Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 747 din 2 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) teza a doua si art. 5 alin. (1) lit. a) teza intai din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si ale art. I pct. 1 si art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, si pentru suspendarea aplicarii unor dispozitii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 23 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Vâlcea, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Victoria Doina Ştefãnescu în Dosarul nr. 1.565/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.169D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 4.246D/2010-4.249D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, respectiv a Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Vâlcea, şi de Victoria Doina Ştefãnescu, Leandru Leontin Ştefãnescu, Sulfina Ştefãnescu, Elena Veţeleanu, Marilena Florina Veţeleanu, Elena Şerban, Cristina Moraru şi Eugenia Tãnase în dosarele nr. 1.564/90/2010, nr. 1.649/90/2010, nr. 2.177/90/2010 şi nr. 2.769/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal, în Dosarul nr. 4.248D/2010, se prezintã personal partea Eugenia Tãnase, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public şi partea prezentã aratã cã sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.246D/2010-4.249D/2010 la Dosarul nr. 4.169D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã repunerea sa în drepturi şi recuperarea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, ca devenitã inadmisibilã, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 221/2009, ca neîntemeiatã, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.565/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, a fost invocatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Vâlcea, iar cea a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente a fost ridicatã de Victoria Doina Ştefãnescu cu ocazia soluţionãrii unei acţiuni prin care se solicitã, în baza Legii nr. 221/2009, plata unor despãgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnãri cu caracter politic şi mãsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin încheierile din 4 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.564/90/2010, nr. 1.649/90/2010, nr. 2.177/90/2010 şi nr. 2.769/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, şi a prevederilor acestei ordonanţe.
Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 a fost invocatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Vâlcea, iar cea a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente a fost ridicatã de Victoria Doina Ştefãnescu, Leandru Leontin Ştefãnescu, Sulfina Ştefãnescu, Elena Veţeleanu, Marilena Florina Veţeleanu, Elena Şerban, Cristina Moraru şi Eugenia Tãnase cu ocazia soluţionãrii unor acţiuni prin care se solicitã, în baza Legii nr. 221/2009, plata unor despãgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnãri cu caracter politic şi mãsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) care prevãd cã "În România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", art. 138 alin. (5) potrivit cãrora "Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanţare", art. 74 alin. (3) potrivit cãrora Guvernul îşi exercitã iniţiativa legislativã prin transmiterea proiectului de lege cãtre Camera competentã sã îl adopte, ca primã Camerã sesizatã, art. 51 alin. (1) privind dreptul de petiţionare şi art. 52 alin. (3) referitor la rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
În ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, se aratã cã acestea consacrã un principiu fundamental pentru asigurarea disciplinei financiare în cheltuirea banului public, în sensul cã prin lege nu se pot stabili cheltuieli publice fãrã asigurarea sursei de finanţare. Invocã în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 36 din 2 aprilie 1996 şi nr. 666 din 16 iulie 2007, precum şi prevederile art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice. Totodatã, aratã cã "prin comparaţie se poate lesne observa cã prevederile art. 18 şi urmãtoarele ale Legii nr. 247/2005 (..) prevãd sursele de finanţare în mod expres respectând dispoziţiile art. 138 ale Legii fundamentale".
Referitor la încãlcarea art. 74 alin. (3) din Constituţie, se aratã cã Guvernul îşi exercitã iniţiativa legislativã prin transmiterea proiectului de lege Parlamentului, conform art. 29-31 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, iar potrivit art. 1 alin. (5) din Constituţie, în România respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Prin modul deficitar de redactare a acestor dispoziţii legale, acestea fiind foarte sumare, cuprinzând doar câteva menţiuni generice cu privire la noţiunea de condamnare cu caracter politic, categoriile de persoane îndreptãţite, fãrã însã a indica modalitatea şi sursele de finanţare, nu corespund exigenţelor de tehnicã legislativã. Or, referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat în mod constant cã o normã este previzibilã numai atunci când este redactatã cu suficientã precizie (Cauza Rotaru împotriva României).
Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 încalcã art. 51 alin. (1) şi art. 52 alin. (3) din Constituţie, deoarece legiuitorul a extins în mod abuziv şi nelegal exercitarea dreptului de a introduce acţiune privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, "dând mandat oricãrei persoane fizice sau juridice interesate, din oficiu, parchetului de pe lângã tribunalul în circumscripţia cãruia domiciliazã persoana interesatã".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, autorii acestei excepţii considerã cã dispoziţiile criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, "art. 75" prin care se stabilesc categoriile de legi, art. 108 referitoare la actele Guvernului şi art. 124 alin. (1) şi (3) privind înfãptuirea justiţiei.
În esenţã, se aratã cã prevederile "art. 75" din Constituţiei stabilesc o ierarhie a actelor normative şi o limitã determinatã a conţinutului reglementãrilor, interzicând modificãri sau completãri ale dispoziţiilor unei legi printr-un act normativ de rang inferior. Or, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 modificã "douã legi importante reparatorii care reglementeazã categorii de drepturi stabilite pentru cetãţenii României, prin Legea nr. 221/2009 şi Legea nr. 247/2005, (...) lipsindu-le practic de efecte juridice".
În ceea ce priveşte art. I pct. 1, care impune judecãtorului o limitã pânã la care are dreptul sã stabileascã întinderea daunelor morale prevãzute de Legea nr. 221/2009, acesta este neconstituţional, deoarece judecãtorul este "împiedicat sã analizeze potrivit probelor şi propriei conştiinţe", iar referitor la art. II, se susţine cã acesta încalcã atât art. 15 alin. (2), cât şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se aplicã proceselor şi cererilor pentru a cãror soluţionare nu a fost pronunţatã o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, pânã la data intrãrii în vigoare a ordonanţei respective, şi creeazã o discriminare.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, în ceea ce priveşte prevederile art. II prin care se face aplicarea dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, fiind neîntemeiatã faţã de celelalte dispoziţii criticate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din încheierile de sesizare, în Dosarul nr. 4.169D/2010, îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Legea nr. 221/2009 şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, iar în dosarele nr. 4.246D/2010, nr. 4.247D/2010 şi nr. 4.249D/2010, cele ale art. 5 din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, modificatã prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, iar în Dosarul nr. 4.248D/2010, Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 care modificã Legea nr. 221/2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009.
Din analiza considerentelor încheierilor de sesizare, precum şi din motivãrile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate reiese cã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua, art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, precum şi dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua au urmãtorul cuprins: "Cererea poate fi introdusã şi dupã decesul persoanei, de orice persoanã fizicã sau juridicã interesatã ori, din oficiu, de parchetul de pe lângã tribunalul în circumscripţia cãruia domiciliazã persoana interesatã."
Prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) aveau urmãtorul cuprins:
- Art. 5 alin. (1) lit. a): "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecatã, în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despãgubirilor se va ţine seama şi de mãsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauzã în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi al Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 568/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;".
Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, dispoziţiile modificatoare având urmãtoarea redactare:
"Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
«a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;»".
De asemenea, partea introductivã a alin. (1) al art. 5 a fost modificatã şi completatã prin art. XIII pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, având urmãtorul cuprins:
- Art. 5 alin. (1): "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:".
Curtea constatã cã art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 modificã şi completeazã dispoziţiile de lege criticate prin introducerea a trei puncte ce stabilesc plafoane maxime ale cuantumului despãgubirilor, iar fraza a doua a art. 5 alin. (1) lit. a) din lege a fost preluatã şi completatã prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 referitor la introducerea unui nou alineat al art. 5, şi anume alin. (1^1).
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta.
Curtea observã cã dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010, cuprind douã soluţii legislative distincte, şi anume: pe de-o parte, teza întâi privind acordarea unor despãgubiri (soluţie legislativã preluatã şi de dispoziţiile modificatoare), iar pe de altã parte, teza a doua, adicã pct. 1-3 ale lit. a), referitoare la plafonarea cuantumului acestor despãgubiri (soluţie legislativã introdusã prin dispoziţiile modificatoare).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Ulterior sesizãrii sale, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicatã direct de Avocatul Poporului şi a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 - prin care se plafoneazã despãgubirile prevãzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - sunt neconstituţionale.
Totodatã, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 sunt neconstituţionale.
Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale".
Prin urmare, reţinând cã acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizãrii Curţii Constituţionale şi momentul pronunţãrii instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmeazã sã fie respinsã ca devenitã inadmisibilã.
II. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia dispoziţiile art. 4 alin. (1) aduc atingere art. 51 alin. (1) din Constituţie privind dreptul de petiţionare, Curtea reţine cã, pe de o parte, Constituţia reglementeazã dreptul de petiţionare, care este un drept cetãţenesc, de care beneficiazã cetãţenii, în mod individual sau grupurile de cetãţeni, indiferent cã sunt constituite ad-hoc sau organizate în forme prevãzute de lege, iar, pe de altã parte, accesul liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, în sensul cã orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrãdi exercitarea acestui drept.
Aşadar, Curtea observã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 51 alin. (1) se referã la dreptul la petiţionare, care este diferit de dreptul de a introduce acţiuni la instanţele judecãtoreşti, iar sesizarea instanţelor judecãtoreşti pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obţine numai pe calea justiţiei, nu reprezintã un aspect al dreptului de petiţionare, sens în care, de altfel, s-a pronunţat şi Curtea, spre exemplu, prin deciziile nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, şi nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005.
Dreptul de petiţionare se referã la cererile, reclamaţiile, sesizãrile şi propunerile în legãturã cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei şi la care autoritãţile publice au obligaţia de a rãspunde în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecatã se soluţioneazã dupã reguli specifice activitãţii de judecatã. În consecinţã, textul legal criticat nu este contrar reglementãrilor constituţionale cu privire la dreptul de petiţionare, din moment ce conţinutul sãu normativ nu are nicio relevanţã asupra acestora. Astfel cã, în ceea ce priveşte critica referitoare la pretinsa încãlcare a art. 51 alin. (3) din Constituţie, excepţia urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
III. În ceea ce priveşte critica privind încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 52 alin. (3) referitor la rãspunderea patrimonialã a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, autorul excepţiei nu motiveazã pretinsa încãlcare a acestora, simpla enumerare a textelor constituţionale nu satisface exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cãrora "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate". În acest sens este şi jurisprudenţa constantã a Curţii, cu titlu exemplificativ reţinându-se Decizia nr. 147 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 10 mai 2011, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenitã inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Vâlcea, în dosarele nr. 1.565/90/2010, nr. 1.564/90/2010, nr. 1.649/90/2010, nr. 2.177/90/2010 şi nr. 2.769/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicãrii unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Victoria Doina Ştefãnescu, Leandru Leontin Ştefãnescu, Sulfina Ştefãnescu, Elena Veţeleanu, Marilena Florina Veţeleanu, Elena Şerban, Cristina Moraru şi Eugenia Tãnase în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe.
II. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Vâlcea, în dosarele nr. 1.565/90/2010, nr. 1.564/90/2010, nr. 1.649/90/2010, nr. 2.177/90/2010 şi nr. 2.769/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea -Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
