Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 756 din 18 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 717 din 23 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.900/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul legal criticat încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece nu se asigurã asistenţa juridicã obligatorie în faza urmãririi penale.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece asistenţa juridicã este facultativã, iar cazurile când aceasta este obligatorie sunt prevãzute expres de lege. Pe de altã parte, limitarea dreptului la asistenţã juridicã în faza urmãririi penale nu încalcã dreptul la apãrare al învinuitului, acesta beneficiind de alte garanţii procesuale în timpul urmãririi penale.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dreptul la asistenţã juridicã nu presupune dreptul la asistenţa juridicã obligatorie. Aşa fiind, legiuitorul are competenţa de a stabili cazurile în care este obligatorie asistenţa juridicã, iar restrângerea acestor situaţii la cazurile prevãzute de art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã numai la faza judecãţii nu poate fi consideratã o încãlcare a dreptului la apãrare.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât art. 24 din Constituţie se referã la asistenţa juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceastã regulã pot fi stabilite în mod exclusiv de cãtre legiuitor, în temeiul competenţei sale constituţionale reglementate prin art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (2).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "(3) În cursul judecãţii, asistenţa juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa detenţiunii pe viaţã sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin mai multe decizii s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea textului criticat, prin raportare la aceeaşi dispoziţie constituţionalã invocatã şi în prezenta cauzã.
Astfel, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, criticate în raport de art. 24 din Constituţie, Curtea a reţinut cã dreptul la apãrare nu poate fi confundat cu dreptul la asistenţã juridicã obligatorie, primul fiind garantat de Legea fundamentalã în toate cazurile, iar cel de-al doilea fiind creat de legiuitor, care stabileşte şi situaţiile în care considerã cã este necesar. În concluzie, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale chiar dacã nu prevãd cã asistenţa juridicã este obligatorie în toate cazurile, câtã vreme exercitarea dreptului la asistenţã juridicã este garantatã.
De asemenea, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, prin <>Decizia nr. 533 din 13 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 31 octombrie 2005, reţinând cã dreptul la apãrare, consacrat de art. 24 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se referã la asistenţa juridicã facultativã, iar excepţiile de la aceastã regulã pot fi stabilite în mod exclusiv de legiuitor. În cazurile în care legea impune asistenţa juridicã obligatorie a învinuitului sau inculpatului, apãrarea are valoarea unei instituţii de cert interes social, care funcţioneazã atât în favoarea învinuitului sau a inculpatului, cât şi în vederea asigurãrii unei bune desfãşurãri a procesului penal, în considerarea unor situaţii speciale ce rezultã din însãşi enumerarea cuprinsã în textul de lege.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Marin Frunzã în Dosarul nr. 3.900/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
