Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 761 din 7 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 19 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, în întregul sãu, precum şi ale art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Mioara Iancovici şi Liana Horodi în Dosarul nr. 2.034/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorii excepţiei, avocatul Petricã Filip, cu delegaţie depusã la dosar. Lipseşte cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autorilor excepţiei, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.034/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, în întregul sãu, precum şi ale art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Excepţia a fost ridicatã de Mioara Iancovici şi Liana Horodi cu prilejul soluţionãrii apelului împotriva Sentinţei civile nr. 246 din 22 februarie 2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã într-o cauzã având ca obiect pretenţii solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptatã fãrã a exista o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã şi fãrã ca urgenţa sã fie motivatã în cuprinsul ordonanţei. Plafonarea cuantumului despãgubirilor, pentru prejudiciile morale suferite de persoanele condamnate nelegal, la o sumã aleatorie, stabilitã printr-o ordonanţã de urgenţã, încalcã dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Totodatã, contrar prevederilor art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, judecãtorii sunt lipsiţi de posibilitatea de a se pronunţa în baza probelor administrate în mod legal.
Principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor este încãlcat prin faptul cã existã persoane care au obţinut deja hotãrâri judecãtoreşti definitive sau irevocabile, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã, prin care statul român a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despãgubirilor), iar persoanele care au obţinut în primã instanţã despãgubiri sau vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despãgubiri plafonate în raport cu cele deja acordate, prin hotãrâri definitive, pânã la momentul intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, astfel încât unor persoane aflate în situaţii similare li se va aplica un tratament juridic diferit. Autorii excepţiei susţin cã simpla soluţionare a cererii de acordare a despãgubirilor, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, nu poate fi calificatã drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere a persoanelor îndreptãţite la primirea acestor despãgubiri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã considerã cã nu sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 53, art. 61, art. 75 art. 76 alin. (1) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, instanţa judecãtoreascã constatã cã art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 este neconstituţional, fiind încãlcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile avocatului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi, potrivit încheierii de sesizare, acesta îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, în întregul sãu, precum şi ale art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, în realitate, autorul excepţiei criticã doar dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din aceastã ordonanţã de urgenţã, astfel cã instanţa constituţionalã urmeazã sã se pronunţe numai asupra acestor prevederi de lege, care au urmãtorul cuprins:
- Art. I pct. 1: "Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";
- Art. II: "Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, ale art. 75 privind sesizarea Camerelor, ale art. 76 alin. (1) referitoare la adoptarea legilor organice şi a hotãrârilor privind regulamentele fiecãrei Camere, ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã şi limitele acestora, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, precum şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac. De asemenea, autorii susţin încãlcarea prevederilor art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la reparaţii al persoanelor arestate sau deţinute în condiţii contrare dispoziţiilor Convenţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut cã dispoziţiile legale instituie o inechitate, fãrã o motivare temeinicã, obiectivã şi raţionalã, deşi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 este motivatã de urgenţa şi necesitatea reglementãrii "unor mãsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despãgubirilor privind condamnãrile cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989".
Totodatã, Curtea a observat cã tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicitã despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluţionatã cererea de cãtre instanţele de judecatã, prin pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se considerã îndreptãţiţi la despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politicã, în funcţie de momentul în care hotãrârea pronunţatã de instanţã privind dreptul la despãgubiri rãmâne definitivã, afecteazã drepturile persoanelor care nu deţineau o hotãrâre definitivã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
În consecinţã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate încalcã şi principiul neretroactivitãţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi legalã şi temeinicã prin raportare la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, s-a nãscut un drept la acţiune pentru a solicita despãgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedurã pentru a se invoca principiul aplicãrii sale imediate, ci reprezintã un act normativ cu dispoziţii de drept material, astfel cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii de chemare în judecatã este aplicabilã pe tot parcursul procesului.
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã prevederile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 înfrâng şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetãţenilor, consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat cã nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
În aceste condiţii, Curtea constatã cã, în prezenta cauzã, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Mioara Iancovici şi Liana Horodi în Dosarul nr. 2.034/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
