Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 75 din 21 ianuarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2) si ale art. 103 lit. f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 122 din 23 februarie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Pan Guanghua în Dosarul nr. 700/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã sunt neîntemeiate criticile formulate de autorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 700/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Pan Guanghua într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrãri de refuz al acordãrii regimului tolerãrii şederii acestuia pe teritoriul României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu menţioneazã explicit motivul protejãrii vieţii de familie ca motiv de acordare a regimului tolerãrii, noţiunile de "motive obiective" şi de "împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi de neînlãturat", cuprinse în textele criticate, fiind prea vagi şi imprecise. Aratã cã jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a consacrat principiul potrivit cãruia normele legale ce consacrã drepturi ale omului trebuie sã fie suficient de precise şi accesibile, "astfel încât cetãţeanul sã poatã avea o indicare precisã asupra normelor aplicabile într-o anumitã situaţie" (Cauza Silver contra Regatului Unit, 1983).
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 102 alin. (1) şi (2): "(1) Tolerarea rãmânerii pe teritoriul României, denumitã în continuare tolerare, reprezintã permisiunea de a rãmâne pe teritoriul ţãrii acordatã de Oficiul Român pentru Imigrãri strãinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu pãrãsesc teritoriul României.
(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, se înţelege acele împrejurãri independente de voinţa strãinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlãturate, datoritã cãrora strãinul nu poate pãrãsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): "Strãinii prevãzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în urmãtoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrãri constatã cã aceştia se aflã în imposibilitatea de a pãrãsi temporar România din alte motive obiective."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la viaţã familialã şi privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, prin <>Decizia nr. 1.019 din 9 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 22 septembrie 2009, a mai exercitat controlul de constituţionalitate asupra prevederilor <>art. 102 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , prin prisma unor critici similare celor formulate în cauza de faţã şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, argumentele care au condus la respingerea excepţiei cu acel prilej îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , Curtea constatã cã autorul excepţiei nu formuleazã o criticã pertinentã, invocarea prevederilor din Legea fundamentalã şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la viaţã familialã şi privatã neavând incidenţã în cauzã. Totodatã, Curtea reţine cã textul legal criticat oferã strãinilor şansa de a le fi toleratã rãmânerea pe teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale <>art. 103 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , dacã autoritatea competentã apreciazã cã aceasta este în mod obiectiv necesarã. În plus, deciziile Oficiului Român pentru Imigrãri pot fi contestate în faţa instanţei de judecatã, care va putea înlãtura eventualul refuz nejustificat de acordare a tolerãrii. De altfel, Curtea Constituţionalã observã cã textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de naturã sã avantajeze destinatarul normei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 103 lit. f) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Pan Guanghua în Dosarul nr. 700/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
