992 , retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992 , sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), <>art. 13 si 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, precum si ale <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, care au urmatorul continut:
<>Art. 10 din Legea nr. 51/1991 : "Activitatea de informatii pentru realizarea sigurantei nationale are caracter secret de stat.
Informatiile din acest domeniu nu pot fi comunicate decat in conditiile prezentei legi."
<>Art. 11 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 51/1991 : "Informatii din domeniul sigurantei nationale pot fi comunicate:
[...] d) organelor de urmarire penala, cand informatiile privesc savarsirea unei infractiuni."
<>Art. 13 din Legea nr. 51/1991 : "Situatiile prevazute de art. 3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului, in cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedura penala, autorizarea efectuarii unor acte, in scopul culegerii de informatii, constand in: interceptarea comunicatiilor, cautarea unor informatii, documente sau inscrisuri pentru a caror obtinere este necesar accesul intr-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea si repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informatiilor pe care acestea le contin, cat si inregistrarea, copierea sau obtinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte, intretinerea si ridicarea acestora din locurile in care au fost depuse.
Cererea de autorizare se formuleaza in scris si trebuie sa cuprinda: date sau indicii din care sa rezulte existenta uneia din amenintarile la adresa sigurantei nationale prevazute de art. 3 pentru a carei prevenire, descoperire sau contracarare este necesara emiterea mandatului; categoriile de activitati pentru a caror desfasurare trebuie emis mandatul; identitatea persoanei ale carei comunicatii trebuie interceptate, daca este cunoscuta, sau a persoanei care detine informatiile, documentele ori obiectele ce trebuie obtinute; descrierea generala, daca si cand este posibil, a locului unde urmeaza a fi executate activitatile autorizate; durata de valabilitate a mandatului solicitat.
Actul de autorizare se emite la cererea organelor cu atributii in domeniul sigurantei nationale, de catre procurori anume desemnati de procurorul general al Romaniei.
In cazul in care procurorul constata ca cererea este justificata, emite un mandat care trebuie sa contina: aprobarea pentru categoriile de comunicatii care pot fi interceptate, categoriile de informatii, documente sau obiecte care pot fi obtinute; identitatea persoanei, daca este cunoscuta, ale carei comunicatii trebuie interceptate ori care se afla in posesia datelor informatiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie obtinute; organul imputernicit cu executarea; descrierea generala a locului in care urmeaza a fi executat mandatul; durata de valabilitate a mandatului.
Durata de valabilitate a mandatului nu poate depasi 6 luni. In cazurile intemeiate, procurorul general poate prelungi, la cerere, durata mandatului, fara a se putea depasi, de fiecare data, 3 luni.
Orice cetatean care se considera vatamat in mod nejustificat prin activitatile care fac obiectul mandatului prevazut in alin. 1-4 se poate adresa cu plangere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul."
<>Art. 15 din Legea nr. 51/1991 : "In situatiile care impun inlaturarea unor pericole iminente pentru siguranta nationala, se pot intreprinde activitatile mentionate in art. 13, chiar fara autorizarea prevazuta de lege, aceasta urmand a fi solicitata de indata ce exista posibilitatea, dar nu mai tarziu de 48 de ore."
<>Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 : "Informatiile clasificate potrivit art. 15 lit. f) pot fi declasificate prin hotarare a Guvernului, la solicitarea motivata a emitentului."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor <>art. 10 si 11 din Legea nr. 51/1991 s-a mai pronuntat prin <>Decizia nr. 37 din 29 ianuarie 2004 , publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004. Cu acel prilej s-a respins ca neintemeiata exceptia pentru considerentele acolo aratate.
Intrucat pana in prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziei amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Referitor la celelalte dispozitii legale atacate, Curtea retine ca in examinarea exceptiei este necesar sa se ia in considerare prevederile art. 31 alin. (3) din Constitutie, in conformitate cu care dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze securitatea nationala, si prevederile art. 53 alin. (1) din Legea fundamentala, care stabilesc ca exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans daca se impune, intre altele, pentru apararea securitatii nationale.
In raport cu aceste prevederi din Constitutie, Curtea constata ca nu pot fi primite sustinerile autorilor exceptiei si nici opinia instantei de judecata si punctul de vedere al Guvernului, in sensul admiterii exceptiei. De altfel, in ce priveste punctul de vedere al Guvernului, Curtea Constitutionala observa ca sunt evidentiate imperfectiuni si omisiuni de reglementare, a caror remediere nu intra in competenta Curtii.
Curtea nu poate retine existenta unei discriminari in aplicarea legii rezultand din faptul ca in cazul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate au fost obtinute probe prin interceptarea unor convorbiri telefonice in conditiile <>Legii nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, in timp ce in alte cazuri interceptarea convorbirilor telefonice in scopul obtinerii de probe judiciare are loc pe baza prevederilor Codului de procedura penala. Justificarea diferentei de reglementare a mijloacelor de obtinere a probelor rezida in obiectul special al <>Legii nr. 51/1991 si nu incalca in niciun fel prevederile Constitutiei.
Probele administrate - indiferent de procedura legala urmata - vor fi evaluate uniform de instanta de judecata, cu respectarea contradictorialitatii si a tuturor celorlalte garantii prevazute de Codul de procedura penala. Faptul ca o proba a fost obtinuta de organul de urmarire penala in conditiile prevazute de <>Legea nr. 51/1991 nu il impiedica pe judecator sa constate, cand este cazul, ca aceasta proba este neconcludenta intrucat nu corespunde realitatii sau nu face dovada faptului ori a imprejurarii in legatura cu care a fost administrata. Nu exista o ierarhie a probelor in functie de procedura legala dupa care au fost administrate, astfel ca judecatorul are obligatia sa examineze si sa aprecieze toate probele cu aceeasi masura si dupa aceleasi criterii.
In aceeasi ordine de idei, Curtea retine ca examinarea exceptiei in lumina Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu este de natura sa conduca la alta concluzie, deoarece conventia nu trateaza regimul probelor, admisibilitatea acestora fiind reglementata de dreptul intern.
Nu poate fi retinuta nici obiectia ca instanta de judecata nu are acces la cunoasterea mandatului de interceptare a convorbirilor telefonice emis de procuror, <>Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate prevazand procedura de urmat in acest scop. Eventualele dificultati care pot aparea in aceasta privinta tin de aplicarea legii, si nu de constitutionalitatea ei, iar rezolvarea nu intra in competenta Curtii Constitutionale. In orice caz, accesul dificil la mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice emis in scopul si dupa regulile cuprinse in <>Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei nu poate fi apreciat ca o impiedicare a instantei si a partilor de a cunoaste, dezbate si evalua insesi probele administrate, care sunt depuse de catre organul de urmarire penala la dosar.
Vazand prevederile art. 31 alin. (3) si ale art. 53 alin. (1) din Constitutia Romaniei, citate mai sus, Curtea retine ca nu se poate cere legiuitorului sa admita accesul nerestrictionat la continutul unor mandate de interceptare a convorbirilor telefonice emise in scopul combaterii faptelor de amenintare la adresa sigurantei nationale prevazute de <>art. 3 din Legea nr. 51/1991 , fara riscul de a prejudicia grav securitatea nationala.
Nu se poate retine nici neconstitutionalitatea prevederilor legale atacate care atribuie procurorului competenta de a emite mandate de interceptare a convorbirilor telefonice in conditiile <>Legii nr. 51/1991 , intrucat acestea sunt dispozitii de procedura, pe care legiuitorul este liber sa le adopte in baza art. 126 alin. (2) din Constitutie, iar, pe de alta parte, nicio alta norma constitutionala nu impiedica stabilirea unei asemenea competente in sarcina procurorului, care, potrivit art. 131 si art. 132 din Legea fundamentala, este magistrat independent, reprezentand interesele generale ale societatii si desfasurandu-si activitatea pe baza principiilor impartialitatii si legalitatii.
Nu se poate retine neconstitutionalitatea <>art. 15 din Legea nr. 51/1991 , care prevede un caz exceptional de efectuare de interceptari ale convorbirilor telefonice fara autorizatie - pe o perioada de 48 de ore -, reglementarea avand suport in dispozitiile art. 53 din Constitutie.
In sfarsit, Curtea constata ca, prin prevederile <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 , nu se incalca principiul separatiei puterilor in stat, deoarece declasificarea informatiilor secrete de stat este, prin natura sa, o activitate administrativa, de resortul Guvernului, si nu o activitate judiciara.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10, art. 11 alin. 1 lit. d), <>art. 13 si 15 din Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei si ale <>art. 24 alin. (4) din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate, exceptie ridicata de instanta de judecata, precum si de Vasile Balint, Sile Stan, Ion Balint, Angela Stoica, Costel Urzica, Georgeta Popa si Adriana Violeta Molodetiu in Dosarul nr. 28.733/2/2005 (2.827/M/2005) al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala si pentru cauze cu minori si familie.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2006.
PRESEDINTELE
CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
