Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 766 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala si ale art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi ale <>art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cam&Cam" - S.R.L. din Nãvodari în Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 9.841/212/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi ale <>art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Cam&Cam" - S.R.L. din Nãvodari cu prilejul soluţionãrii recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.861 din 18 februarie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Constanţa în Dosarul nr. 9.841/212/2007. În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate sunt contrare art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) din Constituţie, întrucât, în mãsura în care poate fi doveditã provenienţa licitã a unor mãrfuri, constatarea contravenţiei pentru temeiurile indicate de textele de lege puse în discuţie şi aplicarea sancţiunilor apar ca o restrângere a dreptului de proprietate. De asemenea, considerã cã se contravine şi prevederilor art. 57 din Constituţie, sens în care aratã cã dispoziţiile de lege criticate înfrâng posibilitatea unei persoane de a se bucura de un bun achiziţionat, fiind prezumat cã trebuie sã obţinã date arbitrar stabilite, chiar dacã sunt anumite date concrete de identificare pentru aceste bunuri. În sfârşit, susţine cã sunt înfrânte şi prevederile constituţionale care consacrã libertatea comerţului. Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv mãsura confiscãrii unor bunuri, nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietãţii private, întrucât dreptul de proprietate trebuie sã fie exercitat în condiţiile prevãzute de lege. De asemenea, considerã cã nu se aduce nicio restrângere libertãţii activitãţii economice. În ceea ce priveşte art. 57 din Constituţie, aratã cã acesta nu este incident în cauzã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: a) deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal; b) neanunţarea autoritãţii fiscale competente, în termenul legal, despre modificãrile aduse datelor iniţiale avute în vedere la eliberarea autorizaţiei; c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcãrii, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fãrã a fi marcate sau marcate necorespunzãtor ori cu marcaje false; d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate, aşa cum a fost aprobat de autoritatea fiscalã competentã; e) practicarea, de cãtre producãtori sau de cãtre importatori, de preţuri de vânzare mai mici decât costurile ocazionate de producerea sau importul produselor accizabile vândute, la care se adaugã acciza şi taxa pe valoarea adãugatã; f) neînscrierea distinctã în facturi a valorii accizelor sau a impozitului la ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internã, în cazurile prevãzute la titlul VII din Codul fiscal; g) neutilizarea documentelor fiscale prevãzute de titlul VII din Codul fiscal; h) neefectuarea, prin unitãţi bancare, a decontãrilor între furnizori şi cumpãrãtori, ca persoane juridice, de produse accizabile; i) amplasarea mijloacelor de mãsurare a producţiei şi a concentraţiei de alcool şi distilate în alte locuri decât cele prevãzute expres în titlul VIII din codul fiscal sau deteriorarea sigiliilor aplicate de cãtre supraveghetorul fiscal şi nesesizarea organului fiscal în cazul deteriorãrii lor; j) nesolicitarea desemnãrii supraveghetorului fiscal în vederea desigilãrii cisternelor sau recipientelor în care se transportã alcoolul şi distilatele în vrac; k) transportul de produse accizabile care nu sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire a mãrfii - DAI - prevãzut la titlul VII din codul fiscal sau pentru care documentul este completat cu date incorecte ori incomplete referitoare la cantitate, cod NC sau mijlocul de transport, precum şi transportul de produse accizabile efectuat prin cisterne ori recipiente care nu poartã sigiliile supraveghetorului fiscal ori au sigilii deteriorate; l) fabricarea de alcool sanitar de cãtre alte persoane decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie de alcool etilic; m) comercializarea în vrac, pe piaţa internã, a alcoolului sanitar; n) circulaţia şi comercializarea în vrac a alcoolului etilic rafinat şi a distilatelor în alte scopuri decât cele expres prevãzute în titlul VIII din Codul fiscal; o) neevidenţierea corectã în registrul special a cantitãţilor de alcool şi distilate importate în vrac; p) neevidenţierea la organele fiscale teritoriale a situaţiilor privind modul de valorificare a alcoolului şi distilatelor; q) nesolicitarea organului fiscal teritorial în vederea desigilãrii instalaţiilor de fabricaţie, precum şi neevidenţierea în registrul destinat acestui scop a informaţiilor privind capacitãţile reale de distilare, data şi ora sigilãrii şi desigilãrii cazanelor sau a celorlalte instalaţii de fabricaţie a ţuicii şi a rachiurilor de fructe; r) comercializarea, la preţuri mai mari decât preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul declarate, a produselor pentru care s-au stabilit astfel de preţuri; s) comercializarea produselor ce nu se regãsesc în listele cuprinzând preţurile maxime de vânzare cu amãnuntul declarate de cãtre operatorii economici producãtori şi importatori; ş) refuzul operatorilor economici producãtori de ţigarete de a prelua şi de a distruge, în condiţiile prevãzute de lege, cantitãţile de produse din tutun confiscate; t) folosirea conductelor mobile, a furtunurilor elastice sau a altor conducte de acest fel, utilizarea rezervoarelor necalibrate, precum şi amplasarea înaintea contoarelor a unor canele sau robinete prin care se pot extrage cantitãţi de alcool sau distilate necontorizate; ţ) comercializarea în vrac şi utilizarea ca materie primã, pentru fabricarea bãuturilor alcoolice, a alcoolului etilic şi a distilatelor cu concentraţia alcoolicã sub 96,0% în volum; u) desfãşurarea activitãţilor de distribuire şi comercializare angro a bãuturilor alcoolice şi produselor din tutun fãrã îndeplinirea condiţiilor prevãzute de <>art. 244^1 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; v) comercializarea, prin pompele staţiilor de distribuţie, a altor uleiuri minerale decât cele din categoria gazelor petroliere lichefiate, benzinelor şi motorinelor auto, precum şi a petrolului lampant, care corespund standardelor naţionale de calitate; x) funcţionarea instalaţiilor de producere alcool etilic şi de distilate, fãrã program aprobat; y) comercializarea produselor accizabile într-un antrepozit fiscal în perioada în care autorizaţia a fost suspendatã, revocatã sau anulatã, fãrã acordul autoritãţii fiscale competente pentru valorificarea stocurilor de produse, acordat în condiţiile prevãzute de lege, precum şi nerespectarea prevederilor art. 178 alin. (3) din Codul fiscal. (2) Contravenţiile prevãzute la alin. (1) se sancţioneazã cu amendã de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din aceastã vânzare, în cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) şi y); b) confiscarea cisternelor, recipientelor şi a mijloacelor de transport utilizate în transportul produselor accizabile, în cazul prevãzut la alin. (1) lit. k); c) oprirea activitãţii de comercializare a produselor accizabile pe o perioadã de 1-3 luni, în cazul comercianţilor în sistem angro sau cu amãnuntul, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. c), m), u) şi v); d) oprirea activitãţii de producţie a produselor accizabile prin sigilarea instalaţiei, în cazul producãtorilor, pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. d), i), l), n) şi x). (2^1) Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 1.000 lei la 5.000 lei urmãtoarele fapte: a) netransmiterea în termenul legal a documentului administrativ de însoţire a mãrfii cãtre autoritatea fiscalã competentã, la momentul expedierii produselor accizabile în regim suspensiv; b) primirea produselor accizabile fãrã prezentarea documentului administrativ de însoţire a mãrfii la destinaţie, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel. (3) Autoritatea fiscalã competentã suspendã, la propunerea organului de control, autorizaţia de antrepozit fiscal pentru situaţiile prevãzute la alin. (1) lit. d), i), m), n), t) şi x)." De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile <>art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Marcarea produselor se efectueazã prin timbre sau banderole. (2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme. (3) Antrepozitarul autorizat, operatorul înregistrat sau importatorul autorizat are obligaţia sã asigure ca marcajele sã fie aplicate la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticlã, astfel încât deschiderea ambalajului sã deterioreze marcajul. (4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole deteriorate sau altfel decât s-a prevãzut la alin. (2) şi (3) vor fi considerate ca nemarcate." Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate sunt contrare urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 44 alin. (2) teza întâi şi alin. (8) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private şi la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, art. 57 referitor la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi libertãţilor, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 45 prin care se consacrã libertatea economicã şi se instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã argumentele formulate de autorul excepţiei pornesc de la premisa cã posibilitatea de a proba provenienţa licitã a unor bunuri ar trebui sã ducã la o exercitare neîngrãditã a dreptului de proprietate asupra acelor bunuri şi orice restrângere, inclusiv prin prevederea unor obligaţii "arbitrar stabilite", aşa cum este obligaţia de a marca produsele, şi a unor sancţiuni corelative este neconstituţionalã. Or, Curtea observã cã aceastã concepţie care tinde sã absolutizeze dreptul de proprietate nu se circumscrie cadrului constituţional invocat de însuşi autorul excepţiei. Astfel, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege". Prin urmare, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite avute în vedere, sã reglementeze condiţiile concrete ale exercitãrii dreptului de proprietate. În situaţia textelor de lege criticate, se prevãd condiţii suplimentare pentru deţinerea şi comercializarea bunurilor care se încadreazã în categoria produselor accizabile sau care sunt implicate în procesul de producţie al acestora, condiţii ce rãspund necesitãţii îndeplinirii unor obligaţii de ordin fiscal. Aşa fiind, neîndeplinirea acestor condiţii atrage cu titlu de consecinţã şi caracterul ilicit al deţinerii şi comercializãrii acestora, fapt ce justificã aplicarea sancţiunile prevãzute de art. 220 din Codul de procedurã fiscalã. În mod similar, desfãşurarea activitãţii economice nu poate sã se desfãşoare decât cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege, astfel cã sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestei activitãţi. În sfârşit, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 57 din Constituţie, Curtea apreciazã cã, prin conţinutul reglementãrii sale, acesta nu are nicio incidenţã în cauzã. De altfel, Curtea constatã cã aspecte asemãnãtoare celor invocate în prezenta cauzã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, putând fi amintite în acest sens <>Decizia nr. 835 din 2 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, şi <>Decizia nr. 1.045 din 13 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 7 ianuarie 2008.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 220 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi ale <>art. 204 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cam&Cam" - S.R.L. din Nãvodari în Dosarul nr. 9.841/212/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
