Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 755 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 si 12, ale art. 8 alin. (1) si (2), precum si ale art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 463 din 6 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12, ale art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Siperom" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.386/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 32.386/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12, ale art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Siperom" - S.R.L. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul apreciazã cã <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 sunt neconstituţionale, întrucât, prin instituirea unei prezumţii de insolvenţã, se creeazã o situaţie nefavorabilã debitorului în raport cu creditorul, debitorul fiind cel care trebuie sã probeze inexistenţa stãrii de insolvenţã. Cu privire la prevederile art. 3 pct. 6 din lege, se apreciazã cã derogã de la dispoziţiile dreptului comun din materia recuperãrii creanţelor, întrucât oferã un temei de drept suplimentar, nejustificat creditorului pentru valorificarea drepturilor sale. Art. 3 pct. 12 reglementeazã o distincţie artificialã şi neconstituţionalã între comercianţi, instituind un tratament discriminatoriu care încalcã art. 16 din Constituţie.
Prevederile art. 8 alin. (1) şi (2) din lege sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât existenţa unei singure cãi de atac este contrarã dispoziţiilor constituţionale menţionate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 , acestea încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 şi 21 din Constituţie, întrucât textele criticate limiteazã dreptul de a solicita reorganizarea judiciarã în situaţia în care debitorul a contestat starea de insolvenţã.
Pierderea dreptului de a formula un plan de reorganizare apare ca o sancţiune aplicatã debitorului pentru demersul sãu exercitat în condiţiile legii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate de autor nu înfrâng prevederile constituţionale invocate de acesta.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12, ale art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12: "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeazã prin insuficienţa fondurilor bãneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:
a) insolvenţa este prezumatã ca fiind vãditã atunci când debitorul, dupã 30 de zile de la scadenţã, nu a plãtit datoria sa faţã de unul sau mai mulţi creditori;[...]
6. prin creditor îndreptãţit sã solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cãrui creanţã împotriva patrimoniului debitorului este certã, lichidã şi exigibilã de mai mult de 30 de zile;[...]
12. cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusã cererea creditorului, este de 30.000 lei, iar pentru salariaţi, de 6 salarii medii pe economie;".
- Art. 8 alin. (1) şi (2): "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotãrârile pronunţate de judecãtorul-sindic în temeiul art. 11.
(2) Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotãrârii, dacã legea nu prevede altfel.";
- Art. 33 alin. (2) teza a doua: "[...] Dacã debitorul contestã starea de insolvenţã, iar contestaţia sa este ulterior respinsã, el nu va mai avea dreptul sã solicite reorganizarea judiciarã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) lit. a).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12, ale art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 , Curtea reţine cã sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate.
Astfel, prin <>Decizia nr. 954 din 30 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea a statuat, cu privire la art. 3 pct. 1 lit. a), cã acesta "instituie o prezumţie de insolvenţã pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilã dupã 30 de zile de la scadenţã. Instituirea acestei prezumţii este justificatã de necesitatea asigurãrii celeritãţii în desfãşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfãşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţã, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilitãţile bãneşti ale acestuia.
Cu toate acestea, prezumţia instituitã de <>art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeaşi lege, sã conteste existenţa stãrii de insolvenţã, dovedind cã, în realitate, nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea existenţei acesteia".
În ceea ce priveşte critica <>art. 3 pct. 6 şi 12 din Legea nr. 85/2006 , Curtea, prin <>Decizia nr. 1.138 din 4 decembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, a stabilit cã, "potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul se bucurã de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecatã, putând institui prevederi speciale în vederea reglementãrii unor situaţii deosebite. O situaţie deosebitã o reprezintã şi starea de insolvenţã cauzatã de culpa debitorului constând în neplata unei creanţe certe, lichide şi exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile şi care, sub imperiul celeritãţii specifice soluţionãrii raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului şi reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmãrind, în acelaşi timp, valorificarea cu eficienţã sporitã a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o mãsurã cât mai mare a creanţelor creditorilor.
Acest mod de reglementare este în perfect acord cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi, care, dupã cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu presupune omogenitate, astfel încât situaţii diferite justificã instituirea unui tratament juridic diferenţiat".
Prin <>Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 85/2006 .
Cu acel prilej, a reţinut cã prevederile referitoare la competenţa tribunalelor prin judecãtorul-sindic, ca primã instanţã, şi a curţilor de apel pentru judecarea recursurilor declarate împotriva hotãrârilor pronunţate de judecãtorul-sindic au fost stabilite prin lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar nu prin încãlcarea acestora. Curtea a mai reţinut cã opţiunea legiuitorului pentru stabilirea competenţei curţilor de apel în soluţionarea recursurilor a fost determinatã de faptul cã acestea sunt instanţele imediat superioare în grad tribunalelor în cadrul cãrora funcţioneazã judecãtorul-sindic. De altfel, nicio dispoziţie constituţionalã şi niciun instrument juridic internaţional nu stabilesc câte grade de jurisdicţie şi câte cãi de atac trebuie sã existe pentru înfãptuirea justiţiei în diferite categorii de cauze, astfel încât existenţa numai a unei singure cãi de atac nu aduce nicio atingere dreptului de acces liber la justiţie.
Cu privire la critica de neconstituţionalitate a <>art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 , prin <>Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, Curtea a constatat cã "aceasta are în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciarã dupã ce anterior a contestat existenţa stãrii de insolvenţã, iar contestaţia i-a fost respinsã. Curtea a reţinut cã garantarea libertãţii economice trebuie sã aibã loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfãşoarã o activitate economicã.
Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de platã apare ca justificatã cu prilejul desfãşurãrii procedurii insolvenţei ce urmãreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însã la dispariţia totalã a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însã nu trebuie sã tindã spre o simplã tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacã va fi respinsã contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de cãtre creditori. Astfel, legea pune la dispoziţie mai multe cãi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), pct. 6 şi 12, ale art. 8 alin. (1) şi (2), precum şi ale <>art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Siperom" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 32.386/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
