Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 764 din 20 septembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 719 din 23 octombrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.556/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.284D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Liviu Togan, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa părţii Secretariatul General al Guvernului, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, pentru motivele expuse pe larg în notele aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că deja Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 20 iulie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5.556/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de Mircea-Nicu Toader într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea şi suspendarea executării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012, precum şi repararea consecinţelor acesteia, respectiv anularea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2012 prin care domnul Traian Băsescu a fost suspendat din funcţia de Preşedinte al României şi a Hotărârii Parlamentului nr. 34/2012 prin care au fost stabilite obiectul şi data referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că ordonanţa de urgenţă criticată este neconstituţională în integralitatea sa, întrucât conţine dispoziţii care afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului. Are în vedere Preşedintele României, a cărui demitere este aprobată, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012, dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum, prin derogare de la prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 care stabilesc că referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.
Arată că, prin modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000, în sensul derogării de la prevederile art. 5 alin. (2) din aceeaşi lege, referitoare la condiţiile de cvorum necesare organizării valabile a referendumului, se aduce atingere principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
Susţine, de asemenea, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 este neconstituţională, întrucât a fost adoptată în lipsa unei situaţii extraordinare şi fără ca urgenţa să fie motivată în cuprinsul acesteia, aşa cum impune art. 115 alin. (4) din Constituţie . Din preambulul acesteia rezultă că urgenţa reglementării a fost determinată de luarea unor măsuri necesare, legale şi tehnice, pentru a se asigura, în condiţii optime, consultarea electoratului prin referendum, fără a se evidenţia însă existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată. Precizează că, în acest sens, Curtea Constituţională a statuat prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 că, pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.
În final, precizează că "la baza propunerii şi adoptării acestei ordonanţe s-a aflat acţiunea concertată a mai multor parlamentari aflaţi în opoziţie care a condus, într-un termen extrem de scurt, la suspendarea Preşedintelui României".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 contravine dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora este declarat ales în funcţia de Preşedinte al României candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale. De asemenea, consideră că se încalcă şi art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, întrucât este depăşită limita delegării legislative stabilită prin textul constituţional menţionat. Totodată, instanţa constată că, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 731 din 10 iulie 2012, s-a stabilit că se impune existenţa unui cvorum pentru validitatea referendumului, fiind înlăturate dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, ordonanţa de urgenţă menţionată a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 153/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012.
În opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 81 alin. (2) care stabileşte că este declarat ales în funcţia de Preşedinte al României candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale, art. 115 alin. (4) potrivit căruia Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora şi art. 115 alin. (6) care prevede, la teza a două, că ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Ulterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 153/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012. Prin legea de aprobare au fost abrogate prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 care modificau art. 10 din Legea nr. 3/2000, în sensul că "prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum". Acestea erau prevederile care, în opinia autorului excepţiei, imprimau întregii ordonanţe de urgenţă caracter neconstituţional.
Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin.. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
Or, în cauza de faţă nu este aplicabilă o astfel de interpretare, după cum se va arăta în continuare.
Curtea reţine că, prin Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 12 iulie 2012, pronunţată ca urmare a exercitării controlului a priori de constituţionalitate asupra Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, a constatat că aceasta este constituţională, în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.
Astfel cum s-a subliniat în cuprinsul Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 august 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 3 august 2012, ca urmare a deciziei menţionate, prevederile Legii nr. 3/2000, aşa cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012, care prevedeau că, "Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetăţenilor care au participat la referendum", nu mai puteau fi aplicate de nicio autoritate publică implicată în procedura referendumului aflată în curs de desfăşurare, motiv pentru care, de altfel, prin legea de aprobare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 a fost abrogat acest text.
Prin aceeaşi hotărâre, Curtea Constituţională a reţinut că modificările aduse legii referendumului, prin Legea nr. 153/2012, în ceea ce priveşte eliminarea derogării referitoare la referendumul privind demiterea Preşedintelui României de la aplicarea prevederilor cu caracter general cuprinse în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 care reglementau cvorumul de validitate a referendumului, nu au constituit rezultatul unei opţiuni arbitrare a legiuitorului. Dimpotrivă, intervenţia imediată a legiuitorului a fost în deplină concordanţă cu exigenţele constituţionale referitoare la efectele deciziilor Curţii Constituţionale şi a fost menită să preîntâmpine apariţia unor grave probleme legate de stabilirea cadrului legal aplicabil procedurii pendinte a referendumului. Prin Hotărârea nr. 3 din 2 august 2012, Curtea a reţinut, totodată, că susţinerea inaplicabilităţii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 731 din 10 iulie 2012 procedurii referendumului din data de 29 iulie 2012, pe motiv că această procedură a fost declanşată la o dată anterioară pronunţării deciziei prin care instanţa constituţională sancţiona o anumită interpretare a normelor legale aplicabile acestei proceduri, ar echivala, pe de o parte, cu lipsirea de efecte juridice a actului jurisdicţional al Curţii, ceea ce contravine flagrant dispoziţiilor art. 147 din Constituţie, şi, pe de altă parte, cu acceptarea unei situaţii de neconceput, respectiv ca procedura referendumului să fie guvernată de dispoziţii legale care şi-au pierdut legitimitatea constituţională, în vădită contradicţie cu principiile statului de drept şi supremaţiei Constituţiei, prevăzute de art. 1 din Legea fundamentală.
Aşadar, în acest context, este evident că nu este aplicabilă speţei de faţă interpretarea dată de Curtea Constituţională prevederilor art. 29 alin. (1) din legea sa de organizare şi funcţionare prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, în condiţiile în care dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 nu sunt nicidecum de natură să producă efecte şi după ieşirea lor din vigoare. De aceea, faţă de data sesizării Curţii Constituţionale, anterioară celei a abrogării textului criticat, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 apare ca devenită inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Cât priveşte celelalte dispoziţii ale ordonanţei de urgenţă criticate, Curtea observă că autorul excepţiei nu argumentează pretinsa neconstituţionalitate a acestora, înglobându-le în motivarea generală referitoare la încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, în sensul că ordonanţa de urgenţă afectează regimul instituţiei Preşedintelui României, ca instituţie fundamentală a statului. Or, din lecturarea acestora se observă că reprezintă norme de natură tehnică, în legătură cu care o astfel de critică nu poate fi incidentă. De aceea, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2-6 şi ale art. II este inadmisibilă, neîndeplinind cerinţa motivării impuse de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
De altfel, Curtea observă că nu este întrunită nici condiţia referitoare la existenţa unei legături cu soluţionarea cauzei, prevăzută la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, anularea Hotărârii Parlamentului României nr. 33/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 457 din 6 iulie 2012, prin care domnul Traian Băsescu a fost suspendat din funcţia de Preşedinte al României şi a Hotărârii Parlamentului nr. 34 din 6 iulie 2012 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 457 din 6 iulie 2012, prin care au fost stabilite obiectul şi data referendumului naţional pentru demiterea Preşedintelui României nedepinzând de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de Mircea-Nicu Toader în Dosarul nr. 5.556/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 2-7 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
