Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 762 din 31 octombrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 983 din 8 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Muhand Mamon El Zoubir Abdelrahman în Dosarul nr. 635/302/2006 (636/2006) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 19 octombrie 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, la solicitarea reprezentantului legal al autorului excepţiei, Curtea a dispus amânarea pronunţãrii la 26 octombrie 2006 şi apoi, datoritã imposibilitãţii constituirii legale a completului de judecatã, la data de 31 octombrie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 4 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 635/302/2006 (636/2006), Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Muhand Mamon El Zoubir Abdelrahman într-o cauzã având drept obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotãrârii prin care Oficiul Naţional pentru Refugiaţi i-a respins acestuia cererea de recunoaştere a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, invocând art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, susţine cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 "este neconstituţionalã în raport cu situaţia unui cetãţean sudanez care urmeazã sã fie returnat într-o ţarã aflatã în conflict armat". Chiar dacã se recunoaşte posibilitatea legiuitorului de a impune anumite cerinţe de formã pentru acordarea protecţiei umanitare, considerã cã, totuşi, aceste condiţionãri nu trebuie sã aducã atingere substanţei dreptului sau sã-l lipseascã de efectivitate. Or, în speţã este vorba despre protejarea dreptului la viaţã, aşa cum acesta se reflectã şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Ordonanţa criticatã nu poate fi apreciatã ca neconstituţionalã, din moment ce chiar prin aceastã reglementare legalã se acordã posibilitatea unui petent de a obţine o formã de protecţie în România. În plus, actul normativ criticat stabileşte şi o serie de drepturi şi beneficii pentru solicitanţii de azil, astfel cã nu se poate susţine încãlcarea dreptului la viaţã sau îngrãdirea altor libertãţi ori interese legitime.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Textele criticate nu conţin interdicţii pentru persoanele interesate de a se adresa instanţelor judecãtoreşti şi de a se folosi de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, procesul echitabil şi în acest sens sunt indicate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale <>art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 . Totodatã, actul normativ criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 22 prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi integritate fizicã sau psihicã, ci, dimpotrivã, acesta reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a obligaţiei pozitive concretizate în acordarea unei forme de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusã pericolului ca, în situaţia în care ar fi returnatã în ţara de origine, sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare a instanţei, îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, a intrat în vigoare <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care, în <>art. 152 alin. (2), dispune abrogarea Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, precum şi a oricãror alte dispoziţii contrare.
Autorul excepţiei considerã cã actul normativ criticat contravine, în ansamblul sãu, dispoziţiilor art. 22 din Constituţie referitoare la dreptul la viaţã şi la integritate fizicã, precum şi ale art. 53 din aceasta privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
La data pronunţãrii prezentei decizii, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, nu mai este în vigoare, ea fiind abrogatã expres prin dispoziţiile <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Or, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã decide doar asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare.
În consecinţã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Muhand Mamon El Zoubir Abdelrahman în Dosarul nr. 635/302/2006 (636/2006) al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
