Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 751 din 18 septembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Marinela Mincã - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Laurenţiu Ionuţ Tudor în Dosarul nr. 2.359/P/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã şi de Constantin Caraş în Dosarul nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006) al Judecãtoriei Feteşti. La apelul nominal rãspunde personal autorul excepţiei Constantin Caraş şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 108D/2007 şi nr. 116D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Autorul excepţiei Constantin Caraş se opune conexãrii celor douã dosare. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, solicitã conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 116D/2007 la Dosarul nr. 108D/2007, care este primul înregistrat. Cauza se aflã în stare de judecatã. Constantin Caraş solicitã admiterea excepţiei, arãtând cã textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale invocate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 18 ianuarie 2007 şi 27 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 2.359/P/2006 şi nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006), Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã şi Judecãtoria Feteşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã şi, respectiv, art. 278 şi art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Laurenţiu Ionuţ Tudor şi Constantin Caraş. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi numai prin lege şi numai pentru anumite situaţii şi art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei, deoarece prin limitarea controlului exercitat de instanţã numai pe baza lucrãrilor şi a materialului existent şi a unor înscrisuri noi este restrâns în mod nejustificat accesul la justiţie care, deşi se concretizeazã într-o plângere, este practic lipsit de eficienţã. De asemenea, garantarea dreptului la apãrare presupune şi posibilitatea administrãrii de probe noi. Or, textul legal criticat suprimã acest drept, partea interesatã neavând posibilitatea de a prezenta în faţa judecãtorului noi dovezi, altele decât înscrisuri. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Judecãtoria Feteşti opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul României considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece limitarea mijloacelor de probã ce pot fi administrate la judecarea plângerii este justificatã de natura juridicã a acesteia, care nu vizeazã fondul cauzei, ci numai legalitatea soluţiei de netrimitere în judecatã pronunţate de procuror. De asemenea, prevederile legale nu aduc atingere în niciun fel dreptului la apãrare, ci asigurã condiţiile pentru deplina lui exercitare, şi nici nu contravin regulii constituţionale potrivit cãreia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi. De asemenea, dispoziţiile legale criticate referitoare la plângerea contra actelor procurorului şi cele referitoare la plângerea în faţa judecãtorului împotriva soluţiilor de netrimitere în judecatã dispuse de procuror se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fãrã niciun fel de discriminare. Aceste dispoziţii sunt menite tocmai sã asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecatã. De remarcat este faptul cã în plângerea formulatã împotriva soluţiilor date de procuror nu se judecã fondul cauzei, ci doar legalitatea şi temeinicia soluţiei pronunţate de parchet. Nicio dispoziţie legalã nu împiedicã partea interesatã ca, atunci când apreciazã cã este posibilã administrarea de probe pentru stabilirea adevãrului, sã solicite procurorului care a emis actul de netrimitere ori procurorului ierarhic superior sã dispunã în condiţiile legii începerea sau redeschiderea urmãririi penale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 referitoare la Plângerea contra actelor procurorului şi art. 278^1 alin. 1-7 referitoare la Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã din Codul de procedurã penalã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 440 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2005, Decizia nr. 437 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.264 din 29 decembrie 2004, şi <>Decizia nr. 36 din 11 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate, statuând, în mod constant, cã acestea nu încalcã egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. Astfel, dispoziţiile legale sunt menite tocmai sã asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecatã, iar, pe de altã parte, în plângerea formulatã împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmãririi penale şi a eventualelor probe scrise înfãţişate instanţei de pãrţile în proces. Nicio dispoziţie legalã nu împiedicã partea interesatã ca, atunci când apreciazã cã este posibilã administrarea altor probe pentru stabilirea adevãrului, sã solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecatã sau procurorului superior ierarhic sã dispunã, în condiţiile prevãzute de lege, începerea sau redeschiderea urmãririi penale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 1-7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Laurenţiu Ionuţ Tudor în Dosarul nr. 2.359/P/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penalã şi de Constantin Caraş în Dosarul nr. 887/229/2006 (nr. vechi 2.403/2006) al Judecãtoriei Feteşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 septembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
