Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 763 din 13 decembrie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 139 din 23 februarie 2017
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan şi din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 210/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 824D/2016.
2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat excepţia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 210/64/2016, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală fost ridicată atât de Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan, în raport cu dispoziţiile art. 131 din Constituţie, cât şi din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie. Excepţiile au fost invocate cu ocazia soluţionării plângerii formulate - în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală (plângere împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată) - de petentele - autoare ale excepţiei de neconstituţionalitate - Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan împotriva Ordonanţei de clasare din data de 9 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dată în Dosarul nr. 612/P/2015, menţinută prin Ordonanţa nr. 37II/2/2016 din data de 8 martie 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dosar având ca obiect plângerea penală formulată în data de 3 noiembrie 2015 de persoanele vătămate - autoare ale excepţiei - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "abuz în serviciu" prevăzute de art. 297 alin. (1) din Codul penal, fapta constând în modalitatea, apreciată drept defectuoasă, în care magistratul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ocazia emiterii Adresei nr. 8.892/III/1/2015 din data de 29 septembrie 2015, prin care s-a solicitat Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, în cadrul judecării Dosarului nr. 26.539/197/2014*, în care persoanele vătămate aveau calitatea de intimaţi, renunţarea la cererea de desfiinţare a unor înscrisuri falsificate, prejudiciindu-se astfel interesele legale ale acestora.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, autoarele acesteia susţin, în esenţă, că Ministerul Public are obligaţia, nu posibilitatea ca, în temeiul art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, să dispună sesizarea instanţei penale cu cererea de desfiinţare a înscrisului falsificat. Orice altă interpretare a normei procesual penale criticate este neconstituţională, deoarece încalcă dispoziţiile art. 131 din Constituţie.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară constată că, potrivit art. 245 alin. (3) lit. c^1) din vechiul Cod de procedură penală, procurorul era obligat să sesizeze instanţa civilă competentă pentru desfiinţarea acestor înscrisuri, caz în care instanţa competentă şi procedura de judecată erau cele de drept comun, indiferent de titularul sesizării. În prezent, prin dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală, s-au instituit o competenţă şi o procedură diferite, pentru cazul în care sesizarea este făcută de parchet faţă de cazurile în care cererea de anulare sau de desfiinţare a unui înscris ar fi făcută de persoanele interesate. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că o astfel de competenţă şi procedură diferite, în funcţie de titularul cererii de desfiinţare a înscrisului, nu sunt justificate de elemente obiective, motiv pentru care se încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a justiţiei egale şi imparţiale pentru toţi. Procedura în faţa instanţei civile este diferită de cea din faţa judecătorului de cameră preliminară, iar căile de atac pe care le au părţile care au sesizat instanţa civilă cu cererea de desfiinţare a unui înscris sunt diferite de cele pe care le au persoanele interesate, în cazul în care ar fi sesizat judecătorul de cameră preliminară cu o astfel de cerere. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară constată că nu s-a instituit această competenţă a parchetului de sesizare a judecătorului de cameră preliminară doar în anumite situaţii, cum ar fi, de pildă, atunci când prin înscrisul respectiv sunt afectate interesele persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă ori atunci când sunt afectate interesele publice. Or, în acest fel, s-a creat posibilitatea ca în situaţii identice, respectiv atunci când sunt afectate interesele unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, competenţa şi procedura de soluţionare a acestui gen de cauze să fie diferite, după cum procurorul va sesiza sau nu judecătorul de cameră preliminară cu o astfel de cerere de desfiinţare a unui înscris. Judecătorul de cameră preliminară apreciază că singura procedură care ar fi compatibilă cu textele constituţionale invocate ar fi o procedură desfăşurată în faţa instanţelor civile, după regulile de drept comun, indiferent de titularul sesizării sau de interesele protejate prin cererea respectivă. În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.
7. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală, judecătorul de cameră preliminară, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală - excepţie ridicată de Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan - apreciază că este neîntemeiată. Consideră că procurorul ar trebui să sesizeze judecătorul de cameră preliminară pentru desfiinţarea unor înscrisuri atunci când acesta are toate elementele că cererea sa este întemeiată, respectiv atunci când o astfel de cerere ar fi întemeiată. Altfel, dacă s-ar considera că procurorul ar avea această obligaţie ori de câte ori ar adopta o soluţie de clasare, indiferent dacă el consideră că cererea de desfiinţare este întemeiată sau nu, ar însemna ca procurorul să fie obligat să susţină în faţa judecătorului de cameră preliminară o cerere de a cărei temeinicie nu este pe deplin convins. Or, judecătorul de cameră preliminară consideră că tocmai o astfel de interpretare, care ar obliga procurorul să formuleze o cerere în faţa judecătorului de cameră preliminară, de a cărei temeinicie nu este convins, ar contraveni dispoziţiilor art. 131 din Constituţie.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
9. Guvernul observă că dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi, având în vedere că noua redactare a art. 549^1 din Codul de procedură penală păstrează soluţia legislativă ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate invocate din oficiu, reţine că va analiza criticile formulate în raport cu forma aflată în prezent în vigoare.
10. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală, invocată din oficiu, observă că motivele de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, opţiunea legiuitorului de a da în competenţa judecătorului de cameră preliminară soluţionarea propunerii procurorului de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării cauzei. Apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată din oficiu este inadmisibilă, întrucât din motivarea sa reiese că instanţa tinde la modificarea cadrului legislativ în vigoare. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pe de altă parte, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată din oficiu este inadmisibilă în raport cu art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Astfel, în plângerea formulată, petentele contestă legalitatea unei ordonanţe de clasare ce a fost motivată pe împrejurarea că fapta de abuz în serviciu nu există, întrucât procurorul nu are obligaţia, ci numai posibilitatea de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu cererea de desfiinţare a înscrisului. Or, din această perspectivă, nu prezintă relevanţă, în soluţionarea plângerii, dacă procedura pe care trebuie să o urmeze procurorul este cea penală sau cea civilă, ci doar aspectul dacă acesta are obligaţia sau doar facultatea de a face aplicarea prevederilor art. 549^1 din Codul de procedură penală şi de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare a înscrisului atunci când dispune prin ordonanţă clasarea cauzei.
11. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală apreciază că aceasta este neîntemeiată în raport cu criticile formulate. Reţine că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În temeiul acestor dispoziţii din Legea fundamentală, legiuitorul a stabilit competenţa judecătorului de cameră preliminară de a soluţiona propunerea procurorului de desfiinţare a înscrisului - obiect material al unei infracţiuni, în acele cazuri în care instanţa fondului nu s-ar putea pronunţa pe acest aspect, întrucât acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori nu mai poate fi exercitată (cazurile enumerate limitativ de art. 16 din Codul de procedură penală). Reţine, de asemenea, că dispoziţiile art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc competenţa procurorului de a sesiza judecătorul de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris în acele situaţii în care prin ordonanţă a dispus clasarea cauzei, fiind în deplin acord cu prevederile art. 315 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală. Consideră că formula "În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, [...], şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris", din partea iniţială a art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, se explică prin faptul că exercitarea acestei competenţe de către procuror nu este automată în toate cazurile de clasare, ci depinde de natura faptelor cercetate şi de temeiul soluţiei de clasare. Astfel, nu orice faptă penală reclamată poate avea legătură cu întocmirea unui înscris, iar valabilitatea unui înscris nu poate fi adusă în discuţie indiferent de motivul clasării. Pe de altă parte, în măsura în care ar fi îndeplinite condiţiile pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare a înscrisului, procurorul are obligaţia de a proceda astfel căci, potrivit art. 3 alin. (2) din Codul de procedură penală, funcţiile judiciare se exercită din oficiu, în afară de cazul când, prin lege, se dispune altfel.
12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 549^1 din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, art. 549^1 din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. II pct. 128 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din data de 23 mai 2016. Având în vedere că, în cauză, plângerea formulată de petentele - autoare ale excepţiei de neconstituţionalitate - Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan împotriva Ordonanţei de clasare din data de 9 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov dată în Dosarul nr. 612/P/2015, menţinută prin Ordonanţa nr. 37II/2/2016 din data de 8 martie 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a fost respinsă, ca nefondată, de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Braşov - Secţia penală, prin Încheierea nr. 24 din 6 mai 2016, producând efecte norma de procedură prevăzută de textul art. 549^1 din Codul de procedură penală în redactarea cu care a fost sesizată Curtea, aceasta din urmă se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 549^1 din Codul de procedură penală în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Textele de lege criticate au următorul conţinut: "(1) În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale sau a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunţarea hotărârii prin care plângerea fost respinsă. (2) Judecătorul de cameră preliminară comunică persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 10 zile de la primirea comunicării pot depune note scrise. (3) După expirarea termenului prevăzut de alin. (2), judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra cererii prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului ori a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării; b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului. (4) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele prevăzute la alin. (2) pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă. (5) Contestaţia se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei sesizate ori, când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de către completul competent potrivit legii, care se pronunţă prin încheiere motivată, fără participarea procurorului şi a persoanelor prevăzute la alin. (2), putând dispune una dintre următoarele soluţii: a) respinge contestaţia ca tardivă, inadmisibilă sau nefondată; b) admite contestaţia, desfiinţează încheierea şi rejudecă propunerea potrivit alin. (3)."
15. Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate, Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan, susţin că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 131 din Constituţie, referitor la rolul Ministerului Public, iar judecătorul de cameră preliminară apreciază că prevederile criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la liberul acces la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.
16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarele, Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan, au formulat în data de 30 martie 2012 plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov cu nr. 3.614/P/2012, prin care au sesizat faptul că întreaga documentaţie în baza căreia a fost emis procesul-verbal de punere în posesie asupra unui teren din raza oraşului Predeal ar fi falsă, solicitându-se efectuarea de cercetări faţă de persoanele care au falsificat, cu ocazia întocmirii, unele înscrisuri printre care şi o persoană având funcţia de notar public. Dosarul a fost declinat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind înregistrat sub nr. 579/P/2013, iar prin ordonanţa din 10 aprilie 2014 s-a dispus clasarea faţă de fapta pretins a fi comisă de notarul public, disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, în vederea continuării cercetărilor.
17. Curtea reţine că prin Ordonanţa nr. 3.809/P/2014 din 28 aprilie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, în temeiul art. 16 lit. f) din Codul de procedură penală, s-a dispus clasarea cauzei. Totodată, Curtea reţine că s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov, conform art. 549^1 din Codul de procedură penală, pentru desfiinţarea procesului-verbal de punere în posesie eliberat de Primăria Predeal, iar, ca urmare a plângerii formulate de petente cu privire la această soluţie, prin Ordonanţa nr. 1.547/II/2/2014 din 15 septembrie 2014 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria Braşov cu propunere de desfiinţare a tuturor înscrisurilor aflate la Dosarul nr. 3.809/P/2014 despre care petentele susţin că ar fi falsificate. Dosarul având ca obiect desfiinţarea înscrisurilor a fost înregistrat la Judecătoria Braşov - Secţia penală cu nr. 26.539/197/2014*, iar prin Încheierea din 26 noiembrie 2014 s-a dispus respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. Petentele au contestat soluţia, iar prin Încheierea nr. 61 din 4 mai 2015 a Tribunalului Braşov - Secţia penală a fost admisă contestaţia, desfiinţată Încheierea din 26 noiembrie 2014 şi trimisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, privind desfiinţarea unor înscrisuri, la Judecătoria Braşov - Secţia civilă, fiind înregistrat Dosarul nr. 26.539/197/2014*, pe rolul acestei instanţe.
18. Curtea observă că, în cadrul acestui din urmă dosar, procurorul desemnat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov să participe la soluţionarea cauzei, la solicitarea procurorului ierarhic superior, a întocmit o adresă prin care a solicitat instanţei să ia act de retragerea sesizării parchetului pentru desfiinţarea actelor, întrucât intenţia a fost de a se uza de calea prevăzută de Codul de procedură penală, şi nu ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov să fie semnatarul unei acţiuni civile având ca obiect desfiinţarea unor înscrisuri. Totodată, în data de 2 decembrie 2015, din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov a fost comunicată Judecătoriei Braşov - Secţia civilă o adresă semnată de prim-procurorul delegat prin care se reiterau argumentele menţionate în înscrisul întocmit de magistratul procuror şi se exprima în mod expres solicitarea de a se lua act de renunţarea la judecată a respectivei cauze. Prin Sentinţa civilă nr. 12.283 din 10 decembrie 2015, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov - Secţia penală, fiind înregistrat Dosarul nr. 26.539/197/2014, în care prin Încheierea nr. 85 din 2 iunie 2016 a fost admisă contestaţia formulată de petentele Trifan Maria şi Dancaşiu Ileana împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov din data de 26 noiembrie 2014, pe care a desfiinţat-o şi, rejudecând, conform art. 549^1 din Codul de procedură penală a dispus anularea înscrisului intitulat proces-verbal de punere în posesie din data de 2 iunie 1993 emis faţă de Spiridonescu Nicolae de Primăria Predeal şi a propunerii de parcelare pentru zona Trei Brazi Predeal aflată pe verso, înscris aflat în original la fila 518 în dosarul de urmărire penală.
19. Curtea reţine că excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate cu ocazia soluţionării plângerii formulate - în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală (plângere împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată) - de petentele - autoare ale excepţiei de neconstituţionalitate - Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan împotriva Ordonanţei de clasare din data de 9 februarie 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov dată în Dosarul nr. 612/P/2015 (întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune), menţinută prin Ordonanţa nr. 37II/2/2016 din data de 8 martie 2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov. Totodată, Curtea reţine că Dosarul nr. 612/P/2015 a avut ca obiect plângerea penală formulată în data de 3 noiembrie 2015 de persoanele vătămate - autoare ale excepţiei - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) din Codul penal, fapta constând în modalitatea, apreciată drept defectuoasă de către petente, în care magistratul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu cu ocazia emiterii Adresei nr. 8.892/III/1/2015 din data de 29 septembrie 2015, prin care s-a solicitat Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, în cadrul judecării Dosarului nr. 26.539/197/2014*, în care persoanele vătămate aveau calitatea de intimaţi, renunţarea la cererea de desfiinţare a unor înscrisuri falsificate, prejudiciindu-se astfel interesele legale ale acestora.
20. Faţă de cele reţinute, examinând excepţiile de neconstituţionalitate invocate, Curtea constată că normele procesual penale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Astfel cum s-a arătat anterior, în cauză parchetul a sesizat judecătorul de cameră preliminară pentru desfiinţarea înscrisurilor falsificate, potrivit art. 549^1 din Codul de procedură penală, poziţia procesuală a parchetului ulterior dezînvestirii instanţei penale şi a trimiterii dosarului la instanţa civilă fiind un aspect ce ţine de exercitarea funcţiei, neavând relevanţă în realizarea unui control de constituţionalitate a normei procesual penale ce reglementează cu privire la procedura de desfiinţare a unui înscris în cazul clasării.
21. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, "legătura cu soluţionarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun aceste dispoziţii legale, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 549^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ileana Dancaşiu şi Maria Trifan şi, din oficiu, de judecătorul de cameră preliminară, în Dosarul nr. 210/64/2016 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2016.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
