Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 764 din 7 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 597 din 24 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia civilã în Dosarul nr. 5.045/62/2010 şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 4.032D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 4.033D-4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 şi nr. 4.283D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia civilã în dosarele nr. 3.142/62/2010, nr. 4.224/62/2010, nr. 3.127/62/2010, nr. 4.880/62/2010, nr. 47/62/2010 şi nr. 4.381/62/2010, de Tribunalul Braşov - Secţia civilã şi Rozina Ana Olteanu în Dosarul nr. 5.500/62/2010 şi de Viorica Popa Codrea în Dosarul nr. 6.268/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra Dosarului nr. 4.037D/2010 şi aratã cã partea Ilie Dinulescu a depus note scrise.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.032D- 4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 şi nr. 4.283D/2010, având în vedere cã acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.033D-4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 şi nr. 4.283D/2010, la Dosarul nr. 4.032D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, sens în care invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, prin care textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.045/62/2010, 3.142/62/2010, 4.224/62/2010, 3.127/62/2010, 4.880/62/2010, 47/62/2010, 4.381/62/2010, prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.500/62/2010, şi prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 6.268/62/2010, Tribunalul Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã din oficiu, de instanţa judecãtoreascã, precum şi de Rozina Ana Olteanu şi Viorica Popa Codrea în cauze civile având ca obiect acordarea de despãgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate contravin principiului neretroactivitãţii legii, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi, prin ipotezã, legalã şi temeinicã raportatã la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi Decizia nr. 52/2007, pronunţatã în soluţionarea recursului în interesul legii de cãtre Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Considerã cã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor este încãlcat prin faptul cã existã persoane care au obţinut deja hotãrâri judecãtoreşti definitive sau irevocabile, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã, prin care statul a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despãgubirilor), iar persoanele care au obţinut în primã instanţã despãgubiri sau care vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despãgubiri plafonate administrativ, derizorii, în raport cu cele deja acordate prin hotãrâri definitive, pânã la momentul intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, astfel încât persoanelor aflate în situaţii similare li se aplicã un tratament juridic diferit. De asemenea, acest principiu este încãlcat şi prin raportare la ipoteza persoanelor private de libertate, ca urmare a unor erori judiciare, care au posibilitatea de a obţine despãgubiri neplafonate, pe calea prevãzutã de art. 504 din Codul procedurã penalã.
Autorii opineazã cã dispoziţiile legale criticate încalcã dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin introducerea unor plafoane derizorii, care se aplicã inclusiv procedurilor judiciare în curs, justiţiabilul, beneficiar al Legii nr. 221/2009, este privat de speranţa legitimã de a obţine despãgubiri echitabile. În aceste condiţii, actul normativ criticat poate fi privit "ca o realã expropriere", deşi, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nimeni nu poate fi lipsit de bunul sãu, decât pentru o cauzã de utilitate publicã şi cu o justã şi prealabilã despãgubire.
Apreciazã cã dispoziţiile menţionate sunt în contradicţie cu principiul separaţiei puterilor în stat, prin intervenţia puterii executive în atribuţiile ce aparţin exclusiv puterii judecãtoreşti, în ceea ce priveşte aprecierea temeiniciei pretenţiilor beneficiarilor actului de justiţie.
De asemenea, aratã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, prin care a fost plafonat cuantumul despãgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, afecteazã drepturi fundamentale şi cã acest act normativ a fost adoptat în absenţa unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu putea fi amânatã.
Tribunalul Braşov - Secţia civilã, în Dosarul nr. 5.500/62/2010, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã de reclamantã este întemeiatã, în esenţã, pe aceleaşi argumente cu cele prezentate cu prilejul ridicãrii, din oficiu, a excepţiei, în plus fiind invocatã încãlcarea prevederilor care condiţioneazã adoptarea ordonanţelor de urgenţã de îndeplinirea condiţiei referitoare la urgenţã. Instanţa judecãtoreascã apreciazã cã aceastã condiţie nu a fost îndeplinitã în cazul de faţã. În Dosarul nr. 6.268/62/2010, Tribunalul Braşov - Secţia civilã considerã cã dispoziţiile ce formeazã obiectul excepţiei încalcã principiul neretroactivitãţii legii civile, principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, dreptul la un proces echitabil şi principiul separaţiei puterilor în stat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de partea Ilie Dinulescu la Dosarul nr. 4.037D/2010, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având urmãtorul conţinut:
- Art. I pct. 1: "Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- Art. II: "Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele adoptãrii ordonanţelor de urgenţã, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea Constituţionalã a constatat cã dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fãrã o motivare temeinicã, obiectivã şi raţionalã, deşi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 este motivatã de urgenţa şi necesitatea reglementãrii "unor mãsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despãgubirilor privind condamnãrile cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".
Totodatã, Curtea a observat cã tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicitã despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluţionatã cererea de cãtre instanţele de judecatã, prin pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se considerã îndreptãţiţi la despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politicã, în funcţie de momentul în care hotãrârea pronunţatã de instanţã privind dreptul la despãgubiri rãmâne definitivã, afecteazã drepturile persoanelor care nu deţineau o hotãrâre definitivã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
În consecinţã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate încalcã şi principiul neretroactivitãţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi legalã şi temeinicã prin raportare la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, s-a nãscut un drept la acţiune pentru a solicita despãgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedurã pentru a se invoca principiul aplicãrii sale imediate, ci reprezintã un act normativ cu dispoziţii de drept material, astfel cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii de chemare în judecatã este aplicabilã pe tot parcursul procesului.
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetãţenilor, consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat cã nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
În aceste condiţii, Curtea constatã cã, în prezenta cauzã, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia civilã în dosarele nr. 5.045/62/2010, nr. 3.142/62/2010, nr. 4.224/62/2010, nr. 3.127/62/2010, nr. 4.880/62/2010, nr. 47/62/2010 şi nr. 4.381/62/2010, de Rozina Ana Olteanu în Dosarul nr. 5.500/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia civilã şi de Viorica Popa Codrea în Dosarul nr. 6.268/62/2010 al aceleiaşi instanţe judecãtoreşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
