Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 75 din 8 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 11 martie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicatã de Dan Dobrescu în Dosarul nr. 9.681/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, personal, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza aflându-se în stare de judecatã, Curtea acordã cuvântul autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia. În acest sens, aratã cã i-a fost nesocotit dreptul la apãrare, prin modul în care funcţionarii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti au întocmit şi i-au adus la cunoştinţã procesul-verbal de constatare a contravenţiei prevãzute de textul de lege criticat.
Reprezentantul Ministerului Public considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât însuşi faptul cã autorul acesteia s-a adresat instanţei de judecatã cu plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei reprezintã dovada cã dreptul la apãrare, garantat la nivel constituţional, i-a fost respectat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 9.681/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 298/2001 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de petentul Dan Dobrescu într-o cauzã civilã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a unei contravenţii, întocmit de agenţi constatatori din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generalã a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 24, care garanteazã dreptul la apãrare, ale art. 51, referitoare la dreptul la petiţionare, ale art. 52, care reglementeazã dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã de a obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, precum şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi, conform cãrora statul trebuie sã asigure libertatea comerţului. Precizeazã faptul cã dispoziţiile <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate numai în mãsura în care agenţii constatatori, purtãtori ai autoritãţii de stat, procedeazã la aplicarea sancţiunilor contravenţionale în materia concurenţei neloiale fãrã a efectua o cercetare aprofundatã a împrejurãrilor în care s-au petrecut faptele, pentru a stabili dacã, în concret, acestea întrunesc elementele constitutive ale contravenţiei de concurenţã neloialã. În continuare, aratã cã sarcina probei este inversatã datoritã prezumţiei de legalitate care este conferitã de lege actului de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Susţine cã, din acest motiv, se poate ajunge la abuzuri, "justiţiabilului fiindu-i uneori imposibil, din motive ce nu-i pot fi imputate, sã demonstreze cã faptele ce-i sunt puse în sarcinã nu întrunesc elementele constitutive ale unei contravenţii".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, neexistând nici o contradicţie între conţinutul <>art. 4 lit. a) din Legea nr. 11/1991 şi prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În acest sens aratã cã garantarea dreptului la apãrare capãtã eficienţã prin intermediul dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care oferã posibilitatea "adresãrii unei plângeri împotriva manifestãrii de voinţã a agentului constatator concretizate în procesul-verbal de contravenţie". Aratã cã nici critica, prin raportare la art. 135 alin. (2) din Constituţie, nu este întemeiatã, întrucât libertatea comerţului presupune şi anumite limitãri, una dintre acestea constituind-o concurenţa neloialã, "adicã un exerciţiu excesiv al libertãţii de concurenţã". În continuare, considerã cã textul de lege criticat nu încalcã nici prevederile art. 51 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, acesta fiind asigurat prin posibilitatea depunerii plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei la registratura Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, şi nici dispoziţiile art. 52 din Constituţie, dovada în acest sens reprezentând-o chiar plângerea adresatã instanţei de judecatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere al Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu stabilesc limitãri sau proceduri speciale în ceea ce priveşte dreptul la apãrare, lucru demonstrat chiar de faptul cã autorul a valorificat posibilitatea de a formula obiecţii la procesul-verbal de constatare, de a parcurge procedura prealabilã introducerii acţiunii în instanţã, precum şi de a fi reprezentat de un avocat. Precizeazã, de asemenea, cã stabilirea, în cadrul <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 , a elementului material al contravenţiei, nu a afectat modul de exercitare a dreptului de petiţionare al autorului excepţiei sau a dreptului sãu ca persoanã vãtãmatã de o autoritate publicã. Considerã, în continuare, cã textul de lege criticat dã eficienţã principiului constituţional al libertãţii comerţului şi protecţiei concurenţei loiale.
Avocatul Poporului apreciazã cã <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 este constituţional. În susţinerea acestei opinii, aratã cã textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu aduce atingere, sub nici un aspect, dreptului la apãrare, orice persoanã, identificatã ca fiind autor al unei contravenţii şi sancţionatã printr-un proces-verbal, având posibilitatea "de a face plângere împotriva acestuia în faţa instanţei, declanşând, în acest mod, faza judiciarã a sancţiunii administrative, în care îşi poate exercita dreptul la apãrare". Mai aratã cã nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea prevederilor art. 135 din Constituţie, întrucât prin dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate se realizeazã tocmai obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În ceea ce priveşte raportarea la prevederile art. 51 şi art. 52 din Constituţie, considerã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 30 ianuarie 1991, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 298/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Conţinutul sãu este urmãtorul:
- Art. 4 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenţii umãtoarele fapte, dacã nu sunt sãvârşite în astfel de condiţii încât sã fie considerate, potrivit legii penale, infracţiuni:
a) oferirea serviciilor de cãtre salariatul exclusiv al unui comerciant unui concurent ori acceptarea unei asemenea oferte."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 24, ale art. 51, ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 51: "(1) Cetãţenii au dreptul sã se adreseze autoritãţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sã adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintã.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutitã de taxã.
(4) Autoritãţile publice au obligaţia sã rãspundã la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."
- Art. 52 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptãţitã sã obţinã recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi: "(2) Statul trebuie sã asigure: (...)
a) libertatea comerţului, (...)."
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se constatã cã nu pot fi reţinute criticile formulate de autorul acesteia, textul de lege supus controlului de constituţionalitate necontravenind dispoziţiilor constituţionale invocate. Astfel, prevederile <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale nu afecteazã în nici un fel valorificarea deplinã a tuturor posibilitãţilor de concretizare a dreptului la apãrare, garantat de art. 24 din Constituţie. În cauzã, din studierea dosarului instanţei de judecatã rezultã cã autorul excepţiei şi-a exercitat acest drept prin formularea de obiecţii la procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi contestarea lui în justiţie, asistat fiind de un apãrãtor. De asemenea, nu poate fi reţinutã nici critica prin raportare la art. 51 şi art. 52 din Constituţie, textul de lege ce formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate neconţinând nici o dispoziţie de naturã sã aducã atingere dreptului de petiţionare ori dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. În ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încãlcare prin intermediul prevederilor <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, statuatã de art. 135 alin. (2) lit. a) teza întâi din Constituţie, aceasta nu este întemeiatã, textul contestat nefãcând altceva decât sã dea expresie dispoziţiilor constituţionale invocate. Aceste dispoziţii trebuie coroborate şi cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) teza a doua din Constituţie, care impun statului obligaţia de a asigura protecţia concurenţei loiale, în contextul în care norma criticatã face parte dintr-o lege care conţine un ansamblu de reglementãri al cãror scop este însãşi combaterea concurenţei neloiale.
Nici susţinerea autorului excepţiei, cã dispoziţiile <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 sunt contrare prevederilor din Constituţie menţionate numai în mãsura în care agenţii constatatori, purtãtori ai autoritãţii de stat, procedeazã la aplicarea sancţiunilor contravenţionale în materia concurenţei neloiale fãrã a efectua o cercetare aprofundatã a împrejurãrilor în care s-au petrecut faptele, nu poate fi primitã. În materia contravenţiilor, constatarea faptelor care, potrivit actelor normative, sunt stabilite şi sancţionate drept contravenţii, se face printr-un proces-verbal încheiat de persoane anume împuternicite. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei cuprinde, în mod obligatoriu, descrierea faptei contravenţionale, cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei; în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator aduce la cunoştinţã contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, cel în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţei atât sub aspectul comiterii faptei, cât şi asupra cuantumului amenzii ce i s-a aplicat.
Ca atare, nici din acest punct de vedere criticile autorului nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, excepţie ridicatã de Dan Dobrescu în Dosarul nr. 9.681/2004 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
