Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 757 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza intai si art. 19 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 21 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi şi <>art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Doru Neda în Dosarul nr. 38.887/3/2008 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 38.887/3/2008, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi şi <>art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Doru Neda.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã textele de lege criticate încalcã accesul liber la justiţie, deoarece cetãţenii lipsiţi de venituri sau cu venituri reduse, care au nevoie de acordarea unui ajutor public judiciar care depãşeşte nivelul maxim stabilit de lege, sunt puşi în imposibilitatea de a-şi realiza dreptul ori interesul legitim în justiţie.
Dispoziţiile art. 9 din ordonanţã includ în veniturile care se iau în calcul la acordarea ajutorului public judiciar şi veniturile periodice numite generic "indemnizaţii", fãrã a se preciza natura şi originea acestora. Cu toate cã înţelesul dispoziţiei legale ar trebui sã se limiteze la "veniturile din salarii, din îndeplinirea şi ocuparea unor funcţii, ca urmare a prestãrii unor activitãţi sau a încasãrii unor drepturi contractuale", întrucât norma nu distinge, instanţa poate aprecia cã, în cuantumul veniturilor, intrã şi indemnizaţia prevãzutã de <>Decretul-lege nr. 118/1990 , care reprezintã o despãgubire parţialã pentru persecuţiile şi prejudiciile cauzate persoanelor de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri. Or, într-o atare situaţie, beneficiarii <>Decretului-lege nr. 118/1990 sunt discriminaţi în raport cu ceilalţi cetãţeni care beneficiazã de încasarea oricãror alte despãgubiri sau mãsuri reparatorii, dar care nu se numesc "indemnizaţii".
Dispoziţiile art. 14 alin. (2) teza întâi şi <>art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 descurajeazã sau împiedicã persoanele lipsite de venituri sau cu venituri mici de a se adresa instanţei de judecatã, întrucât, în eventualitatea pierderii procesului, beneficiarii ajutorului public judiciar pot fi obligaţi a suporta cheltuielile de judecatã ale celeilalte pãrţi sau a restitui suma avansatã de cãtre stat dacã prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea acestuia ori dacã prin hotãrârea judecãtoreascã s-a constatat cã acţiunea a fost exercitatã abuziv.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, în motivarea opiniei sale fãcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi şi <>art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 193/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 7: "Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevãzute la art. 6, fãrã a putea depãşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximã echivalentã cu 12 salarii minime brute pe ţarã la nivelul anului în care a fost formulatã cererea de acordare.";
- Art. 9: "La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizaţii, onorarii, rente, chirii, profit din activitãţi comerciale sau dintr-o activitate independentã şi altele asemenea, precum şi sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile şi obligaţiile de întreţinere.";
- Art. 14 alin. (2) teza întâi: "La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul cã, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecatã ale celeilalte pãrţi vor fi în sarcina sa. [...]";
- Art. 19 alin. (2): "Instanţa poate dispune însã, odatã cu soluţionarea cauzei, obligarea pãrţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de cãtre stat, dacã prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacã prin hotãrâre judecãtoreascã s-a constatat cã acţiunea a fost exercitatã abuziv."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 22 alin. (1), art. 24 şi art. 53.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã instituirea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea unui ajutor public în faţa instanţelor judecãtoreşti sau a altor autoritãţi cu atribuţii jurisdicţionale române are ca scop asigurarea unui acces efectiv la justiţie, ca expresie a principiilor statului de drept şi supremaţiei legii. Astfel, costurile unei proceduri judiciare nu trebuie sã constituie o piedicã în încercarea de a apela la justiţie pentru realizarea sau apãrarea unui drept, o atare împrejurare determinând susţinerea din partea statului, din resurse financiare publice. Or, acest sprijin acordat de stat persoanelor lipsite de posibilitãţi materiale trebuie circumscris unui cadru legal, menit sã reglementeze situaţiile şi condiţiile în care anumite persoane pot beneficia de suportul statului în vederea asigurãrii dreptului la un proces echitabil şi garantãrii accesului egal la actul de justiţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 7 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 , Curtea constatã cã acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, materializat prin <>Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, şi <>Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. Curtea a respins excepţia, reţinând cã stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţarã la nivelul anului în care a fost formulatã cererea de acordare, pânã la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de naturã sã împiedice accesul liber la justiţie, exercitarea dreptului la un proces echitabil şi nici nu instituie vreo discriminare pe criterii de avere. S-a arãtat, în acest sens, cã "stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinatã de posibilitatea asigurãrii resurselor financiare publice necesare acordãrii ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevãzute la art. 6 din ordonanţã, de prevenirea exercitãrii abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fãrã a se îngrãdi în acest mod accesul efectiv la justiţie".
Referitor la dispoziţiile <>art. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 , care stabilesc categoriile de venituri cu caracter periodic care se iau în calcul pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele douã luni anterioare formulãrii cererii privind acordarea ajutorului public judiciar, Curtea constatã cã acestea reprezintã opţiunea legiuitorului, care consacrã în aceastã manierã sfera persoanelor îndreptãţite la a solicita sprijinul statului. Textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã în cazul tuturor persoanelor care solicitã acordarea ajutorului public judiciar, fãrã nicio distincţie sau în considerarea altor criterii decât cele prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 14 alin. (2) teza întâi din ordonanţã, Curtea reţine cã acestea constituie expresia aplicãrii în domeniul ajutorului public judiciar a dispoziţiilor de drept comun reglementate de Codul de procedurã civilã, respectiv art. 274 alin. 1, potrivit cãruia "Partea care cade în pretenţii va fi obligatã, la cerere, sã plãteascã cheltuielile de judecatã". Astfel, temeiul juridic al obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecatã îl constituie culpa procesualã dedusã din împrejurarea cã partea care a beneficiat de ajutorul public judiciar a pierdut procesul, cãzând astfel în pretenţii. Cheltuielile de judecatã care vor fi suportate se limiteazã la cheltuielile de judecatã ale celeilalte pãrţi, dispoziţiile art. 19 alin. (1) din ordonanţã prevãzând expres cã, în aceastã situaţie, cheltuielile procesuale avansate de cãtre stat rãmân în sarcina acestuia.
Referitor la dispoziţiile <>art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 , Curtea constatã cã atât comportamentul nediligent avut în timpul procesului care a cauzat pierderea procesului, cât şi caracterul abuziv al acţiunii exercitate de cãtre persoana care a beneficiat de ajutorul public judiciar, constatat prin hotãrâre judecãtoreascã, se constituie în expresii ale aceleiaşi culpe procesuale a persoanei menţionate. Or, pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime, pãrţile trebuie sã acţioneze cu bunã-credinţã, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru pãrţile adverse ori pentru instanţã. Aşa fiind, Curtea reţine cã nu poate fi primitã critica autorului excepţiei, potrivit cãreia sancţionarea justiţiabililor pentru nerespectarea normelor legale ar împiedica accesul liber la justiţie, garanţia instituitã de art. 21 din Constituţie operând numai în situaţia în care dreptul dedus judecãţii se realizeazã în scopul pentru care legea l-a recunoscut.
De asemenea, Curtea reţine cã textul de lege criticat nu instituie inegalitãţi sau discriminãri între cetãţeni ori categorii de persoane, ci prevãd doar obligaţia pãrţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de cãtre stat, în cazul exercitãrii lipsite de diligenţã sau cu rea-credinţã a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie, care instituie îndatorirea fundamentalã a cetãţenilor de a exercita drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã încãlcarea drepturilor şi libertãţilor celorlalţi.
În sfârşit, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu încalcã nici prevederile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, art. 9, art. 14 alin. (2) teza întâi şi <>art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Doru Neda în Dosarul nr. 38.887/3/2008 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
