Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 747 din 1 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) si (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 7 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi în Dosarul nr. 132/45/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã partea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi a transmis la dosar note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 132/45/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executãrii unui act administrativ, aflatã în stadiul procesual al recursului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã recunoaşterea în favoarea autoritãţii administrative a dreptului la recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge principiul egalitãţii de tratament şi cel potrivit cãruia nimeni nu este mai presus de lege. Aratã cã "este excesivã recunoaşterea acestei posibilitãţi, câtã vreme se permite menţinerea caracterului executoriu al unui act administrativ în timp ce acesta este supus judecãţii, fiind astfel înfrânt principiul liberului acces la justiţie, care astfel subzistã doar formal, câtã vreme pe parcursul judecãţii partea suportã consecinţele unui act ale cãrui condiţii de validitate nu au fost pe deplin lãmurite". În opinia sa, actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla exercitare a cãilor de atac de cãtre pãrţile lezate prin emiterea lui. Susţine cã recunoaşterea dreptului autoritãţii administrative de a contesta soluţia de suspendare este cu atât mai excesivã cu cât aceastã autoritate nu justificã interesul legitim de natura celui înscris în art. 1 din lege, având în vedere cã raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţã de actele emise de autoritãţile administrative, şi nu invers. Aratã cã nu se poate vorbi despre dreptul la un proces echitabil câtã vreme efectele actului nelegal continuã sã se producã în fapt, prin admiterea recursului formulat de autoritatea publicã împotriva sentinţei civile de suspendare. Precizeazã, ca o confirmare a acestor argumente, cã prevederile similare cuprinse în art. 403 alin. (4) din Codul de procedurã civilã au fost modificate în sensul arãtat, încheierea prin care s-a dispus suspendarea executãrii silite nemaifiind supusã niciunei cãi de atac.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã textul de lege criticat instituie o garanţie pentru persoana vãtãmatã în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executãrii actului administrativ pretins a fi nelegal, iar, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limiteazã eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 14: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate. (...)
(4) Hotãrârea prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 16 "Egalitatea în drepturi" şi art. 21 "Accesul liber la justiţie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul acesteia pretinde cã este încãlcatã egalitatea de tratament juridic prin aceea cã prevederile de lege criticate recunosc în favoarea ambelor pãrţi aflate pe poziţii adverse în cadrul unui litigiu de contencios administrativ dreptul de a contesta hotãrârea prin care instanţa a dispus suspendarea actului supus controlului de legalitate. Or, este de domeniul evidenţei cã aceastã dispoziţie dã expresie tocmai principiului enunţat de autorul excepţiei. Dimpotrivã, o nesocotire a principiului egalitãţii armelor specific procesului echitabil ar fi reprezentatã de oferirea posibilitãţii de a beneficia de un astfel de drept doar pãrţii care, potrivit <>art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , s-a considerat vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã şi s-a adresat instanţei competente în vederea recunoaşterii dreptului pretins sau a interesului legitim şi a reparãrii pagubei ce i-a fost cauzatã.
Autorul excepţiei susţine cã raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţã de actele emise de autoritãţile administrative, şi nu invers. Curtea observã însã cã o astfel de protecţie survine doar ca urmare a unei hotãrâri judecãtoreşti care trebuie sã fie rezultatul unui proces echitabil, în cursul cãruia şi autoritatea emitentã a actului administrativ contestat sã aibã posibilitatea de a apãra prezumţia de legalitate de care acesta se bucurã, inclusiv prin posibilitatea de a se opune suspendãrii executãrii actului administrativ pânã la pronunţarea unei hotãrâri cu privire la legalitatea acestuia. În acest context, este firesc ca actul sã îşi producã efectele pânã la momentul în care instanţa se pronunţã în mod definitiv asupra necesitãţii suspendãrii executãrii acestuia. Afirmaţia în sensul cã actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla exercitare a cãilor de atac de cãtre pãrţile lezate prin emiterea lui, nu reprezintã o criticã de neconstituţionalitate, ci o apreciere personalã cu privire la o reglementare viitoare pe care, în opinia autorului excepţiei, legiuitorul ar trebui sã o adopte.
Totodatã, Curtea reţine cã textele de lege criticate nu sunt de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, persoana care se considerã vãtãmatã şi autoritatea emitentã a actului a cãrui legalitate se contestã având, deopotrivã, posibilitatea de a accede la instanţele judecãtoreşti în vederea suspendãrii efectelor actului contestat atât printr-o cerere alãturatã acţiunii principale, potrivit <>art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cât şi printr-o acţiune directã introdusã în condiţiile art. 15 din aceeaşi lege.
În ceea ce priveşte susţinerea criticilor de neconstituţionalitate prin raportare la modul în care legiuitorul a înţeles sã reglementeze, prin art. 403 alin. (4) din Codul de procedurã civilã, o altã instituţie juridicã, şi anume cea a suspendãrii provizorii a executãrii silite pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã în cazul soluţionãrii contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, Curtea constatã cã nu poate analiza un astfel de argument. Aceasta, deoarece, potrivit competenţei sale stabilite prin Constituţie şi prin legea proprie de organizare şi funcţionare, instanţa de contencios constituţional efectueazã controlul de constituţionalitate exclusiv prin raportare la textele şi principiile Legii fundamentale, iar nu prin compararea prevederilor de lege supuse examinãrii cu alte norme cuprinse în diverse alte reglementãri legale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi în Dosarul nr. 132/45/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
