Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Oana Cristina Puicã - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, excepţie ridicatã de Florian-Brânduşel Teodorescu în Dosarul nr. 2.338/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.608D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.694D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, excepţie ridicatã de Bogdan-Teodor Dascãlu în Dosarul nr. 23.254/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 3.608D/2010 şi nr. 3.694D/2010 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.694D/2010 la Dosarul nr. 3.608D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea penalã nr. 271 din 31 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.338/288/2009, Judecãtoria Râmnicu Vâlcea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Florian-Brânduşel Teodorescu cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
Prin Încheierea din 15 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 23.254/245/2008, Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Bogdan-Teodor Dascãlu cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal încalcã principiul neretroactivitãţii legii, egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, dreptul la un proces echitabil şi prezumţia de nevinovãţie, întrucât, pe de o parte, permit incidenţa unei sancţiuni pentru o faptã anterioarã, pentru care instanţa a aplicat deja o pedeapsã, iar, pe de altã parte, determinã agravarea regimului sancţionator pentru persoana aflatã în stare de recidivã în comparaţie cu alte persoane care au sãvârşit aceeaşi infracţiune, motivat de faptul cã ar fi incidente aspecte şi împrejurãri legate de o faptã anterioarã, deşi pentru aceasta s-a aplicat deja o sancţiune. Mai aratã cã persoana cercetatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni trebuie prezumatã nevinovatã pânã la stabilirea vinovãţiei sale printr-o hotãrâre definitivã de condamnare.
Judecãtoria Râmnicu Vâlcea - Secţia penalã şi Judecãtoria Iaşi - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Existã recidivã pentru persoana fizicã în urmãtoarele cazuri:
a) când dupã rãmânerea definitivã a unei hotãrâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat sãvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executãrii pedepsei, în timpul executãrii acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevãzutã de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an;
b) când dupã executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, dupã graţierea totalã sau a restului de pedeapsã, ori dupã împlinirea termenului de prescripţie a executãrii unei asemenea pedepse, cel condamnat sãvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentalã, invocate şi în prezenta cauzã, şi faţã de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 284 din 28 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 17 aprilie 2006, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal şi a reţinut cã recidiva, fiind o formã a pluralitãţii de infracţiuni, presupune sãvârşirea de cãtre aceeaşi persoanã a uneia sau a mai multor infracţiuni dupã ce acea persoanã fusese definitiv condamnatã pentru o altã infracţiune. Existenţa unei condamnãri penale, în dispreţul cãreia fãptuitorul persevereazã pe calea infracţiunii, sau executarea unei pedepse de o anumitã gravitate, care s-a dovedit ineficientã faţã de el, creeazã prezumţia unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol, care rezultã din dovada ineficienţei avertismentului primit prin condamnarea definitivã şi mai ales din dovada ineficienţei executãrii pedepsei anterioare, face ca infractorul recidivist sã se individualizeze criminologic ca o figurã aparte, care ridicã probleme specifice în lupta pentru reeducarea lui şi pentru realizarea scopurilor urmãrite prin pedeapsã. Aceste probleme specifice au impus ca necesarã reglementarea instituţiei recidivei prin stabilirea cu exactitate a condiţiilor de existenţã a stãrii de recidivã şi a consecinţelor pe care ea le antreneazã.
Codul penal, reglementând instituţia recidivei, a prevãzut în art. 37 alin. 1 lit. b) structura juridicã a recidivei dupã executarea integralã, graţierea totalã sau a restului de pedeapsã ori a împlinirii termenului de prescripţie a executãrii pedepsei aplicate pentru infracţiunea sãvârşitã anterior. De la data executãrii pedepsei sau de la data apariţiei decretului de graţiere ori de la data împlinirii termenului de prescripţie a executãrii pedepsei, sãvârşirea unei infracţiuni cu intenţie de fostul condamnat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, constituie recidivã dupã executare.
Drept urmare, contrar susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu retroactiveazã, ci, dimpotrivã, prevãd condiţiile în care condamnatul se va afla în stare de recidivã, care, odatã îndeplinite, determinã aplicarea pedepsei prevãzute de art. 39 alin. 4 din Codul penal.
De asemenea, Curtea constatã cã norma juridicã conţinutã de art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal nu se referã la drepturi de natura celor reglementate de art. 16 din Constituţie privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ci la conduita condamnatului dupã executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni. Sãvârşirea unei noi infracţiuni cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, este sancţionatã conform prevederilor art. 39 alin. 4 din Codul penal, iar acest tratament penal se aplicã tuturor condamnaţilor recidivişti.
Totodatã, prin Decizia nr. 1.514 din 17 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009, Curtea, respingând ca neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate adusã art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal, a statuat cã dispoziţiile de lege examinate nu contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie referitoare la prezumţia de nevinovãţie. Faptul cã sãvârşirea noii infracţiuni şi starea de recidivã sunt reţinute prin rechizitoriul întocmit de organul de urmãrire penalã nu are semnificaţia încãlcãrii acestei prezumţii, rechizitoriul fiind, potrivit art. 264 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "actul de sesizare a instanţei de judecatã". Numai instanţa de judecatã, potrivit competenţei sale, poate decide dacã în cauzã a fost sãvârşitã infracţiunea reţinutã în rechizitoriu şi dacã sunt întrunite condiţiile recidivei. De asemenea, faptul cã printr-o hotãrâre judecãtoreascã de condamnare nedefinitivã se reţine "sãvârşirea" unei noi infracţiuni şi starea de recidivã nu are semnificaţia încãlcãrii dispoziţiilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, care stabilesc cã prezumţia de nevinovãţie subzistã pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţatã de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37 alin. 1 lit. a) din Codul penal, faţã de care nu au fost formulate critici distincte.
Având în vedere cã dispoziţiile de lege criticate reprezintã norme de drept substanţial, prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã nu sunt aplicabile în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 1 lit. a) şi b) din Codul penal, excepţie ridicatã de Florian-Brânduşel Teodorescu în Dosarul nr. 2.338/288/2009 al Judecãtoriei Râmnicu Vâlcea - Secţia penalã şi de Bogdan-Teodor Dascãlu în Dosarul nr. 23.254/245/2008 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puicã
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
