Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 766 din 18 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 770 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Niculae Stãnescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind partea Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicitã admiterea acesteia, arãtând cã dispoziţiile <>art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 îl nedreptãţesc, întrucât a avut o contribuţie la asigurãrile sociale mai mare decât cea corespunzãtoare salariului minim brut pe economie, dar, pentru perioada cuprinsã între 2 martie 1955 şi 16 septembrie 1957, când nu poate dovedi drepturile salariale obţinute, pensia îi este calculatã, potrivit legii, în raport cu salariul minim. Prin urmare, considerã cã legea ar trebui sã prevadã o valoare de referinţã mai mare pentru calculul pensiilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu este discriminatoriu, întrucât se aplicã în mod egal tuturor persoanelor ce se încadreazã în ipoteza pe care o reglementeazã. De asemenea, situaţia obiectiv diferitã avutã în vedere, anume imposibilitatea dovedirii drepturilor salariale obţinute într-o anumitã perioadã, justificã tratamentul juridic diferenţiat faţã de ceilalţi pensionari. În sfârşit, aratã cã art. 41 alin. (4) din Constituţie, invocat în motivarea scrisã de cãtre autorul excepţiei, nu are incidenţã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale. Excepţia a fost ridicatã de Niculae Stãnescu cu prilejul soluţionãrii contestaţiei privind decizia de pensionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat contravine art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, aratã cã nu îi poate fi imputat faptul cã pentru perioada cuprinsã între 2 martie 1955 şi 16 septembrie 1957 drepturile salariale nu i-au fost înscrise în carnetul de muncã şi nu considerã cã este echitabil ca la calculul pensiei legea sã prevadã raportarea la salariul minim brut pe economie, deşi a avut venituri mai mari decât acest nivel şi a contribuit, în consecinţã, proporţional cu veniturile realizate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, aratã cã art. 41 alin. (4) din Constituţie nu se referã la drepturile de asigurãri sociale, despre care este vorba în speţã. De asemenea, aratã cã cel care contestã decizia de pensionare are posibilitatea ca, prin intermediul instanţelor de judecatã, sã utilizeze toate mijloacele pentru a-şi dovedi drepturile sale, inclusiv martori şi prezumţii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat are în vedere o situaţie obiectivã, ce justificã soluţia legislativã adoptatã, însã nimic nu-l împiedicã pe contestator sã facã dovada drepturilor sale în faţa instanţei de judecatã. De asemenea, aratã cã art. 41 alin. (4) din Constituţie nu are incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã nu este întemeiatã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , având în vedere cã stabilirea unui anumit tip de salariu ce se ia în calcul la stabilirea pensiei a fost determinatã de o situaţie obiectivã în care nu se poate cunoaşte salariul efectiv obţinut, iar luarea în calcul a salariului minim pe ţarã a fost opţiunea liberã a legiuitorului, conform art. 47 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 161 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000.
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale, textul de lege criticat a fost modificat prin <>art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007. Potrivit art. III alin. (1) din ordonanţã, modificãrile aduse alin. (2) al <>art. 161 din Legea nr. 19/2000 s-au aplicat începând cu data de 1 iulie 2007, astfel cã, în prezent, textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: "În condiţiile în care, pentru o anumitã perioadã care constituie stagiu de cotizare, în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeazã salariul minim pe ţarã, în vigoare în perioada respectivã."
În acelaşi timp însã Curtea observã cã, prin modificãrile ce au fost aduse <>Legii nr. 19/2000 de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2007 , legiuitorul a instituit o reglementare specialã pentru acele persoane care, asemenea autorului excepţiei, au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 şi care, din motive neimputabile lor, nu pot dovedi drepturile salariale realizate. Aceste dispoziţii sunt cuprinse în art. 161 alin. (3) şi au urmãtorul conţinut: "(3) Fac excepţie de la aplicarea prevederilor alin. (2) perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963 pentru care, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizeazã:
a) un punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncã sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale;
b) un punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite;
c) un punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962, în situaţia în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultã, pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare, un numãr de puncte mai mic decât cel prevãzut la lit. b)."
Întrucât dispoziţiile <>art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 pãstreazã, în esenţã, soluţia legislativã criticatã şi sunt aplicabile ipotezei în care se gãseşte autorul excepţiei, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege.
În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (4) din Constituţie, ce se referã la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, respectiv la egalitatea între bãrbaţi şi femei în ceea ce priveşte remunerarea muncii.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã noua reglementare, instituitã prin modificãrile aduse <>Legii nr. 19/2000 de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2007 , vine în ajutorul persoanelor care au realizat venituri anterior datei de 1 ianuarie 1963 prin instituirea unui tratament egal pentru toate persoanele aflate în aceastã ipotezã. Astfel, <>art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevede acordarea unui punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat atât în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncã sau dovedite, ori pentru care în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale, cât şi în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962 şi pentru care în carnetul de muncã nu sunt înregistrate drepturile salariale şi nici nu sunt dovedite. Mai mult, venind în sprijinul celor care, prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare, au obţinut un numãr de puncte mai mic decât cel al persoanelor care nu au putut dovedi drepturile salariale obţinute, legea acordã de asemenea un punct pentru fiecare lunã de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 şi data de 31 decembrie 1962. În sfârşit, pentru a proteja drepturile câştigate deja de titularii dreptului de pensie, <>art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 19/2007 prevede cã "În cazul în care, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1), din aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţã rezultã un punctaj mediu anual mai mic decât cel cuvenit sau aflat în platã, se pãstreazã punctajul mediu anual, respectiv cuantumul avantajos."
Prin urmare, Curtea reţine cã autorul excepţiei, care nu poate dovedi drepturile salariale realizate în perioada cuprinsã între 2 martie 1955 şi 16 septembrie 1957, nu se aflã, potrivit legii, într-o situaţie diferitã faţã de celelalte persoane care, pentru aceeaşi perioadã, nu pot face dovada salariilor obţinute, astfel cã nu se poate reţine încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica adusã soluţiei pe care legea a adoptat-o sub aspectul veniturilor salariale ce se iau în calcul la stabilirea stagiului de cotizare, respectiv al punctajului ce se acordã pentru fiecare lunã de cotizare, potrivit noii reglementãri instituite de <>art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 , Curtea constatã cã acest aspect ţine de opţiunea liberã a legiuitorului, în baza prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora dreptul la pensie, ca şi la alte forme de asigurãri şi de asistenţã socialã se exercitã în condiţiile prevãzute de lege.
În sfârşit, Curtea observã cã soluţia legislativã criticatã, ce reglementeazã drepturi de asigurãri sociale, nu are nicio legãturã cu dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Constituţie, care se referã la egalitatea între bãrbaţi şi femei în ceea ce priveşte remunerarea muncii şi care are în vedere înlãturarea discriminãrilor pe criteriul sexului în raporturile specifice dreptului muncii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 161 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Niculae Stãnescu în Dosarul nr. 41.599/3/AS/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
