Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 764 din 31 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Radu Ştefan Mazãre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 19 octombrie 2006, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 31 octombrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie. Excepţia a fost ridicatã de Radu Ştefan Mazãre în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei de urgenţã menţionate şi obligarea Guvernului la plata de despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a modului în care reprezentanţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au efectuat împotriva sa acte premergãtoare privind existenţa unor indicii de sãvârşire a vreunei infracţiuni.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã, prin dispoziţiile care formeazã obiectul excepţiei, au fost încãlcate prevederile Constituţiei României cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul de drept şi la separaţia puterilor în stat, ale art. 21 referitoare la "Accesul liber la justiţie", ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie, ale art. 24 referitoare la "Dreptul la apãrare", ale art. 26 referitoare la "Viaţa intimã, familialã şi privatã", ale art. 61 alin. (1) referitoare la Parlament ca unicã autoritate legiuitoare, ale art. 72 alin. (2) referitoare la rãspunderea penalã deputaţilor şi senatorilor, ale art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la ordonanţa de urgenţã şi ale art. 147 alin. (4) referitoare la obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiile convenţionale ale art. 6 şi 8 privind "Dreptul la un proces echitabil" şi "Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie" din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 a fost adoptatã în condiţiile şi cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în Constituţie.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, adoptarea ordonanţei de urgenţã atacate fiind impusã de obligativitatea <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 235/2005 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece adoptarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 a fost determinatã de cerinţa restrângerii competenţei organismului specializat în combaterea corupţiei la cazurile de mare corupţie definite prin calitatea fãptuitorului şi prin valoarea prejudiciilor, precum şi a eficientizãrii acestuia şi de necesitatea formulãrii unui rãspuns credibil în perioada în care Comisia Europeanã se aflã în plin proces de redactare a viitorului raport de ţarã pentru România.
Celelalte dispoziţii din Constituţie invocate de autorul excepţiei nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, modificat prin articolul unic pct. 1 al <>Legii nr. 54/2006 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au urmãtorul conţinut:
"Prin prezenta ordonanţã de urgenţã se înfiinţeazã Direcţia Naţionalã Anticorupţie, ca structurã cu personalitate juridicã, în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial".
Fãcând aplicarea acestui text constituţional, <>Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale prevede în art. 29 alin. (1) şi (2) urmãtoarele: "(1)Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepţia poate fi ridicatã la cererea uneia dintre pãrţi sau, din oficiu, de cãtre instanţa de judecatã ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicatã de procuror în faţa instanţei de judecatã, în cauzele la care participã".
Potrivit dispoziţiei mai sus citate din Constituţia României, excepţia de neconstituţionalitate constituie una dintre cãile prin care Curtea Constituţionalã este sesizatã în vederea exercitãrii controlului a posteriori asupra constituţionalitãţii legilor şi ordonanţelor.
În cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedurã prin care, partea care le ridicã, instanţa de judecatã din oficiu sau procurorul urmãreşte împiedicarea unei judecãţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legalã neconstituţionalã. În aceeaşi ordine conceptualã, excepţia de neconstituţionalitate reprezintã o chestiune prejudicialã, adicã o problemã juridicã a cãrei rezolvare trebuie sã preceadã soluţionarea litigiului cu care este conexã. Aşa se şi explicã prevederea cuprinsã în <>art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care, "pe perioada soluţionãrii excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendã".
Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecatã sau de arbitraj, unde constituie întotdeauna un mijloc de apãrare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale.
În consecinţã, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã cu nerespectarea art. 146 lit. d) din Constituţie şi <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, urmeazã ca aceasta sã fie respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie ridicatã de Radu Ştefan Mazãre în Dosarul nr. 38.222/2/2005 (4.724/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
