Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 749 din 12 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 379 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Branska Prod" - S.R.L. în Dosarul nr. 11.625/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 11.625/325/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal. Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Branska Prod" - S.R.L. într-o cauzã având ca obiect plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenţie emis de Garda Financiarã Timiş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã termenul de 3 luni în care se instituie suspendarea activitãţii unui agent economic care nu şi-a îndeplinit obligaţia referitoare la utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale sau emiterea bonurilor fiscale în condiţiile legii este neconstituţional, pe de o parte, pentru cã legea-cadru în materie de contravenţii, şi anume <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , nu impune un termen minimal sau maximal al duratei sancţiunii complementare, iar pe de altã parte, pentru cã nu existã un control al instanţei de judecatã asupra acestui termen, în sensul reducerii acestuia. Sancţiunea suspendãrii activitãţii agentului economic care nu s-a dotat cu aparate de marcat electronice fiscale este mai blândã faţã de aceeaşi sancţiune impusã unui agent economic care nu a utilizat aceste aparate, deoarece, în prima situaţie, durata suspendãrii poate fi mai micã de 3 luni, în funcţie de diligenţa agentului economic de a face sã înceteze situaţia care a generat sancţiunea.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având urmãtorul cuprins:
"(1) Neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici prevãzuţi la art. 1 de a se dota cu aparate de marcat electronice fiscale la termenele prevãzute la art. 6 atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pânã la momentul înlãturãrii cauzelor care au generat aceasta.
(2) Nerespectarea de cãtre agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioarã celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnicã pânã în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activitãţii unitãţii pe o perioadã de 3 luni."
Excepţia de neconstituţionalitate se raporteazã la prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, alin. (8) referitor la averea dobânditã licit şi alin. (9) privind bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, art. 45 - Libertatea economicã, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi art. 135 alin. (1) privind caracterul de economie de piaţã al economiei României şi alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia, Curtea constatã urmãtoarele:
Prevederile <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauzã, şi cu aceeaşi motivare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 571 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 10 iulie 2007, Curtea a statuat, invocând jurisprudenţa sa anterioarã, cã mãsura dispusã de textul de lege criticat este justificatã de imperativul protejãrii interesului social şi al ordinii de drept, prin adoptarea unor mãsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã. De asemenea, s-a arãtat cã agentul economic în activitatea cãruia s-a constatat sãvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertãţii economice, în condiţiile în care acesta nu a respectat prevederile legale.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, s-a reţinut, în decizia menţionatã, cã, într-adevãr, potrivit acestui text, statul trebuie sã asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însãşi reglementarea criticatã, astfel cã şi aceastã susţinere urmeazã a fi înlãturatã.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Branska Prod" - S.R.L. în Dosarul nr. 11.625/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
