Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 757 din 7 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. I si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 590 din 22 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de Ioan Eugen Muntean în Dosarul nr. 253/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenitã inadmisibilã, deoarece, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 253/97/2010, Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Eugen Muntean într-o cauzã având ca obiect pretenţii solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia criticã, în esenţã, soluţia legislativã a plafonãrii cuantumului despãgubirilor, susţinând cã Guvernul nu a fost abilitat expres de Parlament sã emitã ordonanţe în domeniul despãgubirilor pentru prejudiciile morale suferite de persoanele condamnate politic sau care au fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, mai ales cã stabilirea cuantumului despãgubirilor a fost datã în competenţa instanţelor judecãtoreşti, potrivit Legii nr. 221/2009. Autorul susţine cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptatã fãrã a exista o situaţie extraordinarã a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã şi fãrã motivarea urgenţei.
Totodatã, autorul considerã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 genereazã discriminãri din cauza existenţei practicii neunitare a instanţelor judecãtoreşti, atât sub aspectul acordãrii de despãgubiri morale persoanelor care au fost supuse mãsurilor administrative cu caracter politic, cât şi al cuantumului acestora, de vreme ce unele instanţe au acordat despãgubiri superioare celor prevãzute de ordonanţã, iar altele au respins acţiunile. Diferenţieri injuste şi nejustificate se creeazã, în opinia autorului excepţiei, şi între categoriile de succesori legali ai persoanei supuse mãsurii cu caracter politic. Prin stabilirea unor sume maxime nesemnificative, se reduce la derizoriu însãşi existenţa despãgubirii.
Actul normativ menţionat contravine art. 53 din Constituţie, prin aceea cã restrânge drepturile descendenţilor în raport cu persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic sau a fost supusã unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi dreptul descendenţilor de gradul al II-lea în raport cu cei de gradul I. În opinia autorului excepţiei, se încalcã şi art. 15 alin. (1) din Constituţie, deoarece, prin cuantificarea despãgubirilor pentru prejudicii morale, se aduce atingere drepturilor consacrate prin Decretul-lege nr. 118/1990.
De asemenea, autorul invocã Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, cu ocazia examinãrii recursului în interesul legii, prin care s-a statuat cã "modificarea, completarea sau abrogarea totalã sau parţialã a unui act normativ reprezintã instituţii juridice diferite, cu efecte diferite".
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilã "susţine excepţia de neconstituţionalitate a art. 5 din Legea nr. 221/2009, cu modificãrile aduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010", apreciind cã, prin plafonarea cuantumului despãgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, la sume cuprinse între 10.000 euro şi 2.500 euro, dupã cum petentul este victima directã sau un descendent al acesteia, actul emis ar putea avea drept consecinţã încãlcarea principiului protecţiei încrederii cetãţeanului în stat, iar instituţia daunelor morale ar putea deveni o simplã ficţiune. Pe de altã parte, instanţa judecãtoreascã considerã inexplicabilã excluderea claselor ascendenţilor şi colateralilor privilegiaţi de la vocaţia obţinerii despãgubirilor pentru prejudiciile suferite de persoanele care s-au împotrivit regimului totalitar.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, deşi, potrivit încheierii de sesizare, acesta îl constituie dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificatã şi completatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, în realitate, autorul excepţiei criticã dispoziţiile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, ordonanţã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra acestor prevederi de lege, având urmãtorul cuprins:
- Art. I: "Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».
2. La articolul 5, dupã alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmãtorul cuprins:
"(1^1) La stabilirea cuantumului despãgubirilor prevãzute la alin. (1), instanţa judecãtoreascã va lua în considerare, fãrã a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursã de la condamnare şi consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social, precum şi mãsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, şi al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 568/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. II: "Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţã de urgenţã, se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executãrii acestora, ale art. 108 alin. (3) privind actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (2) şi (4) privind emiterea ordonanţelor şi condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţã, precum şi prevederile art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului privind dreptul la satisfacţie efectivã din partea instanţelor juridice naţionale competente, împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale şi ale art. 23 pct. 2 şi 3 din Declaraţie privind dreptul la salariu egal şi dreptul la o retribuire echitabilã şi satisfãcãtoare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea a reţinut cã dispoziţiile legale instituie o inechitate, fãrã o motivare temeinicã, obiectivã şi raţionalã, deşi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 este motivatã de urgenţa şi necesitatea reglementãrii "unor mãsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despãgubirilor privind condamnãrile cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Totodatã, Curtea a observat cã tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicitã despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluţionatã cererea de cãtre instanţele de judecatã, prin pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive. Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se considerã îndreptãţiţi la despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politicã, în funcţie de momentul în care hotãrârea pronunţatã de instanţa privind dreptul la despãgubiri rãmâne definitivã, afecteazã drepturile persoanelor care nu deţineau o hotãrâre definitivã la data intrãrii în vigoare a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010.
În consecinţã, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate încalcã şi principiul neretroactivitãţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul cã se aplicã inclusiv situaţiilor în care existã o hotãrâre judecãtoreascã pronunţatã în primã instanţã, care, deşi nedefinitivã, poate fi legalã şi temeinicã prin raportare la legislaţia aflatã în vigoare la data pronunţãrii acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecatã, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, s-a nãscut un drept la acţiune pentru a solicita despãgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedurã pentru a se invoca principiul aplicãrii sale imediate, ci reprezintã un act normativ cu dispoziţii de drept material, astfel cã legea aflatã în vigoare la data formulãrii cererii de chemare în judecatã este aplicabilã pe tot parcursul procesului.
Pe de altã parte, Curtea a constatat cã prevederile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 înfrâng şi dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetãţenilor - consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat cã nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, "în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".
În aceste condiţii, Curtea constatã cã, în prezenta cauzã, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cãrora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit dupã sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
2. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, Curtea reţine cã aceasta vizeazã soluţia legislativã potrivit cãreia mãsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, sunt luate în considerare la stabilirea cuantumului despãgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnãrii politice sau supunerii la o mãsurã administrativã cu caracter politic.
Curtea observã cã prevederile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 introduc la art. 5 din Legea nr. 221/2009 alin. (1^1), care, instituind cu titlu exemplificativ criteriile pe baza cãrora instanţa judecãtoreascã va stabili cuantumul despãgubirilor, fac trimitere în mod expres la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009. În aceste condiţii, Curtea constatã cã, prin declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, prin Deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, trimiterile la aceste prevederi rãmân fãrã obiect.
Prin urmare, Curtea constatã cã şi critica de neconstituţionalitate formulatã sub acest aspect a rãmas fãrã obiect, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 urmeazã a fi respinsã ca devenitã inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Ioan Eugen Munteanu în Dosarul nr. 253/97/2010 al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Gagu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
