Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 762 din 7 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 8 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã în Dosarul nr. 27.870/3/2009 şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 3.880D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã partea Aristide Buzuloiu a depus la dosar note scrise prin care, în esenţã, formuleazã precizãri privind desfãşurarea judecãţii şi hotãrârea instanţei de fond, precum şi motivele de recurs împotriva acesteia.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 3.881D-3.884D/2010 şi nr. 3.954D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã în dosarele nr. 15.524/3/2010, nr. 6.603/3/2010, nr. 3.328/3/2010 şi nr. 26.160/3/2010, precum şi de Ioan Adrian Bãltãreţu şi NicolaeMarius Bãltãreţu în Dosarul nr. 419/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde personal partea Dionisie Dãrãu şi, pentru partea Mihai Gheorghe Ştefãnescu, avocatul Anelis-Vanina Istrãţescu, cu delegaţie depusã la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.880D-3.884D/2010 şi nr. 3.954D/2010, având în vedere cã acestea au obiect identic.
Partea Dionisie Dãrãu şi reprezentantul pãrţii Mihai Gheorghe Ştefãnescu sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.881D-3.884D/2010 şi nr. 3.954D/2010, la Dosarul nr. 3.880D/2010, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţii prezente Dionisie Dãrãu, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul pãrţii Gheorghe Mihai Ştefãnescu solicitã admiterea criticii de neconstituţionalitate şi aratã cã aceleaşi raţiuni care au stat la baza pronunţãrii Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010 subzistã şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocatã, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 2 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 27.870/3/2009, nr. 15.524/3/2010, nr. 6.603/3/2010, nr. 3.328/3/2010 şi nr. 26.160/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente.
Excepţia a fost ridicatã de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã, din oficiu, în cauze civile având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 419/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Adrian Bãltãreţu şi Nicolae-Marius Bãltãreţu într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii în temeiul Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, prin care a fost plafonat cuantumul despãgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, restrânge dreptul stabilit de Legea nr. 221/2009 şi încalcã regula constituţionalã prevãzutã de art. 52 în ceea ce priveşte acoperirea integralã a prejudiciului. Cuantificarea prejudiciului moral rezultat din condamnarea pe motive politice sau supunerea la mãsuri administrative este obligaţia şi atributul exclusiv al justiţiei, instanţa de judecatã fiind suveranã ca, dupã administrarea probatoriului adecvat, sã statueze în echitate asupra sumelor acordate. Intervenţia legiuitorului printr-o modificare legislativã adoptatã pe parcursul unui litigiu poate fi apreciatã ca un obstacol de drept pentru una din pãrţi, mai ales prin aceea cã reprezintã un element de imprevizibilitate, ce aduce atingere dreptului substanţial dedus judecãţii. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã aratã cã limitarea sumelor acordate cu titlu de despãgubire este de naturã a favoriza poziţia procesualã a statului, în calitate de pârât în cauzele deduse judecãţii, ceea ce afecteazã justul echilibru care trebuie sã existe între reclamant şi pârât. Prin plafonarea despãgubirilor pe considerentul "impactului asupra bugetului", se încalcã astfel dreptul la un proces echitabil, precum şi regulile fundamentale privind înfãptuirea justiţiei, în special independenţa judecãtorilor.
De asemenea, dispoziţia tranzitorie cuprinsã în art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 contravine principiului neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi genereazã discriminãri în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, în funcţie de existenţa sau inexistenţa unei hotãrâri judecãtoreşti definitive, fãrã a fi respectat raportul rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmãrit. Astfel, existã persoane care au obţinut deja despãgubiri, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã, iar persoanele care au obţinut în primã instanţã despãgubiri sau vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despãgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate pânã la momentul intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Totodatã, considerã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptatã cu încãlcarea interdicţiilor privind modificarea Legii nr. 221/2009, lege organicã.
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã îşi exprimã opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este întemeiatã, deoarece excedeazã competenţei executivului cuantificarea unor drepturi fundamentale, iar prin introducerea unor plafoane privind despãgubirile ce pot fi acordate pentru prejudiciul moral, se lipseşte de eficienţã puterea de apreciere a instanţei judecãtoreşti. Prin dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 se instituie un regim discriminatoriu între persoanele care au obţinut deja hotãrâri definitive, conform cãrora statul român a fost obligat la plata unor despãgubiri într-un cuantum mult mai mare decât cel stabilit prin ordonanţã, şi persoanele îndreptãţite care vor introduce, în viitor, cereri de chemare în judecatã şi care vor beneficia doar de o despãgubire limitatã la anumite sume.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de partea Aristide Buzuloiu la Dosarul nr. 3.880D/2010, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi, potrivit încheierilor de sesizare, acesta îl constituie dispoziţiile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în realitate, autorii excepţiei criticã doar dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din aceastã ordonanţã de urgenţã, astfel cã instanţa constituţionalã urmeazã sã se pronunţe numai asupra acestor prevederi de lege, care au urmãtorul cuprins:
- Art. I pct. 1: "Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- Art. II: "Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 115 privind delegarea legislativã şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi interzicerea discriminãrii, ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, privind dreptul la respectarea bunurilor, şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generalã a discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut cã dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fãrã o motivare temeinicã, obiectivã şi raţionalã, deşi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 este motivatã de urgenţa şi necesitatea reglementãrii "unor mãsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despãgubirilor privind condamnãrile cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Totodatã, Curtea a observat cã tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicitã despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluţionatã cererea de cãtre instanţele de judecatã, prin pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se considerã îndreptãţiţi la despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politicã, în funcţie de momentul în care hotãrârea pronunţatã de instanţã privind dreptul la despãgubiri rãmâne definitivã, afecteazã drepturile persoanelor care nu deţineau o hotãrâre definitivã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
În consecinţã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate încalcã şi principiul neretroactivitãţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi legalã şi temeinicã prin raportare la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, s-a nãscut un drept la acţiune pentru a solicita despãgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedurã pentru a se invoca principiul aplicãrii sale imediate, ci reprezintã un act normativ cu dispoziţii de drept material, astfel cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii de chemare în judecatã este aplicabilã pe tot parcursul procesului.
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetãţenilor, consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat cã nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
În aceste condiţii, Curtea constatã cã, în prezenta cauzã, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã, din oficiu, de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã în dosarele nr. 27.870/3/2009, nr. 15.524/3/2010, nr. 6.603/3/2010, nr. 3.328/3/2010 şi nr. 26.160/3/2010, precum şi de Ioan Adrian Bãltãreţu şi Nicolae-Marius Bãltãreţu în Dosarul nr. 419/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
