Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 755 din 5 noiembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăţilor nr. 31/1990 prin raportare la dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 105 din 10 februarie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, cu modificările aduse prin art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, excepţie ridicată de Societatea "Frigocarne" - S.A. din Iaşi, prin lichidator Master Consulting IPURL din Iaşi, în Dosarul nr. 9.898/99/2014 al Tribunalului Iaşi -Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 423D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că lichidatorul Master Consulting IPURL din Iaşi a depus note scrise prin care arată care sunt dispoziţiile legale aplicabile litigiului, precum şi o copie a Sentinţei nr. 133/civ/17 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că stabilirea unui termen pentru radierea din oficiu din Registrul comerţului nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi că bunurile rămase în urma lichidării societăţii revin acţionarilor care răspund în limita valorii acestora pentru acoperirea creanţelor, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 24 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 9.898/99/2014, Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor, cu modificările aduse prin art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, excepţie ridicată de Societatea Frigocarne - S.A. din Iaşi, prin lichidator Master Consulting IPURL din Iaşi, într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii acesteia de prelungire a perioadei de lichidare voluntară a sa.
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate, astfel cum au fost modificate prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010, încalcă accesul liber la justiţie, întrucât o societate vizată de procedura lichidării voluntare nu îşi va mai putea apăra drepturile patrimoniale în faţa instanţelor judecătoreşti şi în procese pe care nu le-a iniţiat. Aceasta mai arată că durata proceselor este mare, procedura poate fi anevoioasă, astfel încât se poate ajunge la situaţia în care termenele prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990 să fie depăşite, cu consecinţa directă a pierderii calităţii procesuale.
7. Tribunalul Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. Instanţa mai arată că textul de lege criticat încalcă principiul securităţii juridice, care trebuie privit în întreaga sa dimensiune, cuprinzând în principal următoarele exigenţe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea şi previzibilitatea acesteia.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, cu modificările aduse prin art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prin raportare la dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 13 mai 2010. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: "(1) Lichidarea societăţii trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.
(2) În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor cere radierea societăţii din registrul comerţului, sub sancţiunea unei amenzi judiciare de 2.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, care va fi aplicată de judecătorul delegat, în urma sesizării oricărei părţi interesate, prin încheiere. Încheierea judecătorului delegat este executorie şi supusă recursului.
(3) Radierea se poate face şi din oficiu."
12. De asemenea, dispoziţiile art. VI alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 au următoarea formulare: "(1) Prevederile art. 260 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică în mod corespunzător şi procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a acesteia, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(2) Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), societăţile comerciale care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se află în dizolvare sau lichidare voluntară de mai mult de 3 ani sunt radiate din oficiu din registrul comerţului. Radierea se dispune prin sentinţă a tribunalului comercial sau a secţiei comerciale a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul societăţii, la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. Soluţionarea cererii se face cu citarea societăţii şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi a direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. Procedura prevăzută de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului se aplică în mod corespunzător.
(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi societăţilor care se află în lichidare voluntară de mai mult de 5 ani, în urma prelungirii termenului de 3 ani, dispusă de tribunal, potrivit legii."
13. Curtea mai reţine faptul că dispoziţiile art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990 au fost modificate prin art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010, precum şi prin art. II pct. 8 din Legea nr. 152/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul înregistrării în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 519 din 13 iulie 2015. Având în vedere, însă, considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile legale aplicabile potrivit principiului tempus regit actum. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, reglementează situaţii tranzitorii prin raportare la art. 260 din Legea nr. 31/1990.
14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.
15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia încearcă să îşi fundamenteze susţinerile pe faptul că dispoziţiile legale criticate ar conţine neconcordanţe între regimuri juridice aplicabile unor momente succesive în materia lichidării şi dizolvării societăţilor comerciale. Acest lucru nu prezintă, însă, relevanţă pentru controlul de constituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale care trebuie luate în considerare sunt cele de la data adoptării hotărârii de dizolvare. De altfel, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 556 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 august 2015, paragraful 26).
16. Curtea urmează să analizeze dacă faptul că legea criticată prevede un termen clar de maximum 5 ani pentru lichidarea unei societăţi intervenite ca urmare a adoptării unei hotărâri de dizolvare voluntară este de natură să încalce sau nu accesul liber la justiţie. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate argumentează că procesul de înfăptuire a justiţiei este greoi, în cadrul acestuia acordându-se termene lungi, ceea ce nu permite clarificarea situaţiei activelor unei societăţi în termenul impus de legiuitor. Curtea constată, însă, că legiuitorul are dreptul de a stabili termenele pe care le consideră necesare pentru încheierea procedurii lichidării în vederea asigurării stabilităţii raporturilor juridice, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale.
17. Curtea mai observă că dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 [prin raportare la care s-a formulat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990], păstrează, cu privire la situaţia juridică a autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, termenul de maximum 5 ani, cu reiterarea unor proceduri care sunt de imediată aplicare.
18. Curtea reţine că dispoziţiile art. 260 alin. (1)-(3) din Legea nr. 31/1990 se referă la lichidarea intervenită ca urmare a dizolvării societăţii. Curtea apreciază că, în coroborare cu dispoziţiile legale criticate, trebuie analizate şi dispoziţiile din aceeaşi lege care se referă la modalităţile prevăzute pentru dizolvarea şi lichidarea unei societăţi pe acţiuni, cum este cazul societăţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Aceste dispoziţii sunt cuprinse în art. 8 lit. p) din Legea nr. 31/1990 care prevede că actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni va cuprinde modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii, art. 227 alin. (1) lit. d) şi alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede că societatea se dizolvă prin hotărârea adunării generale, iar lichidarea şi radierea societăţii se efectuează potrivit dispoziţiilor art. 237 alin. (6)-(10), precum şi în art. 228 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 care prevede cazuri specifice de dizolvare pentru societatea pe acţiuni.
19. Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că dizolvarea unei societăţi pe acţiuni poate interveni atât voluntar, cât şi în urma unor evenimente independente de voinţa acţionarilor. Din datele dosarului reiese faptul că adunarea generală a hotărât dizolvarea voluntară a societăţii. Or, potrivit art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede că: "(1) Dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege."
20. În momentul în care asociaţii iau hotărârea de a dizolva voluntar societatea, ei îşi asumă şi riscurile aferente cazului în care problemele legate de dizolvare şi lichidare nu au fost soluţionate în termenul de 5 ani impus de lege. Mai mult, potrivit art. 231 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, în caz de dizolvare a societăţii prin hotărâre a asociaţilor, aceştia puteau reveni, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nicio repartiţie din activ.
21. Odată cu declanşarea procedurii dizolvării, trebuie declanşată şi procedura lichidării, aceasta fiind o obligaţie legală. Acţionarii/asociaţii trebuie să manifeste diligenţă în aprecierea efectelor pe care le va avea asupra societăţii hotărârea de dizolvare. Termenul de 5 ani impus pentru lichidarea şi radierea societăţii, cu consecinţa pierderii personalităţii juridice şi, implicit, a capacităţii procesuale, apare ca fiind unul rezonabil. Pierderea capacităţii procesuale este o consecinţă firească, limitarea în timp a procedurii lichidării ca urmare a intervenirii unei hotărâri de dizolvare având în vedere prezervarea securităţii raporturilor juridice.
22. Curtea mai observă că potrivit art. 237 din Legea nr. 31/1990, bunurile rămase din patrimoniul persoanei juridice radiate din registrul comerţului, în ipoteza normei criticate, le revin acţionarilor/asociaţilor. Astfel, aceştia se pot substitui în drepturile procesuale ale societăţii dizolvate pentru a-şi apăra atributele dreptului de proprietate. Aşadar, Legea nr. 31/1990 oferă cadrul procesual prin care acţionarii/asociaţii îşi pot valorifica drepturile subiective.
23. În aceste condiţii, criticile de neconstituţionalitate apar ca fiind neîntemeiate, dispoziţiile legale atacate fiind în concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie din Constituţie.
24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Frigocarne" - S.A. din Iaşi, prin lichidator Master Consulting IPURL din Iaşi, în Dosarul nr. 9.898/99/2014 al Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 260 alin. (1)-(3) din Legea societăţilor nr. 31/1990 prin raportare la dispoziţiile art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2010 pentru modificarea unor acte normative în vederea reducerii sau simplificării administrative a unor autorizaţii/avize/proceduri ca urmare a măsurilor asumate de Guvernul României în cadrul Planului de simplificare aferent Memorandumului de înţelegere dintre Comunitatea Europeană şi România, semnat la Bucureşti şi la Bruxelles la 23 iunie 2009, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
