Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 75 din 21 februarie 2013 referitoare la exceptia de necostitutionalitate a prevederilor art. 20 alin. (8) teza intai din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 202 din 9 aprilie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zotan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Surd în Dosarul nr. 196/35/CA/2012-P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.568D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Uniunea Naţională a Barourilor din România, domnul avocat Constantin Voicescu, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosar, şi se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiata, a excepţiei de neconstituţionalitate, depunând şi note scrise în acest sens. Arată, în esenţă, că instituirea prin lege a unor limitări în exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă ori la alegerea profesiei, iar în cauza de faţă aceste limitări se înscriu în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, reprezentată de Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 371/CA/2012-P, pronunţată în Dosarul nr. 196/35/CA/2012-P.I., Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Surd într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect anularea/modificarea unei decizii a Uniunii Naţionale a Barourilor din România.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că textul de lege criticat limitează dreptul avocatului de a pleda în faţa tuturor instanţelor fiind astfel îngrădit dreptul la muncă şi libertatea acestuia de a-şi alege locul de muncă, prin loc de muncă înţelegându-se nu numai sediul profesional, ci şi instanţele de judecată. În opinia sa, interdicţia impusă prin textul criticat este o sancţiune aplicată evocaţilor foşti magistraţi, introdusă cu exces de putere de iniţiatorul legii, nejustificată, excesivă ca durată şi discriminatorie, raportat la faptul că prin Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011 au fost declarate neconstituţionale dispoziţii din Legea nr. 51/1995 care aveau acelaşi scop ca şi cea în speţă criticată, respectiv asigurarea imparţialităţii instanţelor de judecată. Faţă de această soluţie pronunţată de Curtea Constituţională, cu atât mai mult - arată autorul excepţiei - dispoziţiile art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 sunt neconstituţionale, de vreme ce printre cazurile recuzării şi abţinerii se regăsesc doar relaţiile de rudenie, căsătorie şi afinitate, nu şi relaţiile de colegialitate, iar principiul pe care îl apără ambele interdicţii este cel al imparţialităţii. De asemenea, susţine că, prin interdicţia impusă de textul de lege criticat, se restrâng deopotrivă libertatea părţii de a-şi alege avocatul şi dreptul avocatului de a asista şi reprezenta justiţiabilii în faţa tuturor instanţelor, autorităţilor şi instituţiilor.
Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, precizând că îşi menţine punctul de vedere reţinut în Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţii prezente şi notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următoarea redactare: "Avocaţii - foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadrele de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei respective."
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică doar prima teză din textul de lege menţionat referitoare la interdicţia impusă avocaţilor care au fost judecători de a pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp de 5 ani de la încetarea acestei funcţii. Aşadar Curtea va examina constituţionalitatea prevederilor art. 20 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 51/1995, având în vedere şi faptul că interesul autorului excepţiei, izvorât din calitatea sa de fost judecător, nu este justificat decât în ceea ce priveşte teza menţionată.
În opinia autorului excepţiei, sunt nesocotite următoarele dispoziţii din Constituţie art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 24 alin. (2) potrivit căruia, în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie esistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, art. 41 alin. (1) care prevede că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 14 decembrie 2012, a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 51/1995, prin raportare la dispoziţiile art. 24 din Constituţie care garantează dreptul la apărare, apreciind, pentru considerentele acolo expuse, că restrângerea dreptului la apărare realizată prin textul de lege criticat se încadrează în condiţiile stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că nu poate examina critica referitoare la încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât autorul excepţiei de neconstituţionalitate soluţionate cu acel prilej, inculpat într-o cauză penală, nu putea invoca excepţia în interesul avocatului său. În cauza de faţă, însă, Curtea observă că autorul excepţiei justifică un interes personal în contestarea constituţionalităţii prevederilor art. 20 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 51/1995, acesta fiind direct afectat de interdicţia instituită prin textul de lege criticat.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că restrângerea dreptului la muncă al avocatului fost judecător, prin interzicerea dreptului de a pune concluzii la instanţa unde a funcţionat, timp de 5 ani de la încetarea funcţiei, se înscrie în exigenţele impuse de art. 53 din Legea fundamentală. Astfel, restrângerea criticată este prevăzută prin lege şi se impune în scopul apărării unui drept fundamental al cetăţenilor, respectiv dreptul la un proces echitabil, judecat în condiţii de deplină imparţialitate. Curtea reiterează cele reţinute prin Decizia nr. 873 din 23 octombrie 2012 în sensul că, în lipsa interdicţiei instituite de textul de lege criticat ar putea apărea suspiciunea ştirbirii imparţialităţii instanţei, ca urmare a posibilelor influenţe pe care avocatul care a activat ca judecător în cadrul instanţei respective le-ar putea exercita asupra foştilor săi colegi, în virtutea relaţiilor ce inevitabil se stabilesc, în cadrul unei colectivităţi, între membrii pe parcursul desfăşurării raporturilor de serviciu.
În cauza de faţă, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate susţine că o asemenea interdicţie nu se justifică, deoarece imparţialitatea instanţelor este pe deplin asigurată prin alte mijloace, respectiv prin reglementarea instituţiei abţinerii şi recuzării judecătorilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi cel de procedură penală. În sprijinul acestei afirmaţii invocă Decizia nr. 1.519 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 27 ianuarie 2012, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 care interzicea avocaţilor exercitarea dreptului de a pune concluzii la instanţele şi parchetele la care soţul sau rudele ori afinii acestora funcţionează ca judecători, respectiv procurori. Arată că, de vreme ce printre cazurile recuzării şi abţinerii se regăsesc doar relaţiile de rudenie, căsătorie şi afinitate, nu şi relaţiile de colegialitate, iar principiul pe care îl apără ambele interdicţii este cel al imparţialităţii, cu atât mai mult textul de lege criticat în cauza de faţă este neconstituţional. Curtea constată că o astfel de afirmaţie nu este de natură să susţină critica de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivă, demonstrează că este necesară stabilirea prin lege a interdicţiei în discuţie, tocmai pentru că reprezintă singurul mijloc de evitare a riscului exercitării unei influenţe asupra instanţei, în lipsa reglementării unui caz de abţinere sau de recuzare constând în existenţa unor relaţii anterioare de colegialitate între judecătorul cauzei şi avocatul fost judecător al aceleiaşi instanţe.
Totodată, continuând verificarea îndeplinirii condiţiilor fixate prin art. 53 din Constituţie, Curtea constată că, prin finalitatea urmărită, este evident că restrângerea criticată este necesară în actuala societate românească democratică, pentru înfăptuirea justiţiei în condiţii de natură să consolideze încrederea în sistemul judiciar, prin înlăturarea oricăror posibile incertitudini privitoare la imparţialitatea judecătorilor.
Tot astfel, Curtea apreciază că există un raport de proporţionalitate între interdicţia cuprinsă în textul de lege criticat şi situaţia care a impus instituirea acesteia. În acest sens, Curtea reţine că restrângerea dreptului la muncă al avocaţilor care au fost judecători prin interdicţia de a pune concluzii la instanţele unde au funcţionat este temporară, menţinându-se doar pe o perioadă limitată de timp, şi este aplicabilă doar în ce priveşte instanţa la care avocatul a funcţionat ca judecător. Avocatul fost judecător are exerciţiul deplin al dreptului de a exercita profesia la orice alte instanţe din ţară, urmând ca, după expirarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995, să aibă posibilitatea neîngrădită de a pune concluzii, inclusiv la instanţa la care a operat interdicţia criticată. Prin urmare, este îndeplinită şi cea din urmă condiţie prevăzută de art. 53 din Legea fundamentală potrivit căreia restrângerea poate fi dispusă doar dacă nu aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii
În ce priveşte intervalul de timp pentru care a fost instituită această interdicţie în sarcina avocatului fost judecător, legiuitorul a stabilit durata sa în funcţie de anumite realităţi specifice, fiind apreciată ca rezonabilă în condiţiile necesităţii îndepărtării temelor referitoare la posibila atingere adusă imparţialităţii instanţei la care respectivul avocat a funcţionat anterior ca judecător.
De altfel, Curtea reţine că, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, dar cu respectarea anumitor condiţii stabilite de legiuitor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (8) teza întâi din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Vasile Surd în Dosarul nr. 196/35/CA/2012-P.I. al Curţii de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
